Ce vreau sa scriu,nu pot sa scriu...

Nu va spal cu apa si otet,si nu va arunc la robinet,dar nu pot sa scriu,ce as vrea sa scriu.Sunt dure,dar stiu ca nimeni nu mai poate sa indure,ca mergem cu totii la padure.Cate se intampla si cate se ascunde,toate sunt unde muribunde.Vreau sa scriu de viata,ca inca sunt de viata,si ma dau si pe gheata.Desigur ca sunt legata doar cu un fir de ata,si tot ma rog,pana la dimineata,si parca tot traiesc prin ceata.Sunt foarte multi ticalosi,se cred si credinciosi,si sunt cei mai mari mincinosi.Ma poticnesc in opinci,ca tu tare stii sa minti,si nu mai cred nici pe sfinti.Pana vine judecata,mi-am luat aicia plata,si imi fac eu judecata.Prost sa fii,noroc sa ai,si ai bani de buzunar.Nu m-am facut judecator ca nu pot ca sa omor.Pana coboara Dumnezeu,moare sfintii,si ne pierdem dintii.Dar asta e viata,dai din craci ca cei saraci,si tot mananci pe colaci.Eu mi-am gasit metoda,cand nu sunt cu moda,sunt cu doda.Adica cu sonda,care desfunda lobda,si o ia cu voda.Ce omenie,mai mare ca o porcarie dar fara galagie.Pana aicia am ajuns,lumea sa da jos de pe drum,ca toate se face scrum.Daca inca mai rezist,inseamna ca mai persist,si nu am tampit.Ma iubesc,te iubesc,va iubesc,si inca traiesc.Pentru toti curiosii care vrea sa ma stie,eu sunt vie,stau intr-o cutie,de colivie,si ma joc cu o jucarie.Averi si ranguri nu am,scoala multa,toate ma imburda,boala ca sunt surda,si viata tot de sluga.Unul se naste imparat,altul ca sa fie beat,si multi,traiesc doar in pacat.Sa ma gandesc in ce categorie sunt,inca nu am evoluat,m-am deslocat de blocat,si am ramas nedescifrat.Sunt putine de spus,dar multe de facut,ca eu tot m-am prefacut,v-am tot dat sarut.Viata merge inainte,pana mintiile nu minte,si inima te tine minte.Si chiar daca nu mai este mult,eu tot va trimet sarut,fara imprumut,chiar de e de necrezut.Am fost buna,de cand m-am nascut,si nu pot nici sa te uit,si raman buna pana la sfarsit.M-am nascut sa iubesc,chiar daca vreau tare mult sa va potcovesc,dar va inteleg.Sunt si eu cu bube,dar nu le spun pe nume,le macin cu prune.Cata durere pe om,de cand te nasti si pana mori,traiesti cu sudori,si plangi pana mori.No,astea sunt comori,ca te iau fiori,si nu mai ai chef nici sa mori.Mai putintica rabdare,si crestem noi mare,privim catre soare,ca nimic nu ne doare.Astept si eu o zi,cu splendoare,chiar daca nu am ajuns inca mare,intr-o zi va fii si pentru mine o sarbatoare.Nu am talent,nici cuvinte ademenitoare,nu stiu fisticheala nici inghesuiala,stiu eu de plamadeala.M-am gandit de multe ori,si nu stiu sa scriu pe intelesul lor.Doar atat am invatat,sa-mi fac temele de casa pe curat,sa nu dau gres la patrat.Nu scriu de razboi,de virusii din noi,de oamenii natarai,ci doar de natragai.Viata e frumoasa,inchid ochii si dispare ceata,si visez pana dimineata.Eu numai asa pot sa traiesc,ma prefac,si supravietuiesc.Judecati-ma cum vreti,ca tot asa o sa ma vedeti,dar si imbatranesc.Va iubesc,va iubesc,si va povestesc,pana nu va parasesc,eu tot o sa va iubesc.Nu am nimic de pierdut,ca toate le-am pierdut,si acum va si salut,va sarut,nimic nu m-a durut,dar nu m-am prefacut.Am spus tot ce am avut de spus,dar inca mai am multe de spus,nu sunt de sus,dar putine v-am spus.

Sa nu t-i se urce la cap...

