Multe mai am de invatat...

Nu poftesc nimic,sa nu prostesc,trebuie sa postesc si sa ma pocaiesc.Multe mai am de invatat,si multe mai am de aflat.Oamenii intotdeauna cauta iubirea.Unii iubesc si nu sunt iubiti,altii sunt iubiti dar nu pot da aceeasi dragoste,iar altii,iubesc si sunt iubiti.Dragostea e singurul sentiment care te ridica si te coboara.Privim nu la cele vazute,ci la cele nevazute,stiind ca cele vazute sunt trecatoare,dar cele nevazute sunt eterne.Acum stiu,dar atunci nu stiam.Acum vad,dar atunci n-am vazut.Unde am fost cand eram doar un plod in pintecele mamei mele,si unde am ajuns chiar acum,la aceasta virsta,prin cate transformari am trecut,cate amintiri frumoase si triste vor mai veni.Am cautat fericirea,dar lumea nu mi-a dat,numai ISUS e acela ce pe brate m-a luat.Am alergat la oamenii sa le cer ajutor,si am vazut ca si ei sunt tot niste muritori.Ma duc acum cu gandul departe,si ce viata si copilarie am avut,nu am fost noi bogati,dar am stiut sa pretuim.Chiar lumea intreaga de m-ar chema pe tine Doamne nu te-as lasa,esti fericirea esti dorul meu.O lume unde dureri si lacrimi nu vor fi,ci doar IUBIRE.Cu gandul departe,imi spun povestea mea de dor,si versurile le astern pe al meu Blog.Mi-e dor de toti plecati acasa,mi-e dor sa te privesc venind pe norii.Caci nu am pe nimeni in aceasta lume,sa stie dorul si necazul meu.Fie ca aceste randuri sa te puna pe ganduri,si sa meditezi asupra sufletului tau.Fiecare clipa ne spune ca mult timp nu mai avem.E o ploaie rece,vintul bate,cu suieratul lui prelung,si din ecouri departate,atitea ganduri ma ajung.Si dupa nori va fi soare si greul sa nu ma doboare,hai Raveca din nou mai fa inca un pas.Traiesc de pe o zi pe alta,si nu ma tem de nimic din ce ar veni,foamete,ciuma,bolii si urgii,ca toate le-am vazut si in curind Tu vei veni.Asa trec zilele,si astept cu nerabdare,pe El sa-l pot privi.Poate la noapte,sau poate chiar acum,dar El tot mai bate si inca e pe drum.Ce e viata omului?E ca frunza codrului,frunza se duce in vint,iar omul merge in pamint.Omule cat esti in putere,nu cauta sa-ti faci avere,ca viata e o parere,e un abur care piere,si la urma toate piere.Sa traiesti si sa faci bine,ca nu iei nimic cu tine.

Nu am multa carte...

Scriu una buna,zece rele,asa sunt si zilele mele.Una buna,o sa ajungem si pe luna,zece rele,sunt mai mult de zece si lacrimile mele,dar toti o sa dam de belele.Nu am multa carte,dar am o Carte,care mie imi face parte,sa stau de-o parte,ca sa ajung departe.Luati in mana Biblia divina,Carte in lume asemenea ei nui,ea stampara durerea si o alina,si ne invata sa fim mai buni.Lasa sa lumineze raza ei cea sfanta,in orice loc aici pe acest pamant,cel ce citeste cu inima franta,sa se intoarca,si sa nu faca pacate,nicicand.Ea da odihna celor osteniti,si ne imbraca viata in lumina,vindecand rani si orice suferinti.Un gand curat,pastreaza-ti cugetul curat si vei avea totdeauna bucurie.Dumnezeu va judeca nu doar faptele inimii,ci si intentiile ei.Uita-te pe tine,dar uita-te la Christos!Biruinta nu este atunci cand obtii tot ceea ce ti-ai propus,ci biruinta e atunci cand poti sa fii multumitor chiar daca viata ti-a refuzat dorintele.Biruinta se implineste imediat cand stii sa astepti in tacere implinirile tarzii.Dar cea mai mare biruinta dintre toate biruintele este aceea ca boldul mortii a fost frant.Fericirea sufletului nu ar avea curcubeu daca ochii nu ar avea lacrimi.Cand te asezi pe genunchi sufletul ti se urca la cer si cerul iti coboara in suflet.Cel ce fuge de Dumnezeu dimineata cu greu il va gasi in timpul zilei.Se spune ca un invatat s-a apucat odata sa scrie o carte despre soare.Spre acest scop,a strans o gramada de carti,si le studia noptile la lumina unei lampi.Ce faci,ii zise un prieten aflandu-l in acest studiu,te-ai apucat sa studiezi soarele noaptea,la lumina unei lampi?Lucrul acesta se poate face,numai ziua,privind soarele si binefacerile lui.Cam asa stam si cu intrebarea despre Biblie.Carti intregi de-am scrie noi despre Biblie,de ar citi cineva nu va putea afla acest lucru,pana nu va gusta din binefacerile ei.Gustati din izvoarele darurilor ei,si vedeti ca ea este Cartea lui Dumnezeu.

