Traieste ca si cum ar fi ultima zi…

Vine-o zi,cand dureri nu vor mai fi,si lacrimi ochii n-or umbri.Va fi pace-n veci de veci cand in ceruri ai sa pleci,ce zi,ce glorioasa va fi!Oare-atunci cum va fi,fata cand Il voi privi,cand pe Isus voi vedea.El de mina ma va lua si ma va duce-n Tara Sa,ce zi,ce glorioasa va fi!Cand ajung sa fiu eu insumi o povara,cand poveri de neinteles ma apasa greu,n-auzi tu Raveca,chemarea vesnicei iubiri?Asa cum sunt cu suflet greu si multele-mi poveri,un cuget nou si o alta inima sa ii cer,la pieptul Lui,sa inteleg cat de mult El m-a iubit,acuma vino draga Raveca,in bratul Lui esti fericita.Dar opreste-te,si vezi bine sa iau seama,sa nu mai astept naluca fericirii,sa nu ma zbat cu pumnii amandoi,sa nu mai dau tribut dezamagirii,sa nu mai plang si sa nu culeg gunoaiele din nou.Am fost facuta sa n-am pe acest pamant nimic,ca pasarea pe ram,cobor si ma ridic.Sa iti lasi Raveca povoara in mana celui ce o poate purta,pace in suflet numai El imi va da,imi va sterge lacrima si cununa ma va astepta.Nu disper,m-ai trecut adesea prin incercare,m-ai trecut adesea si prin furtuni.Sunt mii de ganduri ce ma port,aici pe tarmul ce nu mai pot,pe umeri povoara care o mai port,iar timpul face pasi grabiti inspre abis,ai vrea sa crezi,ca totul este doar un vis,pe care zorii unei dimineti l-au stins.Eu am venit in lume,sunt doar un calator,doar Unul este vesnic si ma asteapta cu mult dor.In fiecare sfirsit e si un inceput,apoi sa mergi mai departe pe drumul ales,indiferent daca e bun sau nu,pentru ca singurul nostru drum e Cerul.Viata are regulile ei,si tu ai datoria s-o traiesti pina in ultima clipa,indiferent cat de mare e durerea.Ce minunat si ce frumos sa fii bun credincios,asa imi spunea mamica mea,si din Biblie imi citea.Ea se ruga pentru noi toti.Binecuvinta,Doamne,copilasii mei,plin de mila fii Tu pentru ei.Imi aduc si acum aminte,ruga mamei,cu iubire fara margini,pentru copilasii ei.Ce fericire nespusa va fi,cand noi toti ne vom vedea sus in cer!Mama si tata,sora si frate,vom fi impreuna mereu.Va fi o zi in care noi,vom parasi acest pamant,caci vine ziua de apoi,cand vom zbura in cerul Sfant.Ce frumos va fi acasa,in cetatea cea cereasca cand vom sta cu El la masa,noi aleasa Sa mireasa.Dar ca sa ajungi acolo sus,trebuie sa te lupti.Mai sus de orice stiinta,si intelepciune,sa stai in credinta,prin dragoste si biruinta.Pretuieste cuvintele cu miez de omenie,sa nu ajungi la saracie.Nu imi risipesc energia pe lucruri sau fapte inutile.Nu castig si nici nu pierd,doar dreptate imi aleg.Si cand nici dreptate nu gasesc,eu tot ma fericesc,din Cuvantul cel Ceresc.Fiecare clipa nu o fac risipa,din viata aceasta plina de mister,ce m-i se pare o risipa,de nu ma-nalta catre cer.Viata este o lupta permanenta intre bine si rau.Bucurati-va in necaz,nu va ingrijorati de nimic,si pacea lui Dumnezeu sa va umple inimile.Sufletul imi tanjea dupa bucurie,dupa aceea bucurie care sa imi aduca lumina si zambet pe fata,sa imi transforme privirea incat sa vad totul frumos.Bucurati-va todeauna in Domnul,iarasi