Sangele apa nu se face...

Apa este apa,si sangelele nu poate fii doar apa.Fiecare element este unicat in felul lui.Asa este si cu familia,copii si neamurile.Cineva mi-a povestit despre familia sa,si mi-a dat aceasta ideie,ca sangele apa nu se face.Si este foarte adevarat,dar sangele se poate face si venin.De sarbatori toti suntem buni unii cu altii,si apoi ne mancam unii pe altii.Multe nu mai am de spus,ca pe mine toate m-a strapuns,si multe tot ma impung.Domnul cu mila si indurarea,chiar daca sangele apa nu se face.La revedere tuturor,pana la anul viitor!

Inima langa inima...💔💞

Am atins o inima,dar nu am putut sa o vindec.Pot sa vorbesc si sa scriu de toate,dar nu pot sa vindec,astept si eu vindecare ca fiecare.Nu vreau sa doara,si totusi doare.Vreau sa fiu alinare,pentru cel ca si mine in stramtorare,fara nici un leac de alinare.Pe nimeni nu vreau sa-i doara,dar stiu ca viata nu e dreapta si nici perfecta,de aceea vreau si eu sa fiu imperfecta.Am stat de vorba la masa cu cineva,care complect i-am atins inima.A plans,am plans si eu,si am inteles ca nu suntem singurii numai noi.Atata lume in suferinta,si ce doare mai tare,cand e sarbatoare,si esti singur in suferinta.O poveste scurta,dar cu o intelegere mare,e greu sa fi in incercare.Zilele vin,zilele trec,asa trec si anii pe nedrept.Chiar in ajunul de Craciun,cand nu am vrut sa spun nimic,doar sa ma bucur si sa cant,azi a trebuit sa plang.Nu am putut sa ma abtin,lacrimile au curs din plin,si eu cu gandul la mama mea,in Cerul sfant.Fiecare avem povestea noastra,si chiar de zarea nu e albastra,e intunecata si inorata,eu am putut din nou sa cant.Mergem inainte,numai inainte,si cu Domnul prin biruinta.Sunt multi copii orfani,multe mame singure,si viata parca este ca o pacoste.Sarbatori fericite tuturor,inima sa ne fie cu mult dor,si de nimic sa nu ducem dor,toate sa ne fie cu spor.Christos s-a nascut,si pentru ce buni si pentru cei nebuni.O zi frumoasa tuturor,la noi e ploaie,de cu zori.Acum dau zor si vreau sa zbor!

Blestemul timpului...

Azi am invatat ceva nou.Sunt momente in care cred ca ceea ce vad este ceea ce este.Iar adevarul este ca nimic din ceea ce vedem nu e adevarat.E o poveste pe care ne-o spunem,e o realitate pe care o interpretam.Unul dintre cei mai intelepti oameni pe care ii cunosc,spune asa"Din ceea ce vad sau aud,cred jumatate sau chiar mai putin.Timpul imi va arata care este adevarul."Ceea ce am invatat eu,legat de ceea ce am spus mai sus,este ca in primul rand trebuie sa iti cunosti propriul tau adevar.Sa il recunosti,este blestemul timpului,sa il vorbesti,sa il impartasesti cu cei care conteaza,cu integritate si convingere,chiar daca se vor supara.Cele trei reactii pe care impartasirea adevarului meu le-a cauzat au fost,indiferenta,respingere si acceptare.Din toate lectiile pe care le-am primit,acelea revelate de adevar au fost cele mai importante,chiar si atunci cand gustul a fost amar.Sunt responsabila pentru ceea ce spun,nu pentru ce intelege celalalt.Nu sunt aici sa impresionez pe nimeni.Nu sunt aici sa fac pe plac nimanui.Sunt aici pentru ca am ales sa imi asum responsabilitatea de a impartasi adevarul cu ceilalti.Nu e nevoie decat de putin curaj sa vezi realitatea asa cum e.Lucrurile nespuse la timp se amplifica.Sunt trei lucruri pe care mi se par,curajul,inteligenta si integritatea.Curajul de a fi tu insuti,de a spune nu,de a lupta cand viata e prea grea,de a renunta la lupta,de a nu iti vinde valorile pe cativa arginti.Acesta e curajul care imi place.Inteligenta in toate formele ei.In comunicare,in logica,in emotii.Fiecare dintre noi e inteligent,cu exceptia celor care nu sunt.Una dintre obsesiile mele este sa nu discut politica,doar sa vorbesc de bine,mai intai cu mine,daca e bine.