Eu niciodata nu ma plictisesc...

Multumesc technologiei,care a inventat internetul,sa scriu si eu ca poetul si sa ma dau ca desteptul.Scriu aici din cotet,si stiu ca nu ma vedeti,dar nu toti suntem poeti.Eu nu am cum sa ma plictisesc,toata ziua cu voi eu vorbesc,ori prin scris,ori manuscris,nimic nu e interzis.Eu acum m-am decis,plictisita nicidecum.Vezi ce face omul,se joaca cu atomul,si te incearca sa vezi si balonul.Cum mai pot eu sa fiu plictisita,doar nu sunt aiurita?Odata cu trecerea timpului,ne intrebam ce urmeza?Mai bine am intreba cu ce am mai ramas?Sunt atatea trairi de care fiecare dintre noi am avut parte,insa prea putini aparte.Intr-un moment de cumpana a vietii mele m-am straduit sa uit,dar dupa un timp am constatat ca nu mi-au mai ramas decat amintirile,si am invatat sa traiesc cu ele.Nu traiesc in trecut,pentru ca viata e o lupta,plina de gropi,plina de gunoi,plina de focuri gata sa arda pe oricine,plina de ochi gata sa vada,plina de noi ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune.Despre mine,nimic din tot ce misca nu ma mai misca,doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig,ura.Dar cum viata are rostul ei,uneori ea te duce unde nu vrei.Sa ne numaram bine zilele,ca sa capatam o inima inteleapta.Ziua pe care o traim astazi,este ziua cu care incepe sfarsitul nostru.Nu crezi ca e timpul sa te opresti si sa meditezi?Ai oare siguranta ca maine vei mai fi in viata?Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute sa intelegi ce am vrut sa iti spun.Vedem cum ni se duc anii,sa invatam sa ne numaram bine zilele.Viata trece si povestile raman!Intoarceti-va fiii oamenilor,o mie de ani sunt ca ziua de ieri,care a trecut,si ca o straja din noapte.Nu-ti mai scriu cuvinte multe ca sa nu te plictisesc,numai tot ce e mai dulce ca sa te mai fericesc.Scriu despre lucrurile care le stiu,dar despre care nu se vorbeste.Deseori,am senzatia ca timpul nu imi ajunge cat sa pot impartasi ce stiu.Din raspunsurile primite,una dintre cauzele pentru care oamenilor le este frica,este ca nu au ordine in idei.Am in suflet o multumire imensa,iar cuvintele de mai sus reprezinta scrisul meu si ceea ce eu mai stiu si atunci cand mai scriu.

Cand afara ploua...

Cand afara ploua si e-norat,si-n casa e asa de bine,manc ratata de oua.Ma mai gandesc la mama,dar stiu ca acolo in cer,e asa de bine.Mama m-a invatat credita,cantul si dragostea,si cand cu viata nu ma impac,langa mine mama,vin-o si spune-mi ce sa fac?Dar anii se cern si peste mine,si nu mi-e teama sa-mi deschid sufletul,sa-mi recunosc greselile,infrangerile.Daca m-ar intreba cineva ce inseamna mama pentru mine,pentru mine ea a fost totul.Mamele sunt locul unde dragostea rasare din pamant,si fericirea canta in onoarea nasterii noastre.Mamele sunt soarele care straluceste,sunt luna care lumineaza pamantul deasupra disperarii noastre negre,ca atunci cand suntem idurerate sa stim ca cineva ne vegheaza tot timpul.Oricare ar fi teama,durerea sau deznadejdea care umple viata,stim ca deasupra acestei furtuni avem mereu dragostea.Nu exista dragostea ca cea a mamei,si nici o legatura mai stransa cu pamantul,decat legatura pretioasa ce vine de la Dumnezeu dintre o mama si copilul sau.O dragoste este puternica,si nu se schimba niciodata,iar cand copii au mai mare nevoie de ea,dragostea mamei straluceste.Cand zilele se apropie de sfarsit,dragostea mamei continua sa traiasca.Nu exista cer pe care il vom vedea vreodata care sa nu fie aprins de prima dragoste,cea dintre mama si copilul ei.Datorita mamelor lumea noastra inca mai are delicatetea fina a zambetului,si fiecare vant al parfumul imbratisarilor ne-au dat viata.De aceea,multumeste-i mamei tale caci te iubeste cu o dragoste ce nu poate fi masurata in cuvinte.Cine are parinti,pe pamant nu in gand,mai aude si-n somn ochii,ca am fost,ca n-am fost,ori ca suntem cuminti.Astazi imbatranind n-e e dor de parinti.Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu,niste oameni,acolo si ei,care stiu dureros ce e viata,sa traiesti pentru ei.Cine are parinti,inca nu e pierdut,cine are parinti are inca trecut.Ne-au facut,ne-au crescut,ne-au adus pana aci,unde avem si noi insine ai nostri copii.Iti astern flori si lacrimi de iubire,pentru tot ce ai facut,cu adinca multumire.Mama draga,mama mea,soare blind al diminetii,vei fi cu mine in gand pina la sfirsitul vietii.Amintirea ti-o pastrez,mama draga cu iubire pe vecie...