zic,bucurati-va.Cunoasterea nu are limita.Nu poti spune nici macar in ultima clipa,am cunoscut destul.De mica stiu,ca omul cat traieste invata,pentru ca este dator sa invete,si tot nestiutor moare.Poate ca acesta este paradoxul vietii noastre.Sa stim,si totusi sa nu stim.Prin incercari de-ai trece,sa nu descurajezi,caci asta este calea pe care trebuie sa o urmezi.Flamand de iubire,mereu Te-oi ruga,o creste-mi iubirea,in inima mea!Ochii isi indreapta privirea in sus,si buzele-mi canta,al rugii ceas,ce dulce-mi esti,in orice zi ma linistesti,cat timp aici calatoresc eu catre Cer cu drag privesc.La sclipirea stelelor ma uit,si cant cu ele-n cor,in fiecare seara.Inchide-te in camara ta,si spune-i Domnului,in fiecare seara.Prin munti si pe campii,sunt numai bucurii in fiecare seara.Asa a fost sa fie,dar nu regret ca m-am nascut.Cand cineva e distrus,nu incerca sa-l vindeci,nu poti.Cand cineva sufera,nu incerca sa-i alungi durerea,nu poti.Cand cineva plange,nu incerca sa-i opresti lacrimile,nu poti.In schimb aratati iubirea,si fa-l sa se simta ca nu e singur.Ma bucur de linistea vietii,sunt in pauza dintre lectii.Nu regret nimic,asa a fost sa fie.Asa a fost de cand ma stiu,natanga,n-am acceptat nicicand un compromis.Am preferat ca viata sa ma franga,asa am fost de cand ma stiu,naiva,am crezut in oameni si noblete,decat sa ma imbrac in mii de fete.Asa a fost,de cand ma stiu o bleaga,nu mi-a placut nicicum sa ma complic,nici sa ma imbulzesc pentru nimic.Asa a fost,de cand ma stiu,am preferat sa zbor nemarginita,decat s-alerg in urma umbrelor.De-as fi stiut ca anii fug,si tineretea greu mai trece,m-as fi nascut un rau,sa curg.De-as fi stiut ca timpul imi rapeste frumusetea,m-as fi nascut o floare rara,sa sterg din om,tristetea.Si cate n-as mai fi facut,m-as fi nascut ca o poveste,dar n-am stiut,si m-am nascut.Nu-mi pierd timpul sa dau explicatii,oricum oamenii aud tot ce vor ei.Nu toti avem comori,dar mai stam si pe sfori,nu toate sunt flori.Ma rog pentru tine,dar nu uit si de mine,ca am si eu la fel ca tine,vine si pleaca,si se tine de mine.Scriu ca pentru mine,dar ma doare de orisicine.Nu pot sa salvez pe nimeni,nu sunt colac de salvare,nu ma pricem nici la transplantare,nici resucitare,doar sa-ti cant o cantare.Canta si tu o cantare,asculta o pasare cu tril din departare,si mediteaza ca sunt multi ca si tine,ce nu mai poate sa stea,nici pe o carare.Tu ai un rost,chiar daca totul e intors,iubeste canta si danseaza,pana cand toate se panseaza.Nu sunt specialista,dar am scris o lista,si-ti dau si o batista,sa te stergi cand inima ti-e trista,sa faci si tu ca o artista.Sunt investita si simtita,ca stiu ce inseamna,sa fi parasita si la pamant prabusita.Nu sunt reusita,nici nu am avut reusita,dar asa cum sunt,sunt implinita,si de multi iubita.Alege drumul care crezi ca e mai bun,dar nu fi un nebun!Imi asum responsabilitatea,iar tu esti cu integritatea si te faci cu surditatea.Fiecare face ce vrea,eu cu viata mea,tu cu viata ta.Toate sunt bune,cateodata am chef de glume,alteori manc pe alune,si in fiecare clipa,traiesc o