Psalmul 139

Doamne,Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti,stii cand stau jos si cand ma scol si de departe imi patrunzi gandul.Stii cand umblu si cand ma culc si cunosti toate caile mele.Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba,si Tu,Doamne,il si cunosti in totul.Tu ma inconjuri pe dinapoi si pe dinainte si-Ti pui mana peste mine.O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele,este prea inalta,ca s-o pot prinde.Unde ma voi duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de Fata Ta?Daca ma voi sui in cer,Tu esti acolo,daca ma voi culca in Locuinta mortilor,iata-Te si acolo.Daca voi lua aripile zorilor si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii,si acolo mana Ta ma va calauzi si dreapta Ta ma va apuca.Daca voi zice:"Cel putin intunericul ma va acoperi,si se va face noapte lumina dimprejurul meu!"iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine,ci noaptea straluceste ca ziua si intunericul,ca lumina.Tu mi-ai intocmit rarunchii,Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:Te laud ca sunt o faptura asa de minunata.Minunate sunt lucrarile Tale,si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!Trupul meu nu era ascuns de Tine cand am fost facut intr-un loc tainic,tesut in chip ciudat,ca in adancimile pamantului.Cand nu eram decat un plod fara chip,ochii Tai ma vedeau si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite,mai inainte de a fi fost vreuna din ele.Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale,Dumnezeule,si cat de mare este numarul lor!Daca le numar,sunt mai multe decat boabele de nisip.Cand ma trezesc,sunt tot cu Tine.O,Dumnezeule,de ai ucide pe cel rau!Departati-va de la mine,oameni setosi de sange!Ei vorbesc despre Tine in chip nelegiuit,Iti iau Numele ca sa minta,ei,vrajmasii Tai!Sa nu urasc eu,Doamne,pe cei ce Te urasc si sa nu-mi fie scarba de cei ce se ridica impotriva Ta?Da,ii urasc cu o ura desavarsita,ii privesc ca pe vrajmasi ai mei.Cerceteaza-ma,Dumnezeule,si cunoaste-mi inima!Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!Vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei!

Ma simt fara de cuvinte...

Exista oameni carora le-ai putea spune o mie de cuvinte,si tot nu te-ar intelege,si exista altii care te inteleg,fara sa scoti un cuvant.Am obosit pe cale,tot plecand agale,si am ramas fara de cuvinte.Prin ce am trecut,inca nu mi-am revenit,dar totusi pentru putin timp am venit.Vreau sa fiti bucurosi,si sanatate ca e mai de folos!

Fiara amara,da tarcoale...

Stiti voi,eu mai fac si comedie,cateodata.De dimineata,de cand m-am sculat,tot vorbesc.Cu una,cu alta,despre una,si alta,si mai vorbesc si singura,casa pica pe mine,apa curge de pe casa,drept la mine in cap,gongile,cacarocile si astea dita na,armasarii.Vreau sa incendiez domicilul,cu tot felul de sprayuri.Ma scol cu intepaturi,umflaturi,muscaturi,si nu stiu de unde vine.Inima ma inteapa tare,si eu sufar ca ma doare.Si asa eu m-am rugat lui Dumnezeu,pe nesimtitele astea,sa imi paraseasca domicilul,imediat.Si tot m-am rugat sa se indure de noi,eu nu stiu ce sa mai fac cu ele.Azi nu mai vreau nimic.Oricum eu le-am dat de hac,si le-am pus pe foc,ma-m saturat de toate,si asa vi le-am pus eu pe masa.Acum sa ne mai punem putin si pe treaba.De azi voi deveni tacere,si voi invata sa ascult linistea.Descoperind misterul ei,poate imi voi cunoaste mai bine ce nu mai vreau,dureri si suferinta,doar de pace si iubire.Vreau doar seninatate si atat,mai mult nimic.In ultima vreme am avut de-a face mult cu zona mentala,cu gandurile,cu mintea.Am avut momente si chiar zile intregi in care am fost terorizata.Tot ce puteam sa spun si sa gandesc era,ma simt groaznica.Treptat,dupa ce m-am obisnuit cu senzatia ca ceea ce ma enerveaza era exact acest gand.Banuiesc ca suna ciudat pentru cineva care n-a trecut prin asa ceva.Si pentru mine suna inca un pic mai iesit din comun acum.Din fericire si de fapt inevitabil,am ajuns de una singura la marea iluminare.In fiecare zi se iveste cate ceva,de-o fi una,de-o fi alta,asa este viata cu suferinta si durere.Din toate tot invatam,si tot in suferinta ramanem.Daca aveti necazuri,veniti sa ne spuneti de ele.Daca n-aveti,veniti sa ne spuneti cum procedati.Domnul permite ca unii oameni sa dea de necazuri.Probabil ca la acest lucru se referea Pavel cand scria credinciosilor din Corint spunand "m-am luptat cu fiarele in Efes."Ma lupt cu fiara amara,pe care chiar acum,m-a muscat foarte tare.

