Nu te grabii,fii calculat...

Nu te grabii,si ceea ce urmaresti te ajunge din urma.Daca vrei sa intelegi ceva,cand nu mai ai nimic de inteles,nu te grabii,si intelege.Se zice ca graba strica treaba,si calculul te ajuta la descifrat.Nu te grabii si nu te nenorocii.Fii calculat sa nu fii strangulat.Nu poti sa schimbi pe nimeni,nu poti sa ceri nimic de la nimeni.Fiecare om este doar o oglinda,pentru ceilalti,fiecare relatie,un vehicol pentru evolutia celor implicati.Nu tot ce zboara se mananca.Si nu tot ce e frumos la exterior va fi frumos si in interior.Timpul le va rezolva pe toate si va scoate intotdeauna toate stricaciunile la suprafata.Stiti cum se zice:Nu te grabii ca fata mare la maritat,si nu da gaina din mana pentru cioara de pe gard.Un om niciodata nu iti va oferi ceva ce tu spui ca nu meriti,prin comportamentele si atitudinea ta.Nu-i putem controla pe altii,dar ne putem controla pe noi.Nu-i putem cunoaste pe altii decat in masura in care se lasa ei cunoscuti,dar ne putem cunoaste pe noi fara limite.Nu putem alege cum curge viata,ce bucurii sau nenorociri aduce ziua,dar sigur ne putem alege atitudinea cu care sa intampinam evenimentele si intamplarile.Asadar,tristetea si mahnirea nu ne-au fost date ca sa suferim cand ne moare o persoana apropiata,sau cand suntem incercati.Sa ne intristam nu pentru raul pe care ni-l pricinuieste aproapele,ci pentru pacatele noastre,cu care il intristam pe Dumnezeu.Si oricum ar fi,sa stii ca de tristeti,chinuri,ispite si suparari nu scapi in viata de pe pamant.Trebuie sa dai piept cu toate acestea fara teama,inarmat fiind cu credinta,nadejde si rabdare.Cei ce trebuie sa se nelinisteasca si sa tremure sunt oamenii care ii vorbesc de rau pe ceilalti.Stiu ca pentru omul care sufera,cea mai buna este tacerea si linistea.Pe drept cuvant,farade­legile noastre s-au inmultit mai mult decat firele de par de pe cap,si decat nisipul marii,desi nu ne dam seama,le privim cu nepasare.Binele mereu ramane bine,chiar daca nu l-ar lauda nimeni,iar raul ramane rau,chiar daca nimeni nu l-ar osandi.Sa fii laudat de oameni nu inseamna nimic.De aceea,cauta lauda nu de la oameni,ci de la Dumnezeu.Veacul acesta de acum,este schimbator si toate lucrurile sunt nestatornice...

Alege sa fii fericit...

M-am sculat in racorea diminetii,si sa stau pina la sfirsitul vietii!Cand plang sau cand rad,cand mi-e dor sau cand mi-e drag,cand vorbesc sau cand tac.Cred ca dintre multele lucruri pe care le putem face este sa imbratisam.De multe ori,cuvintele sunt in plus sau de prisos,dar intotdeauna putem compensa cu o urare calda.Viata este un trandafir,la care fiecare petala este o iluzie si fiecare spin e o realitate.Daca din toata istoria as putea alege un moment care sa il pot pastra stralucitor si plin de viata,din toate zilele vietii mele as alege momentul.Cea mai frumoasa floare infloreste in inima.Aceasta floare a sufletului se numeste Iubire.Acest cuvant,aceasta traire poate umple abisul din sufletul unei fiinte.Acest cuvant ajunge pentru ca soarele sa urce la orizont,este iubirea pecetluita pentru eternitate.A iubi inseamna a nu cunoaste orgoliul si ura.A iubi inseamna a intelege.Treci peste toate,dupa care te ridici si te duci unde vezi cu ochii.Si-ai vrea ca momentele cele mai frumoase petrecute alaturi de cei din jur sa se pastreze,dar de fiecare data cand esti fericit,totul se termina.Ajungi sa-ti fie frica sa te mai bucuri,tu buna,dar tot tu nebuna.Doamne,mult ar vrea dusmanii,ca sa mi se gate anii,dar mie anii-mi sporesc,nimic nu mai doresc.O amintire m-a indemnat sa imi public scrierile,considerand ca ar trebui sa impartasesc si altora trairile,emotiile,bucuriile sau tristetile mele.Recunosc ca mi-a trebuit mult curaj,nu din lasitate ci doar pentru ca nu imi place sa ma las descoperita.Traieste,iubeste,respecta-te,si scoala-te cu o pofta de Iubire!Dumnezeu te iubeste!Te-a adus pe pamant,te-a ocrotit din leaganul prunciei tale,te ocroteste si acum,te indreapta cand e cazul,te imbratiseaza,iti indeplineste dorintele folositoare sufletului tau,iti ofera hrana cea de toate zilele,un acoperis deasupra capului,si viata care te face fericit.Trebuie doar sa privesti.