minune.Azi am facut multe,am povestit cu nepotul meu Lucas despre viata si spiritualitate,si sa fie rezistent in toate.Povestile sunt povesti,dar vreau sa nu te pacalesti,sa te nimicesti.Sunt responsabila de mine,patru piloti ma sustine,ca mie sa-mi miarga bine.Nu piloti de avion,ci piloti de rezistenta,sa nu-mi cada casa jos.E greu,dar nu imposibil,ca ma fac infaielibil cu incredibil.Ce am invatat azi,a fost si ieri,doar ca eu,multe le-am trait inainte sa l-e fi auzit.Fiecare cat poate sa duca,si fiecare cat e de rezistent sa l-e suporte.Nimic in viata nu e intamplator.De ce spun asta?As sta zile intregi sa povestesc,as pierde nopti si sufletul mi-ar obosi,si in final n-as putea sa va spun suficient sa ma credeti,ca toate lucrurile in viata aceasta au rolul lor.Iubirea este singura care demonstreaza ca viata isi are cursul ei,ca fiecare dintre noi are de urmat un drum,si orice abatere de la acesta este pedepsita,sau poate,o lectie de viata.Se spune ca doar gresind invatam,insa este oare nevoie de suferinta pentru a deschide larg ochii si a face diferenta dintre bine si rau?Pentru unii suferinta este o cale de a atinge absolutul.O categorie de oameni sunt cei care prefera sa "go with the flow"ei sunt convinsi ca viata le este trasata de la inceput si orice ar face nu pot iesi din tipar,asa ca se lasa in voia sortii pentru ca sunt convinsi ca nu au de ales.Unii isi analizeaza deciziile pentru ca stiu ca fiecare decizie le va influenta viata mai tarziu.O lupta-i viata,deci te lupta,descult si cu camasa rupta,cu burta si cu fata supta,te lupti si altii se infrupta.Dar nu-ti pierde nicicand elanul,si nici in gand sa nu-ti schimbi planul,lupta cu totii,lupta cu clanul!In viata totul este tonul,e foarte inutil pardonul,dai vietii,ca sa-i tii isonul.Te lupta,caci e-o lupta de viata,de cum incepe dimineata,lupta sa-i schimbi vietii fata.Plang adesea si totusi nu stiu de ce,atata plans.Am invatat ca trebuie sa lupt,ca trebuie sa sper,ca trebuie sa tin capul sus cand poate totul e pierdut.Am invatat sa apreciez ceea ce am,fara sa ma plang de ceea ce-mi lipseste.Privesc viata ca pe un dar,un dar ce-l primesc o singura data,un dar ce merita pretuit.Traiesc acei ce vreau sa lupte,iar cei fricosi se plang si mor.Din nou o inspiratie,de la un numar de masina"FT2WIN"Lupta ca sa castigi.Oamenii nu ne apartin,de aceea nu-i putem pierde.Am pierdut multe in viata,dar speranta inca nu.In goana noastra de a ne demonstra cat de mari si tari suntem,am uitat sa ne bucuram de ce ne aduce cu adevarat placere in viata.Credeti-ma ca cele mai simple lucruri sunt cele pe care la regretam cel mai mult,atunci cand le pierdem.Traiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima,si bucurati-va chiar si atunci cand vi se intampla lucruri mai putin vesele,ca in definitiv,asta e viata noastra.Cu bune,cu grele,cu fericiri si necazuri,cu zambete si plansete,una avem si este firava.Printre lacrimi,traiti-va viata oameni buni,si nu uitati sa puneti in cele mai grele momente un zambet in coltul gurii.Pentru prima data in viata am avut