Sunt la imaginat,si vizualizat,prin stat...

Aici e locul meu de intalnire cu mine.Eu vorbesc,si tot eu imi raspund.E un loc frumos si il vizualizez.Nu e ca la mama acasa,e ca la mine in viata.Asa eu imi imaginez,vizualizez,si din nou la drum pornesc.O sa stau eu si pe ace,cactusi,brusturi,maracini,si pasarele,care ma inghina sa stau cu ele.Aierul nu e poluat,dar de plictiseala nu am dat.Am crezut ca vi si tu aici,sa ne povestim de frici,ca de dragoste si dor,toate sunt la locul lor.Vantul a cam adiat,soarele s-a cam lasat,ziua aceasta a fost un moment minunat.Singurica,singurica,numai eu si o turturica,ne-am salutat,si mi-a cantat,tu tot ai asteptat,si de tine a uitat.Astept,privesc,gandesc,visez,meditez,si singura imi imaginez.Va fi bine si frumos,doar cu imaginatie si gand frumos.Nu vreau sa ma blochez,numai cu ochii pe cer ca sa privesc,ma uit in jur,si nu ma jur,dar totul a prins contur,in jur.Am plecat de-acasa ca viata nu ma lasa,am fugit printre straini,sa mai imi imaginez,si sa scap si de suspin.Vreau sa mai visez putin,necazul meu sa mi-l alin.Cand cu viata nu ma impac,ma fac pupaza pe colac.Asa povestioara mea,a devenit prietena mea.Cu drumetie inainte,sa mai invatam putin din minte,la plimbare sa plecam,cand in viata ne este greu.Mi-am gasit si eu un leac,o sa ma pun eu pe-un plac,ca asa imi place mie,sa mai ascult si o melodie.Te-am asteptat,si nu ai venit,dar inca lumea nu a luat sfirsit.Cu o alta ocazie,intr-o zi de imaginatie.Acum cerul e un albastru curat,si am avut timp de imaginat.Povestea eu mi-am terminat,si la a mele am plecat.Sanatate multa,eu v-am salutat!

Eu doar le-am fotografiat...

Inca nu m-am plimbat cu balonul de aier,ca sunt un fraier,si mi-e frica sa nu raman cu capul in aier.Ori cum tot cu capul in sus am stat,ca numai asa am putut de fotografiat.Capul in aier nu mi-a ramas,doar cu o rugaciune am ramas.I-am multumit Tatalui Ceresc,pentru purtarea de grije,si cum eu imi petrec,si pentru baloanele ce pe la mine trec.Au fost doar trei,dar minunate,ca si cei trei crai de la rasarit,cand eu baloanele le-am privit,imediat le-am si numit.Cei trei crai,au venit cu un mare alai,si tot la mine au privit.Eu multe fotografii le trageam,si ei credeau ca eu sunt un geam.A fost pentru mine,mirare,ca baloanele stau mai din departare,nu chiar asa de aproape de a mea zare.Cred ca pe mine ma asteptau,sa le zic buna dimineata,si ce frumos alai.Eu tot priveam,si tot le binecuvantam,sa nu pice jos in ram.In fiecare dimineata,suprizele ma stropeste drept in fata,si eu nu mai am nici timp,sa ma spal pe fata.Fug repede afara,sa vad o alta intamplare,intr-o zi poate fii si mai mare.Am eu alinare,chiar daca suprizele nu sunt pentru fiecare,eu am a mea cantare.Fratilor va las cu bine,sa ne bucuram de ce vine,dar fara rusine.De la rasarit si pana la apus,eu tot m-am dus,si povestile mele eu vi le-am spus.Sa nu stam degeaba in drum,sa cantam cantari de dor,si sa ne iubim cu spor!

Toti vrem sa fim Giganti...

