Monday, October 31, 2016

Viata e scurta...

Cateva ganduri sa nu te paraseasca niciodata,acela de a-ti imbogati mintea,sufletul si gandul ca suntem trecatori in lume.Gandul limpezeste alte ganduri,dar nu limpezeste suferintele.In om se strang vorbe nerostite,ganduri carora nici n-ai sti sa le dai un nume,ganduri emotionale,toate celelalte,care sunt necesare,sa fie ganduri de pace si bucurie.Ma bucuram cand eram acasa cu toata fam impreuna,cand cineva era bolnav,parca sufeream impreuna,simteam,iubeam,ajutam,totul era parca un vis.Anii sau scurs si chiar acum am depanat niste franturi de ganduri din viata mea fiului meu Emanuel.Eu nu m-am plans niciodata ca vreau bani,ii aveam intodeauna,am stiut sa pun de-o parte ceva pentru zile mai grele,si nu am cerut bani in prumut de cand ma stiu eu.De dat am dat cati de multi,si nici nu am mai vrut sa ma gandesc,chiar daca nu-i mai vad inapoi.Nu vreau sa ma laud cu asta,dar asa a fost,eu mai bine ma lasam de la una si alta,si cat de putin economiseam si aveam de rezerva.Ma tot gandesc ca de ce unii nici nu stiu sa-si faca nici balanta din cauza ca lasa totul pe seama parintiilor.Pot sa spun ca de mica am lucrat unde sa putut in timpul vacantei de vara,la sere,la colectiv,la agrosem,si eram asa de bucuroasa ca puteam eu din banutii mei sa imi cumpar uniforma de scoala si toate rechizitele pentru scoala.In fiecare an eu stiam ca o sa am destui bani ca sa imi platesc cheltuielile,si pe deasupra mai ajutam si pe mami si fratii mei cu cate ceva prin casa.Fiul meu m-a intrebat de unde are si el mostenirea aceasta,caci nici lui nui place sa dea banii pe nimicuri si tot timpul stie sa tina de banii.Pot sa spun ca si el se mira de ce unii prieteni il admira ce baiat bine calculat si organizat este,nu degeaba sa inrolat in AIR FORCE.Casa lui e farmacie,macare stie sa-si faca,curat ca si lacrima.Dar asa este,de multe ori mai si mostenim cate ceva bun dar si cate ceva rau.Iar acum dupa o convorbire cu fiul meu,eu vorbesc si el ma asculta,m-a intrebat?ca de ficare data,cum mi-a fost ziua,ce am mai facut,cu ce ma mai ocup in timpul liber sa nu ma plictisesc,si i-am raspuns ca niciodata eu nu ma plictisesc,ca imi gasesc eu de lucru.Nu stiu cum altii se tot plinge"e boring"nu are ce sa faca,nu e fericit,nu se satisface,nu stie ce sa faca,nimic nu e "fun"oamenii pur si simplu nu mai stie sa traiasca.Eu de dimineata cand ma scol,deja mi-am facut programarea,trebuie asta facuta,dute acolo,dureri chiar acum am foarte multe,nu de cap,ca nu ma iau de cap,ma iau de picioare si spate.Deci in mare daca vrei sa nu te plictisesti poti sa gasesti o mie si una de remedi sa nu fi plictisit,descoperele tu,apoi ce sa va mai zic si de drogurile acestea care doctorii le prescrie de dureri,toata lumea are dureri,si daca nu ai tot vrei sa le ai ca se primesti droguri,"drageuri".Chiar imi povestea mama mea de bunica ei cum de cand o stie ea,nu a luat nici un medicament sau nici o vitamina si a trait 92 de ani.Si alte ganduri ce povesteam eu cu fiul meu,unde atata counseling,unde atata terapie,ne-a dat pe" free"dar tot nu ne-a dat ce noua ne-a fost de folos.Gandurile nu ma lasa,si din nou copii mei ma interogeaza cand de una cand de alta,cum sa ma mai explic,cred eu ca sunt o fire foarte incapatanata si puternica si nu vreau sa cedez.Poate inca nu este timpul,inca memoria mea mai lucreaza,cand nu o sa mai stiu sa gandesc sau sa nu pot sa ma mai concentrez la unele amintiri,poate atunci se va termina totul si cu povestirile mele.Pana atunci bucurati-va de viata,fiti iubitori,iubiti mult,traiti in pace si armonie unii cu altii,fi increzatori in Domnul.Viata este scurta,zilele trec,copii cresc,noi imbatrinim de zile,ne bolnavim si apoi murim,ce ziceti voi?am dreptate?da,asa este,am dreptate ca o spun din pataniile mele.Asa de mult va iubesc,chiar daca nici nu va cunosc,imi ramaneti "my secret friends"admiratorii mei.Daca cumva,ceva,nu stiu ce,nu v-a placut,nu va mai chinuiti cu viata,ajunge zilei necazul ei.Opreste-te o clipa si mediteaza ce e viata?un abur,azi esti si maine nu mai esti,asa e viata!"Ziua de ieri e istorie,ziua de azi e o mare binecuvantare,iar ziua de maine incredinteaz-o in mana Domnului!"Sterge-ti lacrimile,sterge-ti fata,lasa telefonul jos si respira adanc.Lumea s-a prabusit si eu te sfatuiesc sa respiri adanc.E adevarat ca nici sfaturile,nici prietenele,nici imbratisarea calda a mamei si cu atat mai putin inspirul meu adanc nu te vor face sa te simti mai bine.Despartirea,poate fi un cosmar sau o binecuvantare,o trezire la viata pentru multe dintre noi.Raspunsul la astfel de intrebari este departe de a fi unul general valabil.Fiecare dintre noi ne traim relatiile intr-o maniera personala.Cati dintre noi fugim de inceputuri,de acele emotii,de acea nesiguranta.Clipele de fericire,urmate de cele de suferinta fac parte din viata noastra si nu putem sa ne ferim de ele.Gandeste-te ca aceste clipe de suferinta te vor face mai puternica si aminteste-ti ca nu rezolvi nimic daca te umilesti.Cel mai bine este sa accepti situatia si sa privesti lucrurile ca pe o ocazie excelenta.Viata ta nu depinde de nimeni,numai de tine.Daca esti singur si nu ai cui sa povestesti,te simti darmat si fara nici un rost,esti disperat dar nu are cine sa-ti intinda o mana eu sunt aici.Sunt la fel ca voi,si avem nevoie de sprijin.Vom incerca sa ne ridicam impreuna.Sa vorbim lumii intregi despre fiintele dragi pe care le-am pierdut,sa intindem o mana de ajutor in numele lor,sa ii pastram vii in inimile noastre.Despartirea ne-a facut sa nu ne mai temem de moarte.Despartirea de cei dragi ne da speranta deschiderii a unei porti,dar si a reantalnirii cu ei,aceasta ma tine pe mine in viata.Viata ne-a incercat acolo unde ne-adurut mai mult,dar prin gandurile mele am inceput sa inteleg ca disparitia celor dragi nu ne mai sperie ci ne da speranta ca se deschide o poarta spre ei.Mai trece o zi si inca una,apari mereu la mine-n vis,iti fac incet un semn cu mana,dar tu treci puntea peste abis.Pe drumul unde mergeam noi,mi-e greu si singura sa rezist,de ce am ramas doar eu?Ma tine in viata numai gandul,ca Dumnezeu stie ce face,si atunci cand o sa-mi vina randul,te voi gasi dormind ca dus.Zilele trecute mi-am amintit de cei plecati dintre noi.Dar m-am bucurat,pentru ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu asa minunati oameni din viata mea,si de atatea amintiri frumoase.Nu lasati vremea sa treaca,pretuiti pe cei dragi de langa voi.Ai simtit vreodata nevoia sa iesi,sa pleci,sa fugi,sa te eliberezi de tot?Ei bine,asta e ceea ce simt eu zi de zi.Sunt o carte pe care nu esti obligat sa o deschizi.Sunt o persoana pe care nu esti obligat sa o intelegi.Nu te stradui sa imi vinzi iluzii,nu am nevoie de ele.Nu sti niciodata cine se ascunde in spatele persoanei pe care o intalnesti.Nu poti vedea cu ochiul liber importanta anumitor momente.Nu poti vedea ce se intampla cu adevarat in sufletul celor dragi.Putem citi cu usurinta omul de langa noi,daca in locul defectelor citim calitatile,daca in locul micilor imperfectiuni observam mai intai ceea ce-l face perfect.Uneori,daca inima iti permite sa vezi dincolo de barierele invizibile ale oamenilor,realizezi cat de multe poti face pentru cei de care iti pasa.Constientizeza ca zambetul tau a fost suficient de puternic pentru a insenina un chip trist,alteori ca o imbratisare este modul cel mai potrivit de a-i spune cuiva ca ii esti alaturi.Poti face schimbari importante,important este sa-ti dai seama cand trebuie sa privesti inspre ei cu inima,si cand cu ochii mintii.Nu-mi amintesc daca zilele in care am zambit au fost mai numeroase decat cele in care am stat sau am plans.Imi doresc cu ardoare sa pot lasa in urma mea tot ce am facut,si sa simt ca nu am irosit ziua,sa iert ce m-a mahnit si sa ma straduiesc sa fac din orice zi,cea mai frumoasa zi.Promit ca ma voi bucura de fiecare zi,iar daca ma voi supara ma voi lupta cu mine,pana voi zambi din nou si ca voi face sa fiu vesela.Imi promit noi amintiri placute,si va doresc si voua multa pofta de viata,multe motive de bucurie.Va doresc sa fiti iubiti asa cum iubiti,si sa fiti cei mai buni.Sa aveti o viata frumoasa si sa pastrati intr-un colt de suflet cateva raze din soarele lui ianuarie,pentru zilele mai putin insorite.Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor fara sa fie imbalsamati,pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei.Cand il ai pe Dumnezeu in suflet,toti oamenii din jurul nostru ne sunt rude.Umorul este vitamina de luat la viata grea.Omul este o adevarata fabrica de dorinte,pentru ca se naste cu dorinta de viata si moare cu dorinta de a fi vesnic.Numai cel ce aude cu sufletul,se poate incanta de concertul dat de greier si de izvor.De ce nu suntem toti nebuni de fericire cand avem un Dumnezeu care ne iubeste atat de mult?Un gand bun,un sfat adresat la nevoie are uneori un efect neasteptat de bun.O privire pozitiva,intelegere si caldura sunt trei elemente la indemana oricui,care pot ajuta la nevoie un prieten care se afla in impas.Un gand bun,un zambet,o imbratisare,un suflet fericit.Prin ochii tai o floare zambeste cand dimineata te trezesti.O stea sclipeste pe cer cand tu multumesti.Un inger tresare din somn cand tu ii zambesti.Cand afli un suflet curat,zambetul iti infloreste,dragostea cand iti zambeste.Despre mine ce sa-ti spun,ce cuvinte sa adun,ca-n adevarul lor sa crezi?Aceste cuvinte,ca sa le pot retine in suflet,intr-un gand de nu ma uita.Stiu ca pentru cei care au avut curajul si puterea de a crede in mine,si au dorit sa ma cunoasca asa cum sunt eu.Sufletul meu este o carte deschisa,cu file pline de iubire.Cea mai frumoasa floare infloreste in inima,floarea se numeste iubire.Sufletul e oglinda omului,ca frumusetea cea mai importanta vine din suflet,si face pe cel care-l poarta demn de lauda si merit.Multi au pierdut in timp aceasta puritate sufleteasca,au uitat sa zboare pe aripile sufletului doar cu ajutorul iubiri,sa vada cu ochii inimii si ai sufletului.Sa-ti tii sufletul curat,asa cum iti este camasa de duminica.Cati dintre noi se poate mandri cu un suflet alb,curat, nepatat?Intr-o lume in care nu se mai pune pret pe valoare,pe calitati,pe morala,trebuie sa supravietuim.Dar sufletul nostru este din nefericire pretul suprem pe care trebuie sa-l platim.Nu mai stim sa fim generosi,nu mai cunoastem bunatatea,etichetam oamenii dupa ambalaj,pentru ca am invatat sa nu privim dincolo de aparente.Tot ce putem face este sa luptam impotriva acestei murdarii,sa invatam din nou alfabetul iubirii,sa ajutam,sa intelegem,sa iubim,sa oferim din suflet,sa fim recunoscatori.Cel mai bun detergent pentru suflet este credinta si sa facem totul pentru a avea un suflet cat mai curat.Un suflet bun sa ai si-un gand frumos,in fapte si in grai,pentru Hristos.Cu dragoste si avant spre tot ce-i drept si sfant,asa-ti doresc,din partea mea.Sa fii in tot ce spui cinstit si bland,sa nu fii nimanui dator nicicand,sa mergi mereu curat pe drumul adevarat.Sa fii un vas ales lui Dumnezeu,sa ai rod bun cules din orice greu,in jurul tau sa poti sa-i fericesti pe toti.Mereu mai plin de avant,mai credincios,mai bun,mai drept,mai sfant,mai ca Christos,sa-l poti cu drag vedea in ceruri Fata Sa!