Bate ceasul tic tic tic,si eu tot nu fac nimic...

Cand inima-mi plange,sufletul meu Te cheama,vino Doamne sa ma mangai si sa ma ridici.Daca pe cerul tau vezi norii,gandeste ca un curcubeu,se va asterne in culori,pictat de Insusi Dumnezeu.Bate ceasul vietii,bate,trec secundele spre stele ca un stol de randunele.Zboara vremea catre slava si cu roada si cu pleava.Zboara clipa catre Rai,prietene,tu ce-i dai?Zboara clipele albastre,catre Domnul vietii noastre.Vremea trece,dar tu ce faci,cu paharul ce te asteapta?As dori,ca urmele de picioarele mele,sa le-adun,si sa fac un drum spre cer,caci toata viata mea,am stiut sa merg,dar pentru mine,niciodata n-am venit.As dori,sa-mi impletesc viata,si oricine sa vada,trebuie sa bei paharul,si sa te temi de Dumnezeu.Cand ajungi sa plingi,lasa-ti grijile deoparte.Nu le purta cu tine in noapte!
Psalmul 116
1. Iubesc pe Domnul,caci El aude glasul meu,cererile mele.
2. Da,El Si-a plecat urechea spre mine,de aceea-l voi chema toata viata mea.
3. Ma infasurasera legaturile mortii,si m-apucasera sudorile mormantului,eram prada necazului si durerii.
4. Dar am chemat Numele Domnului,si am zis: "Doamne,mantuieste-mi sufletul."
5. Domnul este milostiv si drept,si Dumnezeul nostru este plin de indurare.
6. Domnul pazeste pe cei fara rautate,eram nenorocit de tot,dar El m-a mantuit.
7. Intoarce-te,suflete,la odihna ta,caci Domnul ti-a facut bine.
8. Da,Tu mi-ai izbavit sufletul de la moarte,ochii din lacrami,si picioarele de cadere.
9. Voi umbla inaintea Domnului,pe pamantul celor vii.
10. Aveam dreptate cand ziceam: "Sunt foarte nenorocit!"
11. In nelinistea mea,ziceam: "Orice om este inselator."
12. Cum voi rasplati Domnului toate binefacerile Lui fata de mine?
13. Voi inalta paharul izbavirilor,si voi chema Numele Domnului;
14. Imi voi implini juruintele facute Domnului,in fata intregului Sau popor.
15. Scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El.
16. Asculta-ma,Doamne,caci sunt roaba Ta:robul Tau,fiul roabei Tale,si Tu mi-ai desfacut legaturile.
17. Iti voi aduce o jertfa de multamire,si voi chema Numele Domnului;
18. Imi voi implini juruintele facute Domnului in fata intregului Sau popor,
19. In curtile Casei Domnului,in mijlocul tau,Ierusalime!Laudati pe Domnul!

Sa ai o zi minunata!🙋👮🇺🇸🛳🛩

Azi e ziua Veteranilor!Si eu am doi veterani,Ramona-Navy 🛳si Emanuel -Air Force🛩
🙏🙋👮🇺🇸🎶🆗 Domnul cu mila si indurarea.
Am pregatit ceva romaneste,pe romaneste si cu suflet de roman.
Mamaliga mati si a sortii!

Lista mea de rugaciune...