Cand ma refer la cuvantul gigant,ma refer ca toti visam sa ajungem mari,sus pusi,vedete,marionete,skelete.Nu e nici o problema sa vrei si sa ajungi,dar ai grije mare sa nu te impungi.Cand ajungi mare,nimic nu t-i se pare ca dispare,ca doar vezi totul,sa nu dispara.Cand cineva te-a luat la ochi,nu sa te diochi,doar ca stii bine sa joci.Sunt multi care au ajuns mari,dar ce imi place mie de unii,ca au ramas tot modesti,chiar de si gresesti,tot modest traiesti.Daca vezi pe unul mare,chiar si cu o functie mare,tu il recunosti chiar si din departare.Dupa ce recunosti un om mare?El joaca rolul cel mai tare,are o voce care nu o schimbi cu oricare,si fiecare are diferita asemanare.Vreau sa dau doar un exemplu,daca mie imi place de cineva,nu inseamna ca si tie trebuie sa-ti placa la fel.Fiecare are caracteristicul sau,si nu ma poti schimba pe mine,chiar daca nu-ti place de mine.Fiecare e unic,si individual,si chiar daca mancam aceasi mancare,nu ne pica bine la fiecare.La unul i place de un fel,la altul de altfel,ca nu toti jucam la fel.Sau nu toti picam la fel.Acum sa va spun ceva,de ce mie imi place asa,de Mircea Bravo si bunica,care rastoarna si furnica.Acesti oameni sunt minunati,prin simplu fapt,ca sunt moderati,si nu ingamfati sau ninerati.Mie imi place tare mult modestia,si se vede pe fetele lor,si gingasia.Mircea Bravo este tanar,dar lui nu-i este rusine sa joace bine,si cu o bunica,chiar in varsta,si lumea poate o considera batranica.A fost doar un exemplu,dar sunt cu miile exemple,chiar acum am vizionat un film,si am vazut ca rolul principal,chiar are si defecte,dar asta nu inseamna ca nu le reuseste.Viata este un joc,iar rolul principal sunt chiar eu.Fiecare joaca rolul lui in aceasta viata,si pana la sfarsit,noi tot ne dam pe ghiata.Mi-am amintit acum,de pe vremea copilariei mele,filmul planeta gigantilor.Parca nu vroiam sa se termine serialul,am fost ochi si urechi,asa de mult mi-a placut.Dar daca subiectul meu a fost,toti vrem sa fim giganti,eu iti spun,da,noi toti suntem giganti cand ajungem sa fim garantati,garanti.In umbra,fiecare ne vedem asa de mare,dar in schimb,fiecare e in felul lui plapand si flamand,dupa mai multa mancare.Eu nu ma dau mare,nici cand stau in picioare,doar atunci ma dau mare,cand soarele rasare,si ma lumineaza mai tare.O zi buna pentru fiecare,si toti suntem Giganti doar pentru soare.Si pana cand soarele iar apare,mai cant inca o cantare.Si va spun in gura mare,fiecare este asa de mare!V-am lasat cu sare si piper,sa ajungem mari,pana la cer!

Ma cheama nana Eca,cu palarie...

Mai am si alte nume,nana,baba,buni,tanti,tusa,sora si matusa,si mamuca nebunuca.

Pana mi-am gasit gasit ochelari,m-am tot gandit ce sa mai scriu despre palarie.Vedeti voi,mie imi sade tare bine cu o palarie,ca palaria ma scoate bine din cutie.Daca ati stii voi ce am ascuns eu in palarie?Precis ca ati veni si mi-ati furat-o imediat,de pe cap,ca sa spui,jos cu palaria!In palarie,este toata a mea avutie,care nu ti-o pot da tie.Ma laud si eu foarte bine,numai cand am palarie.Mai Ioane,am si io de aia palarie,ca sa fiu smechera ca si tine.Apoi,no,amu,ma dau si eu dupa dumnealui,sa fiu nealcosa sa ma placa,lui.Imi sunt tare dragi palariile,dar si chipiurile,sa arat bine,cand imi fac fotografiile.Vreau sa arat de un milion,ca si eu sunt un mare om.Ce ar fii,de nu ar fi existat nici palarii,ne-a ploua in cap si nu am mai stii scrie nimic.Acum scriu totul despre palarii,dar m-am invatat sa traiesc si cu balarii.Azi am umblat prin sat,si multe palarii eu am incercat,si pe toate m-i le-am luat,doar la pozat.Nimic din ce eu scriu nu e adevarat,v-am inselat,doar cu o singura palarie am plecat.Am avut un timp minunat,comediile le-am terminat,cred ca nu ma-ti invidiat.Sanatate multa,o palarie si voua v-am imprumutat,doar de fotografiat,nu de luat,ca azi bani nu am castigat.Buna ziua oameni buni,acum palariile le-am pus in cui,si pe Ion il trimit cu palaria lui,sa-si faca si el treaba lui.