curaj sa ma privesc pana in adancul sufletului.Viata e prea scurta,am ajuns la concluzia ca daca nu profiti de fiecare ocazie,cat inca esti in floarea varstei,la batranete nimic nu mai are farmec.Printre lucrurile mele cele mai de pret pe care le posed sunt si cateva cuvinte pe care nu le-am spus niciodata,pierduta in ganduri.Astazi am plans,pentru ca am realizat cat de degradata este lumea in care traiesc.Pentru cateva secunde am simtit cea mai mare durere pentru o lume pierduta in pacat si in nepasare fata de cei din jur.Am plans pentru copiii mei,pentru orfanii care mor de foame,pentru oamenii singuri si tristi,pentru oamenii care nu mai au motive sa traiasca.Am lasat lacrimile sa curga pentru un pamant atat de frumos,locuit de oameni inconstienti,egoisti care nu cauta decat propria satisfactie.Am plans pentru toate lucrurile frumoase care s-au pierdut,pentru moralitate,pentru buna educatie,pentru oamenii inteligenti de care avem nevoie si nu-i mai gasim.Am realizat ca lumea a uitat ca este aici jos,cu un scop,acela de a fi util,celor de langa noi,si naturii.Am o multime de amintiri pe care,din cand in cand cu drag sau cu dor,cu zambete sau cu lacrimi,imi amintesc mereu.Cand mi-e dor,derulam momentele din viata mea.Hai lupta,Raveca,lupta,nu te da batuta.Spre tara luminii inainte cu rivna si avint.Stai treaza si vegheaza intruna,pana in zori de zi,c-atunci primivei cununa,cand Domnul va veni.Nu ezit sa vorbesc despre suferinta,deoarece am suferit ingrozitor,si inca mai sufar.Oftez adanc si trag aier in piept,si nu mai vreau ca nimeni sa ma mai vada.A te bucura in pace este o binecuvantare,dar a te bucura in necaz si probleme,aduce o mai mare satisfactie.Tu fii tare Raveca,caci ziua incercarii e alegerea ta pentru har.Chiar daca oceanele toate ar fierbe in val dupa val,nu-ti pierde credinta Raveca,tu mergi inainte,spre mal.Mai frumoasa-i cantarea in lacrimi,mai ceresc e rabdand,a trai.Dar in curand,s-a termina si drumul,al suferintei drum se va sfarsi,nu iti va fi lupta o vesnicie,ci scurte-ti vor fi zilele de chin.Ce vei primi acolo sus,nu sunt cuvinte-aici de spus,dar fericirea-ti va tinea cu Isus in veci,pururea.Fii tare deci si intareste-ti pasul,pe-al vesniciei drum sa-naintezi.Imbarbateaza-ti inima Raveca,si tot mai mult pe Domnul sa-L iubesti.Si-acum la incheiere iti spun,sa nu te mai opresti in drum,si trista Raveca,tu sa nu mai fii.Nu as fi stiut ce inseamna cu adevarat si cat de important este sa te bucuri de ceea ce ai primit odata cu viata.Merita sa risti,caci doar asa poti castiga.Castigi libertatea de a fi ceea ce esti,iar libertatea este cea mai de pret valoare a omului,castigi batalia.Ai liber la incercari si la experiente.Am trecut biruitor prin incercari,prin ispita si necaz mi-ai dat puteri,astazi vin o Doamne,si din nou iti multumesc,cat de mult Tu ma iubesti.Atinge-ne din nou,Isuse,si cu puterea Ta Divina,revarsa-n noi din Duhul Tau,si fa-ne acum lumina!Poate e ultima ora sau zi,drumul e deschis in orice zi,fi treaz si pregatit oricand,nu stii niciodata,cand vei parasi acest pamant.