Mi-am facut o lista de rugaciune,in care esti si tu inclus.Trag de mine sa ma rog,sa nu ajung sa ma tot rog de tine.Ma rog pentru tine,sa ai mila si de tine.Sunt recunoscatoare pentru momentul prezent,ce mi-a deschis ardent,un gand inert.Eu te iert,traiesc in prezent!

Iluzia moare,adevarul doare...

Sunt diferite tipuri de persoane,toti ne diferentiem unul de celalalt,toti suntem responsabili,pe drept.Cand ne gandim la oameni,ne gandim la anatomia,chipul,gandirea,suntem fiinte capabile sa gandeasca.Viata asta-i bun pierdut,cand n-o traiesti cum ai fi vrut!Din zei de-am fi scoboratori,c-o moarte tot suntem datori!Natura noastra umana,slabiciunile noastre,acestea sunt lucrurile care ne apropie unii de altii.Binele sa fie scopul vietii noastre,pentru care se merita sa luptam.Pentru a sti ce vrei,si incotro vrei sa mergi,trebuie sa afli,mai intai,cine esti.Doar intoarcerea la obarsii te ajuta sa-ti cunosti radacinile spirituale.M-am nascut la hambarul lui Elena si Ioan,in Lenauheim,jud Timis.Din partea mamei,istoria familiei este multa,o stim pana cu cinci veacuri.Tatal meu cobora dintr-o familie veche de tigani si bihoreni.De cand eram copila,ambitia mea a fost sa fac tot ce este bun si bine.Sa muncesti,sa fii intotdeauna bun de ceva.Sunt,multilaterala dezvoltata!Am avut cea mai buna si devotata mama.Am gasit explicatia de ce Dumnezeu,a lasat atata chin si in viata mea,si a noastra.Faptul ca am avut o copilarie,si o tinerete dificila,a facut sa fiu aceea ce sunt.Sa fii intotdeauna onesta,sa spui adevarul,sa nu cauti sa iei bunul altuia.Acestea sunt lucrurile cu adevarat importante in viata.Nu vorbesc o limba savanta,ci pe intelesul omului de pe strada.Uneori dansez singura,mi se misca picioarele singure.Pentru tanara generatie ma doare foarte mult,asta inseamna ca s-a stricat ceva in mentalul generatiei de acum.Tineretul,purtator de idealuri viitoare gresite.Multi se sinucid,nu mai fac copii,nu mai au nici o ambitie.Nu exista o formula pentru a rezolva aceasta criza,dar solutia este la Dumnezeu.Nu vreau sa spun,dupa mine,potopul,chiar daca il prevad.Cu cele mai bune ganduri iti urez sa ai o zi minunata alaturi de cei dragi!

Istoria ca viitor...

Discurs teribil al Anei Blandiana despre sinuciderea unei Europe "prea bine hrănite, prea hedoniste": Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse,ci pentru că nu are credință.Ana Blandiana a primit titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, iar în discursul de acceptare a distincției,poeta a vorbit despre momentele pe care le traversează lumea și Europa, informează pressone.