Leacuri pentru boala mea...

Leacuri pentru boala,nu pentru poala,sa ma bage in oala.Leac pentru boala mea,este dragostea.Nu pot cumpara dragostea,nici nu o pot imprumuta,dar nici bani nu pot avea,pentru a o cumpara.Nu ma gandesc la kilogramul,ma bucur si cu un gram,dar nu un gram de la golani.Dragostea este foarte rara,nu sta pe scara,ea si te omoara,si te face ca si o ceara.Eu vreau o dragoste curata,fara bani si fara plata,cum s-a mai dat si altadata,dar a fost nepatata.Toti imi ofera dragoste,dar eu nu sunt pe pajiste,si mi-e frica de aceea dragoste.Vreau o dragoste,sa ma scape de orice pacoste,si sa ma vindece si de lipsa de dragoste.Leacurile sunt multe,durerile mi-au ajuns pana la frunte,si acum o sa ma duc sa caut dragostea sus la munte.O dragoste si un dor,atat mai vreau pana nu mor.Toate-s bune si frumoase,cand ai dragoste la tine in casa,si pe masa.Ori cati de multi bani as avea,dragostea nu se poate cumpara,ea se ofera cu placere,si e servita ca o miere.Chiar acum m-a sunat fata mea,si am intreba-to ca ce mai vrea,si mi-a zis,ca si ea vrea,toata dragostea mea.Cum sa-i dau dragostea mea,cand nici nu mai stiu cum gusta ea.I-am spus ca ea a crescut mare,si dragostea mea,nu mai are nici picioare,ca mi-a luat-o fiecare,si sunt acum in disperare.Ma gandesc cum sa mai inventez,o dragoste sa nu piara,si sa ma vindece si de fiara.Acum ideia mie mi-a venit,eu sunt dragoste,si inca nu am pierit,dragostea pe mine m-a zamislit,si eu tot dragoste am daruit.Uite cum eu dragoste am faurit,chiar ca nu am aiurit,acum m-am lecuit,si nimic nu mi-a mai trebuit.Cu o asa mare dragoste eu m-am imblanzat,si m-am linistit.Dragostea a invins,bolile toate sa-u risipit,si eu tare am ametit.Dragostea a biruit,boala m-i s-a potolit,si am ramas tot pipiric,cu un pupic.Dragoste nu fii de piatra,ca imi trebuie o dalta,sa te sparg ca si de alta data,vreau sa fii tu dreapta,ca inima sa-mi fie vindecata,si cu dragoste inmuiata.Acum sunt alinata,si alintata,si de multa dragoste imbatata,si boliile au fugit,chiar si fara plata.De dragoste multa acum sunt saturata,si cu matura sunt maturata.Si pentru voi,leacuri multe,de dragoste si bunatate,pe saturate.De la noi,pentru voi,pe neasteptate si la toata lumea date.O zi cu dragoste multa,si toate sa va fie fermecate!

Nici cu lupa nu o sa ma vezi...

Umpa,lumpa,dumpa,zumba,ori cu lupa nu o sa ma vezi.Eu tot meditez,si oftez,poate,poate ma zaresti.Stiu ca nu indraznesti,ti-e frica sa nu te contaminezi,de mine sa nu te inveninezi.Acum tu sa nu te enervezi,poate chiar si evadezi,dar eu tot radiez.M-am gandit bine de ce sa ma vizitezi,doar eu nu exagerez,nici cu lupa nu o sa ma vezi.Nu sunt iscolata,nici educata,sunt demodata,imprastiata,rasturnata,strulinchiata,dar sunt botezata.Am multe calitati,dar nu cantitati,mai am si multe greutati,precum aici si acum,ma vedeti.Sa intru la subiect,nu vreau sa ma fac prefect,ca nu sunt perfect,dar nici profet.Am vrut doar sa va incerc rabdarea,sa vad daca bine ma vedeti.Nu fac manele,nici telovele,mananc roscovele.Numai ce am terminat de scris,si ideile m-i sau aprins,si nu am putut ca sa le sting.Cand nu mai vad stele,ma uit la bunica lui Mircea Bravo,pe u-tube si ma amuzez cu ele.Cateodata sunt dulce,cateodata sunt amara,dar tot cant si pe afara.Noapte buna,am plecat,cu lupa eu te-am lasat!