           

Psalmul 139

Doamne,Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti,stii cand stau jos si cand ma scol si de departe imi patrunzi gandul.Stii cand umblu si cand ma culc si cunosti toate caile mele.Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba,si Tu,Doamne,il si cunosti in totul.Tu ma inconjuri pe dinapoi si pe dinainte si-Ti pui mana peste mine.O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele,este prea inalta,ca s-o pot prinde.Unde ma voi duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de Fata Ta?Daca ma voi sui in cer,Tu esti acolo,daca ma voi culca in Locuinta mortilor,iata-Te si acolo.Daca voi lua aripile zorilor si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii,si acolo mana Ta ma va calauzi si dreapta Ta ma va apuca.Daca voi zice:"Cel putin intunericul ma va acoperi,si se va face noapte lumina dimprejurul meu!"iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine,ci noaptea straluceste ca ziua si intunericul,ca lumina.Tu mi-ai intocmit rarunchii,Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:Te laud ca sunt o faptura asa de minunata.Minunate sunt lucrarile Tale,si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!Trupul meu nu era ascuns de Tine cand am fost facut intr-un loc tainic,tesut in chip ciudat,ca in adancimile pamantului.Cand nu eram decat un plod fara chip,ochii Tai ma vedeau si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite,mai inainte de a fi fost vreuna din ele.Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale,Dumnezeule,si cat de mare este numarul lor!Daca le numar,sunt mai multe decat boabele de nisip.Cand ma trezesc,sunt tot cu Tine.O,Dumnezeule,de ai ucide pe cel rau!Departati-va de la mine,oameni setosi de sange!Ei vorbesc despre Tine in chip nelegiuit,Iti iau Numele ca sa minta,ei,vrajmasii Tai!Sa nu urasc eu,Doamne,pe cei ce Te urasc si sa nu-mi fie scarba de cei ce se ridica impotriva Ta?Da,ii urasc cu o ura desavarsita,ii privesc ca pe vrajmasi ai mei.Cerceteaza-ma,Dumnezeule,si cunoaste-mi inima!Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!Vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei!