Tusa Lidia,si-a sfarsit alergarea…

Ca si toti ceilalti care au plecat,nu am decat sa spun,Domnul fie binecuvantat.Tusa Lidia,a fost un exemplu de urmat,si-a sfarsit alergarea,si acum e cu Tatal in minunatul palat. 2 Timotei 4:7-8 M-am luptat lupta cea buna,mi-am sfarsit alergarea,am pazit credinta.De acum ma asteapta cununa dreptatii,pe care mi-o va da Domnul,Judecatorul cel Drept,in ziua aceea,si nu numai mie,ci tuturor celor care vor fi iubit aratarea Lui. Odihneste-te in pace,pana la revedere. Lidia Candea Obituary With deep sorrow but also with the hope of heaven,we have gathered to commemorate the passing of our beloved mother,grandmother,great-grandmother,and friend,Lidia Cândea.A woman of unwavering faith,boundless love,and selfless service,she left behind a legacy that will live on in the hearts of all who knew her.Lidia was born in Rudna,Timiș County,as the third child of Ana and Ioan Ișfan.She grew up in a home filled with love alongside her eight siblings:Samuel,Lenuța,Ana, Ioan,Pavel,Cathy,Cornel,and Iosif.Though life brought its trials,including the loss of her dear siblings Samuel,Lenuța,and Ana,Lidia remained steadfast in her faith,always trusting in God’s plan.In 1949,her family moved to Lenauheim,and at the young age of 16,she married the love of her life,Avram Cândea,on March 22,1954.Their love story was one of devotion,sacrifice,and faith,a marriage built on the foundation of Christ and lasting an incredible 62 years.She was her husband's cherished “doll,” standing by his side through every season of life.In 1960,Lidia and Avram moved to Arad,where they became members of Gloria Church.In 1978,they took a leap of faith and moved to Chicago,joining the First Romanian Pentecostal Church.In 1981,they became part of the Philadelphia Church on Clark Street,where Lidia’s heart for service shone brightly.She sang in the choir,served in the kitchen,supported the ladies'fellowship,and assisted her husband in his janitorial work.She was deeply loved and respected by all who knew her.Later,after her husband's retirement,they became members of Bethany Romanian Church in Niles.Their passion for missions led them to be among the 40 volunteers who helped establish the Romanian Mission in 1984.They didn’t just give financially;they labored in love,sending over 160 containers of aid to Romania.Their hearts beat for God’s work,and Lidia never stopped serving.After losing her beloved husband,Lidia’s strength was tested,but her faith never wavered.Even as illness made it difficult for her to attend church in person,she faithfully watched services online,finding joy in worship and the Word.Her grandchildren lovingly called her “Buni,”and so did everyone else.Whether family,friends,or even colleagues,the name "Buni" became synonymous with warmth,kindness,and unwavering support.She loved her garden,receiving an award from the City of Skokie for having the most beautiful garden in the city.She was an avid reader,and no one knows how many times she read the Bible from cover to cover.She began every morning with devotions,carrying her Bible to church and taking notes.She would remind us all, “Why are you going to war without your weapon?”when we forgot to bring our Bibles.She prayed relentlessly for the salvation of her family,and her faith has now become our inheritance.Even in her last days,Lidia never stopped praying.She loved her family deeply and was there for each of us in every moment of need.She was a pillar of strength,a gentle encourager,and a beacon of faith.She passed away peacefully,in her sleep,from the arms of her first granddaughter Pamela,into the arms of the Lord,on March 29,2025,which is also the birthday of her first grandson,Alan.We grieve,but not without hope.We will miss her voice,her prayers,her meals,and her unwavering love.After two years of suffering,supported by family,friends and dedicated caregivers,we now rejoice knowing she is with her Savior,free from pain and sorrow,and reunited with her beloved Avram.She leaves behind three children,seven grandchildren,and nine great-grandchildren,as well as countless loving friends and relatives,who will continue to cherish her memory:son Moise Cândea,with wife Maria and their children:Alan Colette Cândea,with their daughter Vivian.Armand Cândea.daughter Octavia,with husband Nick Chevereșan,and their children:Edward Jennifer Chevereșan,with their daughter Skyelah.Pamela Chevereșan,with her daughter Kayla Beasanski.son Dorin Cândea,with wife Agnes,and their children:Gabriel Lauren Cândea,with children Claire,Grace,and Ryan.Jessica Dan Villano,with their children Gavin and Eliana.Sebastian Cândea.