Pierduta printre stele...

In pondiola am iesit afara,sa ma pierd printre stele.Lumea zice ca sunt bolonda,dar nu blonda,ca sunt cu capul rasturnat in sus la stele.Azi de dimineata,pe la ora sase,nu am avut halucinatie,nici imaginatie,a fost o reala revelatie,am vazut o nunta de stele,au venit drept in fetele mele.Tot le-am privit,pana am ametit.Vorbesc foarte serios,asa ceva,era nemaipomenit,niciodata in viata mea nu am zarit.Eu tot le-am privit,capul intru-na l-am sucit,ca la minte m-am si sclintit.Ma credeti,nu ma credeti,eu va spun pe cuvant.Pe cuvantul meu de onoare,am vazut milioane,si toate au fost avioane.Toate catre mine veneau,si farfum ele imi transmiteau.A fost o nunta ca-n povesti,sa vezi si sa nu crezi.Acum ca e adevarat,eu repede afara am plecat,sa vad daca alta nunta a mai existat.Sus pe cer eu m-am uitat,si toate linistite si la locul lor stateau.Cred ca pe mine avioanele ma filmau,si stelele ma asistau,cum eu cu capul sucit ma zbateam.A fost fenomenal,dar maine dimineata din nou investigatie o sa fac.Acum o sa ma pierd tot mai mult printre stele,sa mai invat si ce e nou si cu ele.Stelarul l-am invatat,l-am si imaginat,dar multe mai am si de invatat.Eu povestea am terminat,ori ma credeti,ori nu ma credeti,asta mie m-i s-a intamplat.Noapte buna,steaua cazatoare si blajina.Nu am halucinat,m-am delectat,si la stele stralucitoare am asistat.

Zi de zi...

ZI DE ZI,CLIPITA DE CLIPITA
EU PRIMESC SFINTE PUTERI DE SUS
SA INVING MEREU ORICE ISPITA
FIIND CONDUSA DE-AL MEU IUBIT ISUS
                       
EL CE-NTRECE ORICE BUNATATE                             
SI-MI DA ZILNIC TOT CE ARE MAI BUN                         
SUNT CONVINS CA DOMNUL STIE TOATE                            
LUI MA-NCHIN SI VESNIC MA SUPUN

MA AJUTA-N ORICE INCERCARE
SA MA INCRED DREPT IN CUVANTUL SAU
CA SA NU PIERD DULCEA MANGAIERE
CE-O PRIMESC MEREU LA SANUL SAU


MA AJUTA CA IN ORICE DURERE
S-O PRIMESC CA SI DIN MANA SA
CEAS CU CEAS PURTAT DE A SA PUTERE
PANA AJUNG ACOLO IN TARA MEA 

Fie ce-o fii,in orice zi...

In orice zi,orice ar fii,pe drumul meu sau in viata mea,Cerescul Tata ma v-a calauzi!Ce tie nu-ti place,altuia nu-i face,cunoastem proverbul dar nu tinem cont de el.Invatam de mici,ce se cade si ce nu se cade sa facem.In anii de acasa se invata respectul,cinstea,sinceritatea,in vorbire si atitudini.Marile adevaruri ale vietii sunt lasate la voia intamplarii,urmand sa fie atinse si cuprinse de fiecare dintre noi,dupa metoda care iti da acces la ele prin incercare si eroare.De obicei,invatam din suferintele noastre.Sanatatea este averea noastra.Este incredibil de important pentru a te simti implinit,orice om are nevoie de o doza de mister in viata.Provocarile sunt necesare pentru fericirea noastra.Creierul uman are nevoie de noutate.Aventura  unor personae noi,pana la vizitarea unor locuri necunoscute,este un element esential al bogatiei autentice.Probabil cea mai profunda nevoie a inimii noastre este aceea de a trai pentru un ideal.Fiecare dintre noi aspira sa fie important.Sa conteze.Sa stie ca lumea a devenit cumva mai buna,pentru ca el a trait pe pamant.Ganditi-va la cuvintele,iata cum puteti sti daca misiunea pe care o aveti pe pamant s-a incheiat.Sa ne concentram asupra fiecarui dintre aceste elemente,daca dorim sa cunoastem adevarata bogatie.Castigul material,singur,nu defineste bogatia.Exista multi oameni bogati care sunt nefericiti si neimpliniti ca fiinte umane.Insa daca ne straduim sa ridicam toate la nivelul cel mai inalt,vom reprezenta nu numai o sursa de inspiratie pentru cei din jur,ci vom descoperi si o fericire de durata.Ce tie nu-ti place,altuia nu-i face...