Vino si-n casa mea...

Vino si-n casa mea,
Cand furtuna este grea.

Si cand spinii rau ma impung,
Si n-am unde sa ma ascund,
Cand furtuna-i tot mai grea,
Vino Tu si-n casa mea.

Vanturile reci cand bat,
Peste-al inimii rasad,
Ca sa-l rupa doar ar vrea,
Vino Tu si-n casa mea.

Un val cheama,un alt val,
Peste-al inimii hotar,
Ca sa treaca doar ar vrea,
Vino Tu si-n casa mea.

Zi doar numai un cuvant,
Si atunci tot ce-i sfant,
Capul sus isi va tinea,
Cand vi Tu in casa mea.

Vino si-n casa mea,
Si ramai pe veci in ea.



Sunday, October 30, 2016

Tot mai sus se inalta cantarea mea...

Tot mai sus se inalta cantarea mea,
Ea strabate vazduhul albastru,
Preamarind si slavind mintuirea,
Ce prin Domnul Isus sa coborit.

Sa-i cantam lui Isus Salvatorul,
Mult slavitul in cer si pe pamint,
Sa-i cantam toti cu laudele noastre,
Fericiti ca El pe toti ne-a mintuit.

Sa rasune pamintul cu tot ce e pe el,
Caci din cer,ne-a venit mintuirea,
Aleluia intruna,noi toti iti cantam,
Si-ti vestim numele pe pamint.

Suna harfa,a noastra cantare,
Neincetat sa vestim,tot mereu,
Dragostea ce,pe toti ne cuprinde,
Si ne duce spre limanul de sus.

Unde vom fi tot mereu cu Isus,
Unde vom fi tot mereu cu Isus,
Tot mereu cu Isus.
Cu Isus.

Amintiri,amintiri,La multi ani,amintiri!





















Viata-i plina de intristari,
Grijuri vin zi de zi,
Isus ia toata povara ta,
El poate mantui.

Isus ia toata povara ta
La Calvar,la Calvar,
Isus ia toata povara ta,
El poate mantui.

Chinuit si ingrijorat
La El acum sa vii,
Isus ia toata povara ta,
El poate mantui.

El asculta suspinul tau,
Strigatul inimii,
Isus ia toata povara ta,
El poate mantui.







Multe amintiri,si azi inca o zi frumoasa de amintiri.Si tot odata e ziua fiului meu Emanuel.La multi ani cu multe amintiri frumoase!Domnul sa te binecuvinteze!


Chiar singura fiind,tacerea se desface tot in cuvinte...