În timpul alocuțiunii sale, intitulate "Istoria ca viitor", Ana Blandiana, a afirmat că și-a ales că Europa și omenirea este în criză.Ea a spus că momentele prin care trece continentul european seamănă cu ultimele clipe ale Imperiului Roman de Apus."Trăim catastrofe și tragedii cu un obositor sentiment de deja-vu, ca și cum ni s-ar fi dat o istorie second hand. Nu e un secret pentru nimeni că epoca noastră seamănă izbitor cu cea de la sfârșitul imperiului roman. Același aer de sfârșit de sezon, de putere, de lume", a afirmat ea.Ana Blandiana consideră că Bătrânul Continent este prizonierul dogmelor corectitudinii politice.ot ce i se întâmplă Europei în ultima jumătate de an este, dincolo de motivațiile de ordin politic, adesea oculte, un prilej de obligatorie meditație asupra ei însăși, asupra condiției ei spirituale, acoperită, și aproape pierdută din vedere, în umbra groasă a obsesiei intereselor materiale. O gravă interogație asupra definiției ei. Este evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va termina întotdeauna cu victoria primului", susține poeta.Europa și-a infirmat propria istorie, negându-și rădăcinile creștine. "Să ne amintim dezbaterile de acum nu mulți ani în urma cărora Uniunea Europeană a optat să refuze sintagma „rădăcinile creștine al Europei”, infirmându-și astfel propria istorie și propria definiție culturală. Ni se va răspunde că Europa crede în libertate. E adevărat. Dar libertatea este o noțiune cu margini nesigure, în stare să producă orice, dar nu și să scuze orice. Din nefericire părinții democrației, când au scris Carta Drepturilor Omului, au uitat să scrie și o Cartă a datoriilor omului. „Unde nu este datorie, nu este drept, spunea Carol I, și unde nu este ordine nu este libertate”, a continuat autoarea "întâmplărilor din Grădina mea".Blandiana afirmă că țările din Est sunt mai suspicioase decât cele din Occident din cauza traumelor prin care au trecut timp de zeci și sute de ani."Îmi amintesc cât de impresionată am fost când l-am auzit pe Lech Walesa mărturisind că, după ce ani de zile muncitorul care a fost a luptat pentru libertate, a descoperit, devenit președinte, că de libertate răul profită mai mult decât binele. Și nu pot să mă împiedic să consider acest tip de concluzie explicația faptului că țările membre ale Uniunii Europene, care au trecut prin experiența traumatizantă a comunismului, sunt mai reticente, maisuspicioase și mai sceptice decât colegele lor occidentale, a căror corectitudine politică învățată de decenii pe de rost se întinde iresponsabilă între egoism și naivitate. Deceniile de represiune sălbatic organizată și de savante și diabolice manipulări i-au învățat pe estici să caute și să descopere răul programat, oricât de înșelătoare i-ar fi aparențele", a spus ea.În continuare, poeta a abordat tema corectitudinii politice, cea devenită "aproape religie și mai mult decât politică", dar și despre distrugerea statelor naționale.Laborioasa construcție a secolului 19 care a  dat coeziune și sens statelor naționale a fost introdusă în baia de acizi a demitizării și deconstrucției, pentru a se putea înălța pe terenul pustiit un alt edificiu, dictatura mondialăa proletariatului,ieri, sau satul planetar,azi.. Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate, naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness, chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp popor, dar și familie ", a spus Blandiana. 

Poeta a abordat apoi și subiectul căsătoriilor între persoane de același sex, coroborat cu lipsa nașterii de prunci, ca pași ai procesului de distrugere a familiei."Coeziunea familiară era privită ca un potențial oponent în cele mai irespirabile perioade ale represiunii ,pentru că retragerea în interiorul familiei, ca în ultima redută împotriva nebuniei, a fost cea mai generală formă de rezistență, pasivă, dar de neînfrânt. Cu atât mai tulburător apare azi felul în care moleșirea, obosirea unei societăți prea bine hrănite, prea hedoniste, prea puțin spiritualizate se manifestă nu numai prin scăderea rigorilor morale și-a tradițiilor, ci și prin scăderea natalității, consecință directă a diminuării coeziunii familiale.Curios, în cazul Europei de azi, este felul în care se reacționează la această situație oarecum obiectivă și,evident,periculoasă : în loc ca statele să-și intensifice programele de stimulare economică a creșterii natalității (în condițiile în care cifra medie de copii pe familie este la europeni 1,2, iar la islamici 8) ultimul trend politically correct în Europa este legalizarea căsătoriilor unor familii care în mod natural nu pot face copii. Nu e singura dintre reacțiile europene care face să-mi vină în minte misterioasa psihologie a balenelor care, din când în când și din motive necunoscute, înoată spre câte un țărm și ies din lumea lor, sinucigându-se", a declarat ea.

Discursul integral al doamnei Blandiana este disponibil aici.

De abia mai umblu...