Ceva despre toate...

Nu am facultate,dar am ceva intelectualitate.Toate le-am primit pe neasteptate,cu bunatate si dreptate.Am trait zile si fara dreptate,au fost zile si suparate,chiar si rasturnate.Dar cantarea mea e numai despre Isus,si-n versul ei cantarea mea va spune,ce fericiri si bogatii mi-a dat.Tot mai sus se inalta cantarea mea,ea strabate tot vazduhul albastru,preamarind si slavind mantuirea,ce prin Domnul Isus s-a coborat.Sa rasune pamantul cu tot ce-i pe el,caci din Cer ne-a venit,mantuirea.Nu-nceta sa vestesti tot mereu,dragostea ce pe toti ne cuprinde,si ne duce spre limanul de sus,unde vom fi tot mereu cu Isus.Eroii slavei vin acum acasa,au biruit in marele necaz,si ei v-or sta cu Domnul lor la masa,si le va sterge lacrimile de pe obraz.Vor preamari vor lauda pe Domnul,pe cel ce este sfant de trei ori sfant.Cant plina de bucurie,dau slava pe vecie,caci Domnul m-a salvat.Necazuri vin si pleaca,cu-Isus toate-au sa treaca,Mi-e tata,mama,sora,frate,El,totul mi-e mie.Dar cand vor veni zile cu nori si umbre pline,Domnul ma va ajuta.Cuvantul mi-e lumina,de jertfa Lui imi spune,de harul cum pot sa merg pe cale,urcand plina de rabdare,s-ajung in ceruri,sus.Un gand frumos,e o incantare.Sa iti stii valoarea,sa iti stii locul,sa iti stii masura.Mare lucru este sa stii de unde iti vin toate.Sa iti stii partile bune,cele rele,sa fii ingaduitor cu ceilalti si mai ales sa fii intelegator si iertator.Frumusetea e in ochiul privitorului.Toti suntem frumosi,toti avem o farama de vesnicie in noi,este viata noastra.Partea frumoasa in aceasta este faptul ca pentru a vedea lucrurile pe care credeam ca stiu unde sunt,desi ele erau acolo,a trebuit sa aprind lumina.Intr-o lume plina de neliniste si framantare,numai cunoasterea ne va aduce adevarata pace.Izvor de pace e Domnul,pace,pace fericire,tot mai sus imi iau zborul,catre Domnul meu.Spre Cer e drumul meu mereu,s-ajung curand la Dumnzeu,pace,fericire.Acolo se sfarsesc dureri,sunt nesfarsite mangaieri,pace si fericire.Cele mai frumoase momente sunt cele petrecute in prezenta lui Isus.Va doresc sa aveti parte de astfel de momente din plin.

Eu si avionul...

De dimineata de cand m-am desteptat,tot de avioane am meditat.Toata noaptea avioanele drept la mine in cap au zburat.Nu e gluma,e adevarat.Aseara cand eu m-am plimbat,pe salasuri am cantat,si avioanele pe mine m-au ochiat.Eu am luat-o la dreapta,avionul dupa mine tot la dreapta,am luat-o la stanga,cotitura a fost tot pe stanga.Atunci eu m-am ascuns dupa un pom,si avionul nu a putut intra in pom.Ca vezi,eu asa pitica cum sunt,am disparut ca si un gand.Multe avioane m-au ochiat,eu am tot cantat,poate s-or fii intrebat,uite la asta ce a deraiat.Acum ori a fost un avion,ori trepidon sau poate un dron,sa ma filmeze cum eu dorm.Am zis ca le pun eu drot,sa nu arunce pe mine cu borhot,sa put ca un ciot.Eu am tot continuat de cantat,dar numai pe limba mea,si pe ei eu tare i-am derutat,ca nu m-au agatat.Daca m-au filmat,eu tot la milion m-am uitat,ca de aseara nu am uitat,ca am vrut un milion de fani,de castigat.Aseara am scris milionul,acum scriu avionul,dar avionul nu costa milionul,doar poate imi face milionul.Nu am ajuns inca paranoia,ca nu am mancat boia,dar doctorul mi-a spus ca topograful a iesit bine,cu capul.Si chiar daca am paranoia,eu toate le fac doar cu voia,si fara boia.No,uite ce mult am zburat eu cu avionul,ca toata noaptea mi-a stricat si somnul.Si eu sa nu uit de avion,am aterizat drept aici la telefon,si am apasat pe buton.Am vrut tare sa scriu de avion,pate voi face si eu vreun milion.Da,asta e doar in capul meu,nu vreau sa ma sparg de el.Pe bune,avioanele m-au depistat,eu i-am suspectat,si indata povestea s-a intamplat.Am aterizat!