N-am cuvinte indeajuns pentru harul Tau,ce-n viata mea L-ai aratat.Tot aurul din lume de as avea,nu e deajuns sa Te rasplatesc,si inca o viata de as avea,nu mi-ar ajunge ca sa-ti multumesc.Mi-ai dat un dar minunat,viata,ce nu am meritat.Ce as putea sa-ti daruiesc?Doar inima din pieptul meu,si vreau sa stii ca Te iubesc.Doresc sa te bucuri de cuvintele pe care le vei citi,iar ele sa-ti reaminteasca ca esti iubit si apreciat pentru ceea ce esti si pentru ceea ce faci.Cuvintele au ridicat pe cei ce se clatinau,si a intarit genunchii care se indoiau,acum doresc ca aceste cuvinte ale mele,sa fie o incurajare si o bucurie pentru tine.Strang Cuvantul Tau in inima mea,ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!Psalmul 119:11Cuvinte dulci,cuvinte calde,rostite bland,vor incanta.Cuvinte tari,cuvinte dure,jignire vor imprastia.Cuvintele pot sa te-nalte la fel te pot si darama.Cuvintele este esenta si prin modul de-a le exprima,si am realizat ca unele cuvinte ne schimba orice fel de dispozitie.Cuvinte care suna frumos,care suna bine sau care au o insemnatate aparte.Cuvinte care la un moment dat in viata au devenit mai importante decat restul.Multa vreme am considerat cuvantul a fi o definitie pentru perfectiune.O soapta spusa la ureche sau o atingere,spun adesea mai mult decat orice fel de cuvant frumos.Cuvintele inseamna in conceptia mea ceva simplu,important si totodata foarte potrivit.Nu poti sa spui ca ai planuit o data ceva ce nu ti-a convenit.Cuvinte frumoase,cuvinte izvorate dintr-o inima sincera.Fiecare cuvant pe care-l rostesti are o anumita frecventa,pozitiva sau negativa.Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima si zic,lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba.Tu ai libertatea de a alege cuvintele pe care doresti sa le folosesti,benefice,care te fac sa te simti bine,placute,sau cuvinte negative,ce vor actiona asupra ta si a celorlalti intr-un mod neplacut.Pronunta acum de cateva ori cuvantul frumos sau iubire,ca pe o incantatie,si observa ce simti.Este adevarat ca realitatea se bazeaza pe perceptii dar sa nu uitam ca suntem influentati de energiile din jurul nostru.Traim interconectati cu restul lumii,iar gandurile si cuvintele fiecaruia au o anumita valoare care se propaga.Cine reuseste sa isi tina in frau limba isi poate tine in frau tot trupul.Pentru cine nu stie,Cuvantul e cel mai puternic din univers,la doar un singur cuvant majoritatea lucrurilor se pot schimba in bine sau in rau.Aici voi scrie.Despre ce?Despre orice cuvant folositor si drept.Despre tot.Despre tot ce imi place sau ma atinge,imi pasa de multi,ma intereseaza si mai multe subiecte,aici vor fi prin urmare,si vor fi si cuvinte.Voi scrie despre locuri,oameni,fapte,zambet.Pentru ca exista locuri in care simti nevoia sa mai scri.Locuri care raman ancorate undeva in suflet.Pentru ca exista oameni pe care ii respect,pur si simplu.Pentru ca exista intamplari si fapte fara de care lumea ar fi mai trista.Cuvintele sunt arme cu doua taisuri pot vindeca si cele mai cumplite rani sau dimpotriva pot provoca cele mai mari tragedii.Aceastea fiind spuse,cuvintele sunt cel mai puternic drog folosit de omenire.Doresc pentru tine ca tot ce este vrednic de cinste,tot ce este adevarat,tot ce este drept,tot ce este curat,tot ce este vrednic de iubit,tot ce este vrednic de primit,orice fapta buna si orice lauda,acestea sa te insufleteasca.Ma rog ca manifestarea cuvantului lui Dumnezeu sa fie atat de puternic in viata ta zilnica incat,la sfarsitul fiecarei zile,toti ingerii sa izbucneasca in cuvinte pentru maretia puterii Lui.Limba ta sa rosteasca cuvinte pline de buna mireasma,cuvinte de mangaiere,curaj si nadejde.In momentele in care simti cuvantul ca o adiere,asa cum se spune,iti dai seama ca poti adormi tristetea chiar si pentru o clipa,facand loc bucuriei,pe care o asterni ca o dragoste in mainile si sufletul celuilalt.Viata este o imagine pe care incercam sa o traim cat mai aproape de cer prin cuvant.Cuvintele pline de intelepciune pot schimba lumea.Cel ce zambeste e mai puternic decat cel ce racneste.Chiar singura fiind,tacerea se desface tot in cuvinte.Eu sunt doar un condei a lemnului lucrare,carbune in lemn de tei,spre a vorbei depanare.In mine stau cuvinte,sortite spre citire,si asteptand cuminte,sa treaca prin cuvinte.Am scris pentru voi.Nu sunt nici scriitoare si nici poeta,sunt doar un simplu om al carui suflet simte nevoia sa scrie din cuvinte,si cum altfel as putea daca nu cu ajutorul cuvantului.Insira doar esenta,nu scrie mult si prost.Ascunsa in taina unui plans,incerc tristetea gandului s-alung.De cate ori cuvintele n-ajung,o lacrima e singurul raspuns.Pentru aceasta avem nevoie de fapte clare intrucat cuvintele fara fapte, sunt fara valoare.Doamne ai mila de noi.Noi nadajduim in Tine.Fii ajutorul nostru in fiecare zi si izbavirea noastra la vreme de nevoie.Zilele noastre pe pamant sunt ca umbra,si fara nici o nadejde.Mi-ai dat viata si in ziua aceasta,ochii mei pot sa vada stralucirea razelor soarelui.Gura mea ai deschis-o sa te laude,sa te inalte ca tu esti Dumnezeu si Numele Tau este cel mai slavit in intregul univers.Inca o zi in care mainile si picioarele mele pot sa te onoreze pe Tine Tata.Ai pus in mintea mea ganduri pentru slava Ta,pentru sfintirea mea si dorinte dupa o viata traita in voia Ta.De ce oare tinem atat de mult la ceea ce credem ca este al nostru,si foarte greu oferim.Soarta omului pe pamant este ca a unui ostas,si zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.Doamne spune-mi care este sfarsitul vietii mele,care este masura zilelor mele,ca sa stiu cat de trecator sunt?Asa trec zilele noastre,una dupa alta.Ce-i viata mea,de o iubesti Tu oare?Ma-ntreb ades,si-alerg sa-mi dai raspuns.Dar am aflat:Nimic,nu-i la-ntamplare.Doar harul Tau sa-l am si mi-e de-ajuns.Binecuvantat sa fie Domnul,care zilnic ne poarta povara,Dumnezeu, mantuirea noastra.Purtarea de poveri este cea mai obositoare si nesuferita greutate.Cine in afara de iubire,le mai poate suporta?Care inima,care maini,care rabdare,decat ale mamei iubitoare mai pot suporta zilnic povara vegherii,povara grijii,povara hranei,a curatirii,a lacrimilor.Pana la batranetile voastre,Eu voi fi acelasi.Care alta iubire,decat a lui Dumnezeu,mai poate vorbi astfel?Iata atunci pentru ce trebuie si noi sa-I raspundem la fel.Nu frica mortii si nu groaza iadului si nu spaima vesniciei trebuie sa ne cutremure,ci dragostea nebanuit de mare cu care ne-a iubit si ne iubeste pe noi Dumnezeu.Omule,nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta.Oricat de grele ar fi celelalte pacate pe care le facem zilnic inaintea Tatalui Ceresc,pe care le aruncam povara pe Crucea din spatele Domnului Isus,nici unele nu sunt atat de grele ca nerecunostinta noastra.Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste,iar Cuvantul Lui Dumnezeu spune.Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El,si legamantul facut cu El le da invatatura.Daca il faci prietenul vietii tale pe Dumnezeu,El este Cel care ne da intelepciune si invatatura,ca sa putem sa avem cunostinta in toate lucrurile.Daca il ai prieten pe Dumnezeu poti sa iti faci prieten chair si computerul pentru ca ne este util si de folos,ne este de folos atunci cand il folosim in scopuri bune.Pe Dumnezeu se intemeiaza ajutorul si slava mea,in Dumnezeu este stanca puterii mele,locul meu de adapost.Timpul exista pentru ca lucrurile sa nu se intample in acelasi timp.Din momentul in care ne nastem,timpul incepe sa ne ia viata inapoi.Mai putina goana,mai mult echilibru.Mai multe lucruri facute cu placere si pasiune.Mai multa bucurie de a trai.Am inteles ca timpul meu este viata mea.Eu sunt cea care decide si imi asum responsabilitatea si consecintele deciziilor si alegerilor mele.Ma bucur de a fi impreuna,insa decid sa fiu posesiva cu timpul meu.Am grija sa fiu inconjurata de oameni care imi dau energie pozitiva si sunt selectiva cu anturajul meu.Accept ca nu pot stapani timpul,ci doar pot gestiona mai bine modul in care eu ma raportez la timp.Timpul nu se controleaza,nu suntem managerii timpului nostru.Pentru mine,timpul este o curgere.Stiu si invat sa imi accept limitele,rezist uneori cu greu a raspunde la toate invitatiile sociale ale prietenilor mei.Imi accept oboseala si imi respect nevoia de odihna spunand "NU"Incep ziua si inchei ziua similar cu intrebarea?cum imi voi petrece astazi timpul?cum mi-am petrecut astazi timpul?Sunt onesta fata de mine insami.Invat mai bine zis,cum pot eu sa-mi folosesc timpul sau viata mea prin timp.Iti mai aduci aminte?era primul drum de inceput,si cum am rezistat si suportat cosmarul ce eu l-am avut?Poti sa stii tu oare,viata asta cate drumuri necunoscute pentru noi mai are?De fiecare data cand se intampla cate o tragedie ne trezim,ne dam seama cat e de firava viata,ca timpul trece,oamenii dispar,ca nu e cale de intoarcere si oricand poate fi cineva drag.Dar nu ne tine mult.Nu ne dam seama ca de multe ori e posibil sa stam de vorba cu o persoana pentru ultima oara.Toti suntem la fel,ne nastem si murim la fel.Am vrea sa dam timpul inapoi,sau in anumite cazuri sa il oprim pur si simplu.Ar trebui sa ii pretuim mai mult pe cei ai nostri,si sa le spunem tot timpul.Cei ce se duc,sunt o lectie pentru cei ce raman,dar acestia de multe ori sunt prea preocupati sa vada.Tragediile vietii sunt inerente.Ele fac parte din viata,asa cum exista bucuria si fericirea.Fiecare se naste si apoi moare.Important este sa inteleaga ca intre cele doua evenimente,viata trebuie traita frumos si cu iubire,cum spui?Viata fara de iubire este supravietuire.Ce este timpul oare?In timp iei viata,traiesti si mori.Sau timpul moare in tine si nu mai poti trai tu fara el?Traiesc din greu in lumea noua,dar asta-i viata,urci sau cazi,si totusi,chiar asa ca azi,as mai trai un,secol,doua.Secretul e sa invingi timpul,sa incerci sa faci din timp tot ceea ce iti place cu inima deschisa,si impreuna de totii oamenii alaturi de care iti place.Atunci vom imbatrini frumos si cu respect.De aceea va spun,nu va ingrijorati de viata voastra,gandindu-va ce veti manca sau ce veti bea,nici de trupul vostru,gandindu-va cu ce va veti imbraca.Oare nu este viata mai mult decat hrana,si trupul mai mult decat imbracamintea?Uitati-va la pasarile cerului,ele nici nu seamana,nici nu secera si nici nu strang nimic in granare,si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste.Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele?Si apoi,cine dintre voi,chiar ingrijorandu-se,poate sa adauge macar un cot la inaltimea lui?Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui,si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.Eu ma culc si adorm in pace,caci numai Tu,Doamne,imi dai liniste deplina in locuinta mea.Bunatatea ta,Doamne,ajunge pana la ceruri,si credinciosia Ta pana la nori.Nu te ingrijora,si nu te ingrozi.Domnul are intotdeauna totul sub control.Fi linistit.Poate recent ai trecut printr-o suparare,poate prietenii te-au parasit sau ai fost dezamagit.S-ar putea sa nu te fi simtit niciodata mai singur si totusi,Domnul e langa tine sa-ti stearga lacrimile,sa te incurajeze.Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre,caci El insusi ingrijeste de voi.Nu te ingrijora,oricate valuri si furtuni in barca vor lovi,fii calm si nu te ingrijora,caci El e-n barca ta.Bucura-te acum de viata pe care o ai.Nu lasa ca ingrijorarile vietii sa-ti ucida sufletul si trupul.Noi trebuie sa avem o inima credincioasa care sa fie gata sa fim supusi Lui.Dumnezeu stie tot ce se petrece in viata ta.El asculta rugaciunea credinciosilor.Roaga-te Domnului si te va asculta.Ramai credincios si implinind voia Lui.Eu stiu cine sunt,si n-am nevoie sa ma lamureasca altii.Cine sunt eu?E destul de simplu,imi place sa cred.Cuvinte?Prea inutile pentru a spune mare lucru despre mine.Sunt ceea ce tu nu poti sa iti imaginezi,exist prin ceea ce nu oricine poate vedea,sunt acolo unde nu ai crede ca pot fi,sfidez viata,si ea totusi ma iubeste.Cateodata am sufletul unui om bolnav,imi urasc defectele,imi iubesc calitatile si imi regret greselile.Dar am invatat sa traiesc cu ele,cateodata dorm prea mult,ma culc prea tarziu,visez cu ochii deschisi si totusi traiesc,nu regret nimic.Adesea mi-am simtit sufletul alaturi de trup,si am cautat tainele sufletului in natura,in zambete,in idei.Azi ma respect si imi permit sa rad,sa strang vise,sperante si zile.Trag inca o gura de aer,respir.Sunt eu.Simt eu ca ma inalt.Zbor.Cred in mine,cred in viata,cred in voi.Puterea de a face ceva nou,incatanta in fiecare zi.E un demers de a pune lucrurile in ordine,pornit in urma unui mesaj care m-a facut sa ma gandesc la cine sunt eu,si la cine cred unii oameni ca as fi.Cateva lucruri in ceea ce ma priveste sunt evidente,altele nu.Sunt femeie,sunt fica,sunt mama,sunt bunica,prietena unor oameni,sunt bruneta si am parul scurt si crets,sunt un om liber.Nimic deosebit ori iesit din comun.Aici,in casa si lumea mea virtuala,sunt o persoana care e libera sa-si posteze,parerile si gandurile.Nu reprezint pe nimeni,sunt doar eu,femeia care are copii,care face curat in casa,care citeste,care merge la plimbare,care plange si asculta muzica.N-am nevoie de multe ca sa-mi traiesc viata,nu-mi trebuie ca nimeni sa-mi plateasca datoriile,nu sta lumea la capataiul meu sa-mi puna comprese cand mi-e rau,si nici nu alearga multi dupa mine.Din pacate sau din fericire,profesia mea e una.In aceste momente,cand sunt EU,nu dau voie nimanui sa-mi dicteze ce sa fac,ce sa spun,cum sa spun.In rest,sunt o femeie,care de-a lungul vietii a stiut sa traiasca decent si discret.Nu dau socoteala nimanui pentru deciziile mele.In timpul liber,nu-mi asum responsabilitati care nu-mi apartin si nu ma intereseaza.Le am eu pe ale mele.Cine sunt si ce sunt eu si ce caut eu aici.Sunt o copila,care nu stie spune decat Adevarul.Sunt un gand,fara de sfarsit.Sunt un spic de grau,contempland lanul infinit al Iubirii Divine.Sunt o lacrima de cristal,vibrand de Iubire la orice atingere.Sunt un fir de nisip,imbatat de razele pline de caldura ale cunoasterii de Sine.Sunt o floare,care creste si infloreste indiferent de anotimp.Sunt un nufar,ale carui petale deschise ofera oricui drumul spre Sufletul meu.Sunt un moment de liniste,care se contopeste cu Infinitul.Sunt o zana,asa cum doar copii stiu sa le viseze.Sunt o adiere racoroasa.Sunt un cuvant,care sta pe buzele tuturor,abia asteptand sa fie rostit.Sunt un fir de praf,purtat pe cai nebanuite prin Univers,o umbra care inveleste pamantul cu Iubire.Cand ma intreb,cine sunt eu?dau din umeri,privesc in stanga si in dreapta in speranta ca am de la cine copia raspunsul corect,dar nu e nimeni sa mi-l sufle,stiu doar ca alerg de una singura in cursa catre mine insumi si vreau sa scot un timp cat mai bun.EU?Sunt asa cum sunt,aici si acum,si apoi putin ma mai retrag din drum,dar simt din ce in ce mai tare ca tocmai asta e directia mea in viata.Orice gand am avut despre mine insumi,indiferent nu reprezinta cine sunt eu de fapt.Este doar un gand.Adevarul despre cine esti nu poate fi gandit,pentru ca este sursa tuturor gandurilor,el nu poate fi numit sau definit.Acum de vrei,incearca sa ma intelegi si chiar daca uneori nu pot fi inteleasa,ar fi frumos sa poti ajunge sa ma intelegi.Toti suntem nemuritori,dar trebuie sa murim intai."Mircea Eliade"Omule,nu te pripi,inca nu sti ca esti nimic,si viata trece intr-o zi.Dar viata-ti sta inainte,in toate nu stii mai nimic,asculta,ia aminte.Un tren de vei vedea in drumul tau,stralucitor si poleit frumos si bine,nu te pripi,ca inauntru-i plin de rau,lasa-l sa plece fara tine.De auzi un tren venind in noapte,cu-n suierat prelung ca un suspin,sa nu asculti la mincinoase soapte,de vrei sa nu te umpli de venin.Si daca simti c-atunci cand a trecut,miresme imbietoare a lasat,fii linistit,nimic nu ai pierdut.Chiar si parfumul poate fi stricat,cand vine pe nepusa masa,tu sa nu plangi si sa nu-ti para rau,atunci cand pleaca si te lasa,sa stii ca nu e trenul tau.De vei primi vreodata-n dar,un trenulet de turta dulce,sa nu te-ncrezi,ca-i in zadar si prea departe nu te poate duce.De-i imbracat in catifea si moale ca un puf de papadie,treci mai departe,nu urca,ca e inselatorie.Invata linistit sa taci si sa-ntelegi,sa te feresti de cei ce nu-s,dar par,atunci vei sti ce sa alegi si asteptarea nu-ti va fi-nzadar.In ziua cand iti este scris,asa cum e,veni-va inspre tine,un tren ce are-un geam deschis,nu sovai,ca altul nu mai vine!Eu,in vartejul vietii am uitat,ca fiecare are trenul lui,si nu mai stiu in care m-am urcat,tu,fii atent cand trebuie sa sui.De ma intrebi de ce eu altfel am facut si-acum ma cred isteata,sa-ti spun povesti,nu voi putea decat sa te privesc tacut,sa intelegi tacerea mea,ca tu sa nu gresesti.Caci doar acum gandindu-ma la tine,am inteles ca trenul mi-a plecat,si eu nu vreau decat,sa-ti mearga bine.Iti multumesc,c-ai ascultat.Intre felul in care ne autopercepem si felul in care suntem vazuti de ceilalti,se intinde uneori intregul Grand Canyon.Desigur,cu totii ne-am plamadit vise legate de viitorul propriu,si cu siguranta ni s-a intamplat,uneori sa ni se rada in fata atunci cand am cutezat sa transpunem visele in cuvinte.Intr-o lume ca azi,ramane in continuare extrem de dificil sa gasesti o persoana care sa rezoneze cu tine,care sa creada in tine si in planurile tale.Sa fie din cauza ca suntem o specie in punctul final al existentei,o specie care in ciuda frazei apocaliptice"speranta moare ultima"si-a ingropat speranta si increderea demult?De mici suntem bombardati cu doua fatete opuse ale existentei,viata e grea si visele mor,modelele catre care trebuie tintite.Intr-un final,majoritatea cadem sub povara extremei depresive.In momentul in care insa incetam a mai avea vise,adormim.Mie personal imi place mult sa dorm.Dar cand sunt treaza vreau sa am vise,sa am un tel,sperante,planuri.Omule,trecut-au de atunci milenii pe aripa vremii,de cand intr-o gradina ce Eden se numea,ti-am semanat samanta,te-am binecuvantat,faptura mainii mele cu un chip minunat,dar omule ce-ai facut omule,mi-ai luat in desert Numele.Iubirea Mea cea mare mi-ai rasplatit cu ura si suferinta-Mi grea tu ai nesocotit-o,n-am sa mai vin nicicand sa bat la usa ta,dar am sa vin odata si atunci te-oi intreba.Nu am stiut ca poti schimba cuvintele in lacrimi,si ca poti sa versi durerea prin cuvinte.Am fost picurata ca roua pe frunza iarbii in marea sarata a lumi,si ma zbat sa fac ce pot mai bine ca cei din jurul meu sa beneficieze de prezenta mea.Sunt treaza,privesc catre stele zambind sinelui meu divin si etern.Traiesc aici si acum,constienta de viitor si invatand din trecut.Cunosc ceea ce e bine pentru suflet,cunosc rolul emotiilor,cunosc rolul alegerii si al dreptului meu divin de a spune DA si de-a spune NU.Nu judec si nu am pretentii,imi stapinesc emotiile si imi aleg starile,sunt constienta ca viata pamanteana e o iluzie,ca eternitatea salasluieste in sufletul nostru.Traiesc o viata,viata mea,una,numai una,oricum ar fi tu nu uita,cum ti-o traiesti vei castiga,ori fericire pe vecie,ori chin pe totdeauna.O,om!ce mari raspunderi ai,tu vei pleca din lume,dar ce ai spus prin scris sau grai,sau lasi prin pilda care o dai pe multi,spre iad sau rai,mereu o sa-i indrume.Deci nu uita!Fi credincios cu grija si cu teama,sa lasi in urma luminos,un semn,un gand,un drum frumos,caci pentru toate neandoios,o data vei da seama...