Rugaciunea de dimineata eu mi-am terminat,si m-am pregatit sa merg pe teren in sat.Dar cand din pat m-am ridicat,salele au crontonat.Mainile,picioarele toate m-au furnicat,si am inceput de exersat.Sa ma dezmortesc,nu am ezitat,de indat eu mainile le-am ridicat,si din nou pe Domnul l-am laudat.Pe picioare de abia stau,ca oasele toate ma dureau.Am vrut sa las eu scris aici,sa stii cum ma ridic,nu vreau sa te miri,asculta la stiri.Am vrut sa ma duc pe teren,sa mai vad si eu ca un camera man.Nu de stiri acum vorbesc,ce e nou prin stat,ca sa privesc.Am ajuns ca nana Ana,cu boarfele dupa mine,sa am schimburi si pe maine.Cotroantele le-am aruncat,au fost vechi,si nu le-am spalat.Tot incerc sa ma fac bine,fica mea striga dupa mine,sa-i mai fac o mincarica.Unul striga intr-un fel,altul striga cand e macel.Nu mai stiu ce sa ma fac,strig sa ma lase toti in loc,nu mai fac fata deloc.Am crezut ca ma fac bine,am mancat atata paine,dar nu mai stiu ce e mai bun pentru mine.Doctorul multe prescriptii mi-a dat,pe toate le-am incercat,dar nimic nu a dat rezultat.Doctorul mi-a spus mie,daca nu te faci bine,vino ca-ti dau si alifie.Si cu alifie am incercat,bai multe cu minerale,si cu sare de mare,cu ceaiuri si doctorii babesti,doar ca sa le nimeresc.Eu stiu ce este.Nu e o poveste.Raveca imbatraneste,si oasele o ameteste!Asta e tot ce stiu,nu ma mai duc la bristuriu,o trag eu cum le stiu.Nici pe carucior nu vreau sa ajung,dar mai stiu eu cum o sa mai ajung?Nicidecum!Uite asa incet m-am miscat,mult pe picioare nu am stat,pe fotolui m-am aruncat,si am inceput incet incet,la depanat.Vreau sa ies din casa afara,sa-mi cumpar ceva de mancare,si ceva de alinare.Servitoare nu pot sa-mi bag,ca nu stiu cum o sa ma inhat,si nu vreau sa fac necaz.Asa ma duc si incet pe picioare,chiar daca imi ia un timp mai mare.Incetutu cu incetutu,imi despoi si porumbutu.Ma duc la Tutu,ca nu vreau sa vorbesc cu mutu,si amestec eu si lutul.Eu acum v-am explicat,de abia stau pe picioare,stau mai mult in pat,si exercitiu eu tot fac.Sanatate tuturor va doresc,sa fiti tari si faurari,si cu urari de hoinari.O flare eu va trimit,tuturor celor poftiti,ca de mine voi sa va amintiti.Zile bune sa aveti,sa puteti sa mergeti drepti!Rugati-va si pentru mine,sa ma fac bine,sa umblu si eu bine.

Am mancat compot...

Am avut o pofta de compot,si de indata l-am si copt.Un compot cand nu mai poti,te ajuta sa mai poti.Pot si fara compot,dar atunci mai fac cum pot.Despre compot e vorba,nu te duc eu cu vorba,te duc cu trompa.Compotul este foarte bun,este scris chiar din strabuni,cand te doare,spune sa mai bei si moare.Moare dupa compot,si daca te plangi ca nu mai poti,te trezeste si din morti.Serios,am vrut compot,nu stiu cum sa ma mai comport.Daca nu mananc compot,i fac pe toti idioti.Eu de prostii m-am lasat,dar de compot,eu niciodat.Tot din strabuni se povesteste,ca si de pacate te ferestre.Eu zic,Doamne fereste,nu vreau sa sar de pe fereste.M-am gandit sa-mi prepar unul,sa fiu tare ca si tunul.Nu stiu care este cel mai bun,de castan sau de alun.Eu cred ca le impreun si o sa iasa si mai bun.Voi stiti cat e de bun?Incercati si voi acum,unul ca si pentru un tun,dar sa nu faca fum.Cineva m-a asistat,cum stiu asa de repede de preparat.Pai,i-am spus,mama m-a invatat.Ea acum a plecat,dar stafeta mie mi-a dat,sa rezist si eu cum si ea a rezistat.Multe de la dansa am invatat,si cred ca s-a meritat.Acum inainte de culcare,am fost si la o plimbare,m-am intalnit si cu-n catel mare,dar nu am astamparare.Cred ca compotul a fost prea tare,m-a ajutat la digerare.Secrete multe nu am sa va spun,poate scriu ca si un paun,pana trec peste ciaun.Sunt cuvinte legate de viata,o data le-am facut eu fata.Tot incerc,si descifresc ce metode sa mai inventez.Compotul l-am preparat,a fost si degerat,energie mie mi-a dat,si ma gandesc ca nu v-am deranjat.Nu sunt obraznica de felul meu,am respect pentru Dumbezeu,dar si pentru un om chiar de ie rau.Ma rog pentru fiecare,ca stiu ca nu toata lumea are,un bun simt sau un respect.Oricum eu va respect,si prima pe mine ma respect,dar si eu vreau sa primesc respect.Daca eu aicia viu,nu ma judecati ca stiu,durerea este mare,si nu vrem sa picam de pe picioare.Pentru voi eu m-am rugat,timpul l-am controlat,nu am stat mult la sfat,doar v-am spus ceva adevarat,ca sa fiti si voi castigati!Cu un compot de gutuie dulce v-am lasat,sunteti minunati!

