Cand afara ploua si e-norat,si-n casa e asa de bine,manc ratata de oua.Ma mai gandesc la mama,dar stiu ca acolo in cer,e asa de bine.Mama m-a invatat credita,cantul si dragostea,si cand cu viata nu ma impac,langa mine mama,vin-o si spune-mi ce sa fac?Dar anii se cern si peste mine,si nu mi-e teama sa-mi deschid sufletul,sa-mi recunosc greselile,infrangerile.Daca m-ar intreba cineva ce inseamna mama pentru mine,pentru mine ea a fost totul.Mamele sunt locul unde dragostea rasare din pamant,si fericirea canta in onoarea nasterii noastre.Mamele sunt soarele care straluceste,sunt luna care lumineaza pamantul deasupra disperarii noastre negre,ca atunci cand suntem idurerate sa stim ca cineva ne vegheaza tot timpul.Oricare ar fi teama,durerea sau deznadejdea care umple viata,stim ca deasupra acestei furtuni avem mereu dragostea.Nu exista dragostea ca cea a mamei,si nici o legatura mai stransa cu pamantul,decat legatura pretioasa ce vine de la Dumnezeu dintre o mama si copilul sau.O dragoste este puternica,si nu se schimba niciodata,iar cand copii au mai mare nevoie de ea,dragostea mamei straluceste.Cand zilele se apropie de sfarsit,dragostea mamei continua sa traiasca.Nu exista cer pe care il vom vedea vreodata care sa nu fie aprins de prima dragoste,cea dintre mama si copilul ei.Datorita mamelor lumea noastra inca mai are delicatetea fina a zambetului,si fiecare vant al parfumul imbratisarilor ne-au dat viata.De aceea,multumeste-i mamei tale caci te iubeste cu o dragoste ce nu poate fi masurata in cuvinte.Cine are parinti,pe pamant nu in gand,mai aude si-n somn ochii,ca am fost,ca n-am fost,ori ca suntem cuminti.Astazi imbatranind n-e e dor de parinti.Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu,niste oameni,acolo si ei,care stiu dureros ce e viata,sa traiesti pentru ei.Cine are parinti,inca nu e pierdut,cine are parinti are inca trecut.Ne-au facut,ne-au crescut,ne-au adus pana aci,unde avem si noi insine ai nostri copii.Iti astern flori si lacrimi de iubire,pentru tot ce ai facut,cu adinca multumire.Mama draga,mama mea,soare blind al diminetii,vei fi cu mine in gand pina la sfirsitul vietii.Amintirea ti-o pastrez,mama draga cu iubire pe vecie...
Multumesc technologiei,care a inventat internetul,sa scriu si eu ca poetul si sa ma dau ca desteptul.Scriu aici din cotet,si stiu ca nu ma vedeti,dar nu toti suntem poeti.Eu nu am cum sa ma plictisesc,toata ziua cu voi eu vorbesc,ori prin scris,ori manuscris,nimic nu e interzis.Eu acum m-am decis,plictisita nicidecum.Vezi ce face omul,se joaca cu atomul,si te incearca sa vezi si balonul.Cum mai pot eu sa fiu plictisita,doar nu sunt aiurita?Odata cu trecerea timpului,ne intrebam ce urmeza?Mai bine am intreba cu ce am mai ramas?Sunt atatea trairi de care fiecare dintre noi am avut parte,insa prea putini aparte.Intr-un moment de cumpana a vietii mele m-am straduit sa uit,dar dupa un timp am constatat ca nu mi-au mai ramas decat amintirile,si am invatat sa traiesc cu ele.Nu traiesc in trecut,pentru ca viata e o lupta,plina de gropi,plina de gunoi,plina de focuri gata sa arda pe oricine,plina de ochi gata sa vada,plina de noi ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune.Despre mine,nimic din tot ce misca nu ma mai misca,doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig,ura.Dar cum viata are rostul ei,uneori ea te duce unde nu vrei.Sa ne numaram bine zilele,ca sa capatam o inima inteleapta.Ziua pe care o traim astazi,este ziua cu care incepe sfarsitul nostru.Nu crezi ca e timpul sa te opresti si sa meditezi?Ai oare siguranta ca maine vei mai fi in viata?Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute sa intelegi ce am vrut sa iti spun.Vedem cum ni se duc anii,sa invatam sa ne numaram bine zilele.Viata trece si povestile raman!Intoarceti-va fiii oamenilor,o mie de ani sunt ca ziua de ieri,care a trecut,si ca o straja din noapte.Nu-ti mai scriu cuvinte multe ca sa nu te plictisesc,numai tot ce e mai dulce ca sa te mai fericesc.Scriu despre lucrurile care le stiu,dar despre care nu se vorbeste.Deseori,am senzatia ca timpul nu imi ajunge cat sa pot impartasi ce stiu.Din raspunsurile primite,una dintre cauzele pentru care oamenilor le este frica,este ca nu au ordine in idei.Am in suflet o multumire imensa,iar cuvintele de mai sus reprezinta scrisul meu si ceea ce eu mai stiu si atunci cand mai scriu.