Saturday, October 29, 2016

O scumpa zi,o scumpa zi...

O scumpa zi,o scumpa zi,
Cand pe Isus eu l-am primit!
Inima mea,I-am dat-o Lui,
Cu totul sunt al Domnului.

Sunt al Lui,sunt al Lui,
Nu sunt al meu,ci al Domnului.
Prin singe sfint rascumparat,
De tot pacatul sunt spalat,
Sunt al Lui,sunt al Lui,
Nu sunt al meu,ci al Domnului.

O scumpa zi,o ceas frumos,
Cand am aflat eu pe Hristos!
Prin al Sau har sunt renascut,
Si acuma stiu ca nu-s pierdut.

Eu stau lipit linga Isus,
Ce mintuire mi-a adus,
De la Isus eu nu ma abat,
Caci pace mie,El mi-a dat.

Doar o coliba aici jos imi ajunge...

Doar o coliba aici jos imi ajunge,
Argint si aur,n-am in casa mea,
Dar in locasul,stralucirii divine,
Numai in aur eu voi umbla.

Eu am locasul dincolo-n marire,
In stralucirea ce n-o pot visa.
Candva acolo voi sfirsi alergarea,
Pe strazi de aur in slava Sa.

Cand vreo ispita imi chinuie gandul,
Si ca profetul pe piatra adorm.
Eu stiu ca-n ceruri dincolo de stele,
Voi sta la masa linga al meu Domn.

Sa nu ma credeti sarac si nici singur,
Sufletul meu e de ceruri legat.
Sunt calatorul,ce-si cauta tara,
Unde-i lumina neincetat.


Noi asteptam pe Domnul cand vine...