O povestioara de odinioara...

Povestea copacului batran,o poveste veche,trista,dar in acelasi timp o adevarata lectie de viata.Este o poveste despre oameni,despre prietenia neconditionata si dragostea capabila de orice sacrificiu.Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos,cu ramurile intinse spre cer.Cand inflorea,fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui.Cand facea fructe,pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele.Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase.Era minunat!Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi,iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca.Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar,cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare,iar celalalt mic.Copacul nu avea aceasta idee,asa ca s-a indragostit de baiat.Eul nostru incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el.Pentru adevarata iubire,nimic nu este insa mare sau mic.Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.Asadar,copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el.Ramurile sale erau foarte inalte,dar el si le apleca pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.Ori de cate ori venea copilul,arborele isi pleca ramurile.Cand micutul ii mangaia florile,batrinul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire.Baiatul a crescut,uneori dormea in poala copacului,alteori ii manca fructele sau purta o coroana impletita din florile sale.Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale,dansind cu ea,copacul se simtea fericit.Il aproba cu ramurile sale si canta in bataia vintului.Baiatul a crescut si mai mult,a inceput sa se catere in copac,leganindu-se pe ramurile sale.Ori de cate ori se odihnea pe ele,copacul se simtea fericit.Timpul a trecut,iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri.Trebuia sa isi treaca examenele,sa isi faca prieteni.A inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac.Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare.Cand baiatul nu venea,copacul se simtea trist.Baiatul a crescut si mai mult,iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare.Intr-o zi,pe cand trecea prin apropiere,copacul i-a strigat,asculta,te astept in fiecare zi,dar tu nu mai vii pe la mine.Noi,copacii,nu avem bani,in schimb,suntem fericiti.Crengile noastre se umplu de flori,apoi de fructe.Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti.Cand bate vantul,dansam si cantam.Desi nu avem bani,pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele.Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare,am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi,oamenii,care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si pace.Noi nu avem nevoie de predici,caci traim tot timpul aceste stari.Nu,noi nu avem nevoie de bani.Baiatul s-a luminat imediat la fata.S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului,chiar si pe cele necoapte.In graba sa,i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele,dar copacul s-a simtit din nou fericit.Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita.Cum spuneam,o poveste despre oameni,prietenia neconditionata si dragostea capabila de orice sacrificiu...

Tuna si fulgera...