Se spune ca familia nu ti-o alegi,defilezi cu ce ai.Daca ai avut sansa sa te fi nascut intr-una normala si frumoasa,esti un norocos,sau ai fost norocos,daca e una disfunctionala,asta are sa te influenteze pentru tot restul vietii.Da,asta e alta treaba,dragostea aia pura si neconditionata de nimic,rabdarea,lectiile de viata,astea trebuie sa le ai,daca nu,pentru toata viata.Un un rod al unei indelungate si amare experiente acest proverb,daca-i dai nas lui Ivan,el se suie si pe divan.Cand ii dai nas lui Ionut,el se suie si pe divanut.Ei,iubite cetitoriule,nicairea n-am aflatu nici un istoric,asa de bun ca aiesta,nici latin,nici leah,si viiata mea,Dumnezeu stie,cu ce dragoste pururea am avutoi,la iata si pana la aceasta varsta,acum si slabita.De aceste basne sa dea seama si de aceasta.Nici ieste saga a scrie unui neam,ca ieste un lucru vecinicu.Candu ocarasc intr-o zi pre cineva,ieste greu a rabda,dara in veci.Eu voi da seama de ale mele,cate scriu.Facutu-tam izvod dintaiasi data de mari si vestiti narozi,marturii,a carora traiescu si acum in lume si vor trai in veci.Si asa am nevoitu,sa nu-mi fie grija,de-ar cadea aceasta povoara,ori pre a cui mana si din streini,carii de-amaruntul cearca zmintelile.Pre dansii am urmat,care vezi in izvod,ei pavata,ei raspundu si pizmasilor si zavistnicilor.Puternicul Dumnezeu,cinstite,iubite cetitoriule,sa-ti daruiasca dupa aceste cumplite vremi anilor nostri,canduva si mai slobode veacuri,intru care,a face iscusita zabava,ca nu ieste alta si mai frumoasa si mai de folos in toata viiata omului.Cu cetitul pentru toate ale lui catra noi bunatati,pentru gresalele noastre milostiv il aflam.Intelegem minunate si vecinice fapte puterii lui,facem fericita viiata.Scriptura departe lucruri de ochii nostri ne invata,cu acele trecute vremi sa pricepem cele viitoare.Citeste cu sanatate aceasta,cu dragoste osteneala.De toate fericii si daruri de la Dumnezeu voitoriu.Domnul bun sa va miluiasca,pe noi si pe voi totii.A voastra logofata,si sa va umileasca.O expresie a-i da,sau a nu-i da,nas cuiva,insemnind,a nu permite cuiva sa fie prea familiar,prea indraznet sau obraznic.Daca-i bagat prea mult in seama,s-ar putea sa i se urce la cap...

Viata,te invata...

Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau,unde e nevoie de tine.Retine ca exista posibilitati infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti.Foloseste darurile pe care le primesti,care iti sunt date si da in countinuare si altora iubirea pe care o primesti.Fii multumit de felul in care esti tu,asa cum esti.Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adanc,pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec,muzica,rugaciune si libertatea de a iubi.Gaseste inspiratia,fii creativ,danseaza cu florile,viata e in tine.Invata sa te ierti si sa ierti.Respira,canta,traieste,bucura-te de clipa!Sa ploua cu picaturi de fericire,sa fie visul tau un zbor de implinire.Povara vietii sa-ti fie car cu sanatate,sa-ti fie sufletul scaldat in stropi de bunatate.Sa ai oricand in drumul tau un soare zambitor.Sa ai alaturi chipuri dragi si-un inger pazitor.O imbratisare calda,lumea buna s-o miroase.As vrea sa fiu ca ghiocelul,s-am parfum,miros,culoare.Sa fiu prima vestitoare,stralucind timida sub soare,sa-ndrept lumea catre Cer.Primavara trebuie sa vina in fiecare din noi,primavara este verdele frunzelor,verdele ierbii,verdele ecoului ce-l avem in ceilalti.Primavara are soare in priviri,si cand priveste spre pamant.Un univers in schimbare in care se reflecta si evolutia mea.Orice indemn mi-l adresez mie in primul rand.Scriu din intelegerea si din trairile mele,fara pretentia de a numi acestea un adevar universal.Scriu din postura de om inainte de toate si nu de "specialist".Daca poti vedea si simti aici,ceva bun,folositor,frumos,sa nu uiti ca acestea sunt si in tine!Ghiocelul,acest vesnic simbol,ce deschide anotimpul si transcende timpul.Pacea si puritatea,sunt aduse de graul incoltit.Sa-ti fie viata frumoasa si pura ca un fir de ghiocel,sa peregrinezi prin viata,ca o adiere calda care picura in suflet senin,ca un nor de speranta si un soare stralucitor asemeni sufletului tau!Fiti binecuvantati!