Noi asteptam pe Domnul cand vine,noi asteptam pe Domnul ce ne-a gatit locul si in marire ne va duce.Ce repede trec toate desartele clipite,ce inima le cere si lumea le promite.Cu ce pret de jertfe le cumperi totdeauna,si ce curand cu tine nu mai raman nici una.Ce gust amar iti lasa frumoasele cuvinte,prea repede calcate de fapta care minte.Ce gol pustiu ramane in sufletul din care,s-a prabusit un munte si s-a ingropat un soare.Cred ca cel mai mult conteaza amprenta spirituala cu care ramanem.Iar amintirile sunt baza spirituala pe care ne construim caracterul in continuare.Ceea ce te face fericit nu dureaza la nesfrasit,sau destul de mult incat sa poti profita de acel moment.Ce e bun dureaza mult prea putin.Ca uneori,clipele dulci se prefac in venin.Cu siguranta,si nu ma refer ca va trece doar necazul sau apasarea,tristetea si lucrurile cele rele.Va trece si bucuria de moment,si alte lucuri care ne plac.Asa este viata facuta,ca sa putem fi modelati si pregatiti mai bine pentru slava Sa!Caci orice faptura este ca iarba,si toata slava ei,ca floarea ierbii.Iarba se usuca si floarea cade jos,dar Cuvantul Domnului ramane in veac.1Pentru 1:24,25.Ce e frumos trece mult prea repede,imi raman in gand toate amintirile.Orice ar fi,am incredere ca dupa vreme rea rasare soarele.Prea repede trec zilele bune,pe bune,poate suntem prea mici pentru asa lume.Si ma gandesc cum era cand eram toti,si trece greu atunci cand avem multe greutati.Speram ca lumea sa se schimbe in bine,e bine in continuare ca speranta se mentine.Nu vreau sa mai aud vrajeli,speculatii,ca timpul e scurt si cat eu traiesc am scut.Si timpul trece si vreau sa las in spate,un nume pe care cu drag sa-l poarte copii mei.Timpul trece,si repede suflete zboara.Prea repede,prea greu,prea dureros,dar te ridici,chiar daca timpul iti lasa cicatrici.Suntem asa cum am mai spus.Prea devreme,sau prea tarziu.Prea devreme,si ce sa mai scriu.Timpul trece repede cand trebuie sa ne intalnim sus.Mai tarziu sau mai devreme,sunt tot o fila-n carte,nici de cum sa-mi fie frica de moarte.Vreau sa traiesc frumos,vreau sa rad la ziua care trece.Uneori prea greu,dar de cele mai multe ori prea repede.Te poti uita de multe ori in spate,ramai cu amintirea celor trecute.Asta pentru ca nu poti apasa pe un buton rosu pe care sa scrie Stop,sa te intorci intr-un anumit moment,si apoi sa dai replay din acea secunda.Oamenii imbatranesc secunda de secunda,devin din ce in ce mai ursuzi,zambetele devin din ce in ce mai seci,si din culori ajungem pe zi ce trece in nonculori.De cate ori nu ai simtit ca poti cuceri lumea printr-o singura pocnire de degete?Si chiar asa,chiar daca uneori viata te plesneste si te arunca la pamant,chiar daca timpul iti striga in ureche ca uneori e prea tarziu,tu continui sa lupti,sa speri.Speranta o ai in mod inconstient.Si atunci,cand te gandesti ca nimic nu e sigur si ca totul se afla sub semnul incerttudini,cand nu stii daca mai ai de trait cativa ani,sau doar cateva ore,de ce nu incerci pe zi ce trece sa fii mai bun?De ce lasi clipele sa goneasca pe langa tine?Oamenii petrec prea mult timp dand o atentie exagerata persoanei si pasiunilor lor.Ce risipa e sa dedici atata energie slefuirii permanente a acestui corp,a acestei case si acestor bunuri personale,care in foarte scurt timp trebuie sa fie abandonate pe vecie.Ce pot sa spun,este ca daca as sti ca mai am de trait o zi,un timp,o luna,as fi fericita ca ma voi intalni cu iubitul inimi mele,si vom putea povesti cat in o mie de vieti,sau poate mai intai as plange putin.Nu prea mult,fiindca nu mi-ar permite timpul.Apoi,m-as vedea cu toti oamenii pe care ii iubesc,sa imi iau la revedere,si sa-i rog sa nu fie tristi,as rade cu ei.Ne-am aminti momente frumoase si ne-am promite ca ne vom reintalni din nou pe acele plaiuri minunate.Le-as cere iertare tuturor celor ce le-am gresit,cu voie sau fara de voie,apoi,i-as ierta,chiar daca nu mi-au cerut-o niciodata,pe toti cei care mi-au gresit.Va scriu voua tuturor oamenilor din lume,o incurajare in care va rog frumos sa fiti calmi si fericiti,si sa va bucurati de tot ce v-a mai ramas,si sa face-ti pace cu voi insiva.Sa nu dati multe explicatii,sa traiti mereu ca si cand ar fi ultima zi din viata,doar asa vom fi linistiti si ziua in care va trebui sa plecam,va fi mult mai asteptata.Cuvintele acestea sunt scrise ca din gura unui muritor de rand ca si fiecare dintre noi.Aveti nadejde,speranta si ziua aceea va fi minunata.Ajuta-ma Doamne sa fiu gata!Toate,care mai inainte erau pentru mine castiguri,acum le socotesc ca sunt ca o pierdere fata de inaltimea cunoasterii lui Cristos Isus,Domnul meu.Suntem atat de fragili,incat doar o mana nevazuta ne tine sa nu ne aruncam in golul deznadejdii.Viata noastra este plina de incercarile pe care le-am facut pentru a ne schimba,pentru a fi mai buni.De multe ori incepem foarte hotarati lupta impotriva slabiciunilor noastre,insa dupa putin timp renuntam.De ce nu constientizam in fiecare clipa ca totul,chiar si gandurile noastre cele mai ascunse,chiar si faptele noastre cele mai bine tainuite,vor deveni cunoscute tuturor?Nu ar trebui sa gasim forta pentru a persevera si a fi statornici in bine,renuntand la tot ceea ce este rau?Invata-ne sa ne numaram zilele,ca sa capatam o inima inteleapta!Ps.90:12 Pe masura ce zilele trec,suntem la fiecare inceput.Fiecare transpira sub impulsul entuziasmului si al dorintei de mai bine.Insa abia la sfarsit,putem cuantifica rezultatele entuziasmului nostru.Ce ne intereseaza pe noi,ceea ce ar trebui sa ne intereseze in fiecare zi si sa devina preocuparea noastra esentiala.Este cum ne pregatim pentru aceasta mare zi.Cum ne pregatim pentru intalnirea cu Domnul care va fi la implinirea timpului?Cred ca ziua acea am privi-o ca pe cea mai mare mangaiere a sufletului,ca pe cea mai mare intalnire.Cei care in zbuciumul vietii cauta sa lupte,sa fie statornici in credinta Domnlui,vor simti cum va aduce vindecare pe aripile lui,ajutorul de care au nevoie in suferinta si in incercari.Este un mare har sa te bucuri in fiecare zi de rasaritul soarelui.Este o splendoare despre care multi doar aud povestindu-se,pentru ca nu vad,iar noi neglijam lumina ce intra in viata noastra si uitam sa multumim,sau sa ne bucuram.Nu suntem aici statornici,o tara avem si ea e sus.Calea se sfarseste acolo,cand vom vedea toti pe Isus.Destinul tau e sa invingi,cand esti cazut sa te ridici.Destinul tau e cerul Sau,sa stii!Sa te porti cinstit,de Tatal tau ce te-a iubit,si te-a platit cu mare pret,chiar El a spus asa in Cartea Sa.Cu nerabdare astept ziua,cand Isus va veni,zi minunata.Acolo grijuri nu vor fi,zi minunata!Zi minunata si ce frumos va fi,cand,cu Isus,noi in cer vom fi!Ce fericire va fi cand dupa ai Sai copii,El va veni.Nu vrei sa fii si tu,acolo,prietene iubit,la masa sfanta,sus pregatita?Isus te asteapta,calea iti arata.Zi minunata si fericire,va fi cand,printre ai Sai copii,te vei gasi.



