Pe ultimul drum…

In amintirea celui ce a fost,dar cu sufletul nu mai este,Ionel Ticau.Asa ne ducem cu totii,rand pe rand,vrand ori nevrand,si altii cugetand.Cu fiecare dintre cei ce pleaca,murim si noi,putin,si viata ne tot apleaca.Imagini,ganduri,doruri,si amintiri,adorm in stinsele priviri.Chiar daca drumul e scurt sau greu,l-am strabatut cu totii.Si chiar daca drumul intoarcere nu are,lumea a fost mica,dar Domnul a fost mare.Salut de ramas bun,lacrimi din ochi curg vrand nevrand,pe obrazul meu,si-al tuturora.Ne-am nascut si am murit,dar ce-a contat,doar o clipa am existat.Odihna vesnica,verisoare!

6 luni de cand ai plecat…

Sunt linistita,dar tot ma doare,ca si inima mea ma omoara,dar traiesc inca o seara.Pana in ziua cand din nou ne vom vedea,iti spun de aici de pe pamant,ne vom revedea!La revedere,pana cand Cerul ma cere!