Vreau un milion...

Unde este camionul,ca vreau milionul,si sa ma descopere lumea,ca nu am ghinionul.Da ce,numai Mircea Bravo si bunica,sa aibe milionul,si eu nici fazonul.Chiar acum iau telefonul,si il sun eu pe d-l Bravo,sa nu se joace cu milionul.Imi place chestia cu clacsonul,si apasa butonul,sa castigi si tu milionul.Dar ce milion?Un milion de fani chiar de sunt si tigani,si eu vreau un milion de fani.Nu vreau bani,ca sunt golani,si-mi fura fanii din buzunar.Ei bine,si eu sunt bunica,dar va sa zica,nu sunt bunica lui Romica,nici a lui Mirciulica,sunt a lui Lucas si Eli.Doamne ai mila si de ei,creste-i mari si cumintei.Da,imi place si de bunica,care vorbeste toata ziua cu Mircica,si multumeste tuturor,pentru cei peste un milion de fanzori,a tuturori.Nu ma dau mare,ca nu sunt tare,nici calare,nici scriitoare,sunt doar o observatoare.Imi place si mie comedia,chiar si piftia din Cluj,a lui bunica Maria.O sa cresc eu mare,o sa-l ajung si pe Bravo cu un milion de fano.Nu sunt italiano,sunt romano,si tigano.Si pe la noi,se unge rotile pe dinapoi si se da cu usturoi.Eu tare ma bucur de bunica si Bravo,si le spun la amandoi,treaba buna,bravo!Mergeti mai departe,si nimic sa nu va desparte.Si va zic din nou,bravo,bravo!Salutari tuturor,si cand o sa ajung si eu la un milion,poate ca va fii chiar de revelion.Nu exagerez,ma accelerez,sa demonstrez,poate doar imi imaginez.Poate o sa realizez,un milion care o sa ma vizionez,eu singura de un milion de ori,pana reusesc.Acum noapte buna tuturor,si vise frumoase de un milion,si fiecare sa aibe un papion.Chiar acum am vazut milionul,m-a luat si somnul.Am topit si milionul,si s-a dus si camionul.

E luni,sa nu fim nebuni...

Am putea sa fim mai buni,de-am incepe chiar de luni.Omul bun,si de-i faci rau,e tot bun,omul rau,si de-i faci bine,e cu raul dupa tine.Ceea ce observam ca se intampla in fiecare zi.Cu ochii spre cer,te intrebi ce-ai putea sa mai faci,asculta,priveste si taci,si zboara spre cer.Omul este inzestrat de Dumnezeu cu darul de a gandi,de a comunica si de a trai.Oameni buni,nu fiti nebuni,ca suntem toti neam din strabuni.Nu fiti rai,ca niste calai.Viata este atat de goala,lipseste piesa din oala.Suntem cu totii fiinte minunate,sufletul este divin si perfect in sine.Retrage-te in fiecare zi intr-un loc unde nimeni nu te poate deranja,cel putin pentru jumatate de ora.Stai cat mai confortabil cu putinta,cu ochii inchisi si fara sa te gandesti la nimic.Acest lucru intareste puternic creierul si spiritul.In aceasta forma de meditatie si tacere,ne pot veni idei stralucite.In cele din urma,toate problemele tale vor fi rezolvate,impreuna cu constiinta ta.Mentine o tacere absoluta asupra tuturor problemelor.Niciodata sa nu te temi de oameni sau de ceea ce ar putea aduce ziua de maine.Sa ai un suflet puternic,curat si totul se va arata a fi cum nu se poate mai bine.Niciodata sa nu te gandesti la tine ca fiind slab sau singur deoarece in spatele tau se afla armate puternice pe care nici nu ti le poti imagina.Daca iti ridici moralul,atunci nu va exista niciun rau care sa te atinga.Singurul dusman de care trebuie sa te temi esti tu insuti.Este adevarat ca multi oameni care se bucura de prosperitate nu sunt neaparat buni.