Priveghem in asteptarea Mielului sfant,glorios;
Asteptam mult intalnirea cu al nost' Isus Hristos.
Nime-n lume fericire nu ne da,cum El ne-a dat;
Asteptam a Sa venire,este timpul de plecat.

Cor: Va veni si vremea noastra,Duhul Sfant ne-a inalta
Mai presus de zare-albastra,Glorie,Aleluia!

Doamne,Tu ne-asculti suspinul inaltat prin rugi si cant,
Ne redai mereu alinul,Tu ramai acelasi,Sfant!
Suntem si-azi urati de lume si de rasul celor rai;
Greul nu avem cui spune,noi dorim sa fim ai Tai!

Marea urla,vantul bate,da semnale tuturor
Ca-ntr-o zi,uita-vom toate,cand ne-om inalta in zbor.
Pregatiri se fac in ceruri,ceru-asteapta marea zi;
Ingerii vuiesc in coruri,ei pe veci cu noi vor fi.

Chiar de vremea e pustie si-ncarcata de pustiu,
Chiar de iarna o sa vie,peste toate,una stiu:
Dincolo de neaua rece,vad campiile-nverzind;
Dincolo de tot ce trece,vad flori sfinte rasarind.


Noi asteptam pe Isus cand vine,
Noi asteptam pe Isus cand vine
Noi asteptam pe Domnul
Ce ne-a gatit locul
Si in marire ne vaduce.

Noi mergem naintea Lui Isus cand vine,
Noi mergem naintea Lui Isus cand vine
Noi mergem inainte
El bratul isi intinde
Si la loc promis ne va duce.

Vedea-lor sus pe nori cand va veni!
Vedea-lor sus pe nori cand va veni…
Vedea-lor pe Isus
Si cei ce l-au strapuns,
Si toti cei din lume vor plinge.

Oh,pacatos ce-i face cand vine?
Oh,pacatos ce-i face cand vine?
Cand te-va-ntreba Domnul
Unde ti-e talantul
L-ai schimbat sau I l-ai ingropat?

Striga-vei tu la munti cand va veni.
Striga-vei tu la munti cand va veni!!!
Oh,vai va fii de tine,
Nu te-a scapa nimeni
Caci locul tu ti-I l-ai cistigat.

Caci pentru mine a trai este Christos...

Caci pentru mine a trai este Christos,
Iar a muri,o,da,e un castig,
Sa-L iau de mina si sa merg cu El pe calea Lui,
O,nu-i iubire ca iubirea Lui!

Mai mare veselie nu-i pentru copiii Lui,
Decat sa umble in voia Domnului.

Candva inima-mi era plina de pacat.
M-am intalnit cu Isus si m-a curatat.
Zicandu-mi: „Vino la Mine,purtand a Mea cruce,
Esti mantuit,prin Mine fericit!

Mania,ura,au disparut,iubirea-mi este scut,
Nu ma despart pe veci de-al meu Isus.

Sunt multe lucruri care inca nu le stiu,
Dar de un lucru,de acela sunt sigur,
E ca Acel ce m-a salvat,pe veci m-a si spalat,
Eu sunt voios ca sunt rascumparat.

O tu,popor al Domnului,sa canti spre lauda Lui,
Pana vom cina cu toti la masa Lui.


Cand sfarsi-voi alergarea merg acas’...

Am in cer caminul,desi nicicand,
N-am avut o casa pe acest pamant,
Mi-a fost data cheia de la un Tamplar din Galileea,
Pe-o cruce a platit dobanda grea.

Loc unde noapte nu-i,loc unde slava Lui,
Locul pe care l-am visat,
Cei dragi ma asteapta in prag,
Dar fata Lui intai am s-o privesc cu drag,
Cand sfarsi-voi alergarea merg acas’.

Stiu ca multi viseaza la o noua casa,
Nici chiar eu nu sunt exceptie,vreau sa stiti,
Dar acasa,inseamna mai mult decat un zid de piatra,
E un zambet cald si imbratisarea lui Isus.

Loc unde noapte nu-i,loc unde slava Lui,
Locul pe care l-am visat,
Cei dragi ma asteapta in prag,
Dar fata Lui intai am s-o privesc cu drag,
Cand sfarsi-voi alergarea merg acas’.

Cand sfarsi-voi alergarea merg acas’.


Imi pare rau de tot ce-n viata...




Imi pare rau de tot ce-n viata,
Putut-am pierde in zadar,
Dar dupa vremea mea pierduta,
Imi pare rau cel mai amar.

Imi pare rau dupa cantarea,
Ce n-am cantat cand trebuia,
Atatea inimi intristate,
Simteam cum ea le mangaia.

Imi pare rau dupa cuvantul,
Ce l-am stiut si nu l-am spus,
Acum s-a dus si el si gandul,
Cu timpul meu pierdut s-au dus.

Imi pare rau dar n-am ce face,
De vremea si timpul pierdut,
Ah,de l-as mai putea intoarce,
L-as pretui acum mai mult!




In lumea aceasta toate-s trecatoare...

Cand viata mea e gata si alergarea s-a sfarsi,
Spre orasul cel de aur voi pleca,
Poarta cand se va deschide,stralucire voi vedea,
Si pe Isus ce ma cheama in tara Sa.

Gandeste-te la glorii ce te asteapta sus in cer,
Gandeste-te la Isus,ce-a murit si-n locul tau,
Gandeste-te la slava ce te asteapta acolo sus,
Predati viata astazi Lui Isus.

Bogatii nenumarate voi vedea acolo sus,
Si pe strazi de aur voi umbla cu El,
Fata in fata in marire,pe Isus iL voi vedea,
Si cu sfintii-I voi da slava neincetat.


In lumea aceasta toate-s trecatoare,
Se duc intruna,toate vor pieri.
Si lucruri cari fac inima sa doara,
Acolo sus vor fi doar amintiri.

Dar pana atunci,voi lauda pe Domnul,
Ruga mea spre El se va-ndrepta,
Pana in cea zi,cand in cer voi ajunge,
In ziua cand Il voi vedea.

In lumea aceasta toate-s trecatoare,
Durerile-s doar trepte tot mai sus,
De-a lungul drumului ce ma conduce,
L-al meu Mantuitor iubit Isus.

Dar pana atunci,inima mea sa cante,
Pana atunci cu drag voi astepta,
Pana in cea zi,cand in cer voi ajunge,
In ziua cand ma va chema.

In lumea aceasta toate-s trecatoare,
Necazul meu de azi va fi candva,
Cununa vietii cea nemuritoare,
Ce Domnu in ceruri mie imi va da.

Dar pana atunci,cu Domnul voi ramane,
Viata voi trai-o in inaltimi,
Pana in cea zi,cand in cer voi ajunge,
In ziua cand L-oi intalni.