Cand eu m-am sculat de tunete si fulgere am dat.Cerul este intunecat,si in depresie am intrat.De e soare sau furtuna,azi e ploaie si maine tuna,eu va spun o veste buna.Azi,nu maine,mergeti pe luna,nu intr-o luna,si daca e furtuna,bucurati-va in struna.Am invatat,ca nimic nu las pe maine,daca eu vreau sa ma simt bine.Nu m-am simtit azi bine,a plouat,shalele ma usturat,calcaile le-am tocat,spatele m-a abandonat,dar eu tot am plecat.Viata e de-a valma,te suceste,si invarteste,pana te rostogoleste.Astea le-am invatat pe pielea mea,durerea mi-a fost tare grea,dar le-am intors eu tot asa.Nu amana timpul pe maine,poate nu mai vine,daca ocazia e acum,nu te abate de la drum.Eu te sfatuiesc,tu tine minte,intr-o zi ti-o prinde in minte.Afara ploua si e inourat,eu in ploaie m-am scaldat,cu frunzele uscate m-am uscat,de pacate tot am dat,soarele azi m-a uitat,dar eu nu m-am suparat.M-am miscat,si un piscat,de pureci eu am dat,am stropit,si au plecat.Uite asa eu m-am bucurat!O zi buna,este buna,cand o surprinzi si cu o aluna.Nu astepta,ca cineva sa te traga de mana,trageti tu vre-o doua palme,si sa vezi cum se inhama,si trezeste-te din somn,si cu tine drept in pom.Nu m-am suit in pom,dar am stat pe linga-un pom,l-am manghaiat,si salutat,si o fotografie el mi-a dat.Asta este viata,cand te da de-a valma,si o vezi pe palma.Ti-am spus eu tie,dute si taie creanga.Fa o colivie,ia-ti o palarie,si drum bun cu energie.Azi din nou de-a valma am plecat.Anii mei se duc,eu nu-i mai ajung,si peripetiile le smulg.Cu drag,dar nu va trag,va las in prag!

Nu da prilej diavolului...

Nu stiu ce s-a intamplat cu mine,de vre-o vreme nu mi-e bine.Nu stiu ce am mancat,dar toata m-am intoxicat.Stiu ca nu trebuia eu sa le mananc,dar pofta diavolului m-a impins.Asa este si cu patima grea,cand mananci mancare rea.Nu de mancare este vorba,diavolul stie sa te duca si cu vorba.Vai surioara,esti asa de frumusoara si de cap foarte usoara,ca esti ca o vrabioara.Asa de frumos te momeste,ca si inima tare iti creste,de crezi ca te fericeste.Si la mine a venit,vai sa va spun si ce am patit.Prima data am crezut,cand mi-a dat un sarut.Apoi mai departe,nu pot sa scriu aici in carte.Am picat de am dat cu capul pe spate.Am ametit.Cand m-am trezit,m-am buimacit,nici nu stiam de ce am patit.Asta e vorba totul despre mine.Nu vreau sa se intample si cu tine.Dar cum la fiecare i este scrisa soarta,eu va povestesc de-a intoarsa.Lectii multe am invatat,cum sa scap eu de pacat.Nu stiu daca de tot am scapat,dar diavolul tot a venit si m-a insultat.Nu a vrut sa ma lase singura niciodat,totdeauna m-a intepat.Vezi tu asa,nu esti buna si nici rea,hai sa ne distram,asa.Intr-o zi m-am infuriat,si de diavol tot nu am scapat,si i-am spus,asa.Inapoia mea satano,nu vreau sa ajung o stana.Atunci si mai tare s-a infuriat,picioare in fund mi-a dat.Eu iara l-am improscat,si tot nu s-a suparat,si mai tare m-a atacat.Din nou,si din nou eu m-am luptat,cu Biblia l-am amenintat.Cand pe Domnul l-a ispitit,si El tot asa a zis.Inapoia mea satano,omul nu traieste numai cu paine,ci si cu ce el e mai distins.Eu niciodata nu i-am dat prilej,doar l-am trimis intr-un vartej,sa scap si eu de vraji.Nu pot sa zic ca sunt asa de tare,ca sa stau mult pe picioare,dar cu o boata mare,le trimit eu la scaldare.Doar bunul Dumnezeu m-a ferit de multe,ce mie mi-a fost greu.Desigur ca si eu ca Iosif am fugit,am lasat si haina,si nu m-am lasat pacalit.Chiar nu demult s-a intamplat ceva,si am platit toate pe pielea mea.Multe platim noi in lume,chiar si sa ne facem si un mare nume.Si daca chiar trebuie sa fie asa,vegherea trebuie sa fie partea mea.Asa si se mai zice,ca diavolul sa nu te infrice,rugaciunea ta sa nu se strice.Am continuat si m-am rugat,si prilej la diavolul eu nu i-am dat.Oricum el ar fi vrut sa ma vada terminat.Am fost de multe ori ruinat,dar speranta mi-am pastrat,si m-a scapat chiar si de pacat.Daca va-ti saturat,cred ca va-ti desteptat,si ati invatat sa nu dam prilej sa facem un pacat.Scurt,dar am terminat!

Un joc de cuvinte...

Eu ma joc,dar nu joc.Stiti de ce nu joc?Cand am fost eu mai mica,am intrat la hora in joc.Si mama mea m-a intrebat,tie iti place ca sa joci?Si iam spus ca da.Si a zis de ce vrei sa joci?Eu i-am spus asa,uite asa se joaca,si la stanga si la dreapta,si te dai tot de-a roata.Ea nu a vrut ca sa joace,ca sa nu primeasca pe cojoace.Mie nu mi-a fost frica nici rusine,chiar daca nu am jucat bine.Eu de atunci intru-na joc,si o iau si din loc.Mama mea nu e prea ici,dar o jucam eu de nu zici.Jocul imi taie focul,si ma face sa uit totul.Ca la altii nu le place,eu nu le joc pe mate.De jucat am tot sa joc,si o si sa ma mai joc.Uite de aceea am ramas eu vie,ca am jucat ca Maria sus la vie.Hora noastra cea frateasca,pe campia americaneasca,si o sa-i chem pe toti la joc,pana vom avea noroc.Si cine zice ca nu-i bine,cand va intra in hora de-a dreptul se va face bine.Acum ca am jucat,eu nu am facut nici un pacat,am jucat asa de bine,ca toti dracii au iesit din mine.Cand eu am ganduri si ma stresez,pun hora sa cante si tot dansez.Asta-i leacul meu,cand eu imbatranesc.Jocu-i joc,nu stai pe loc,te incepi si faci cum poti.Si daca a fost vorba de joc,cu cuvinte la mijloc,sa stiti ca nimeni care a jucat nu a luat foc.Cand n-e doare inima,si cand nu stim ce-a mai facea,nu te uita in stanga si in dreapta,joaca asa.Pe aici pre la noi,lumea se duce la gunoi,in loc sa vina cu noi.Fiecare sa joace cum le are,ca nu-ti cere nimeni de mancare.Ca sa joci e un leac bun,astea vine din strabuni,de ce crezi ca ei au iubit mult?Jocul le-a stins tot focul si le-a adus norocul.Acum mama,nu ma mai poate vedea,cu jucam eu candva,dar continui ca sa joc,chiar daca ma priveste de sus pe loc.Sus in cer se va juca,nu de joaca ci de altceva.Inca nu am ajuns acolo,ca sa stiu ce joc e voie.Numai niste cuvinte,ca sa le tin eu minte,cum se joaca si sa fi cuminte.Eu sunt cuminte chiar de joc,cand nu o sa mai am nici minte,o voi uita chiar si de joc.Mergem fratilor la adunare,sa jucam in gura mare,dar nu de jocul cel prostesc,ci de cel duhovnicesc.In Biblie se scrie,tot ce are suflare sa laude si sa joace,asa cum fiecare poate.In incheiere eu va spun,eu am inceput chiar de acum.Va las in mana sortii,ca nu stim cand ne vine clipa mortii!Am jucat un joc frumos,ca cuvintele m-i sau stors,si am ramas si eu pe jos,dar nu m-am intors pe dos,astept frumos,duios si cu drag sa mai joc.Fratilor credinta sa nu o dam inapoi,noi sa tot jucam,doi cu doi.Pana in ziua de apoi!

Sunt aproape de mantuire...

Nu pot sa ma abtin,de ce?Ascultand chiar acum un interviu realizat cu scriitorul Romulus Rusan,regretatul sot al poetei Ana Blandiana.Stiti de ce scriu?Nu am fost niciodata interesata de politica sau de alte laturi ale politicii.Dar prin intermediul acestui reportaj am notat cateva dintre cele ce mie mi-au ramas inregistrate la inima.Vorbirea lui a fost despre muzeul de la Sighet,din arhiva comunismului,si chiar daca au trecut multi ani de atunci,legatura dintre noi a fost la fel.Un singur exemplu am avut si eu de la maestrul fabricii cand si-a batut joc de mine,de ce merg eu la adunare.Dar asta pe mine nu m-a deranjat de loc,si chiar am stat tare pe pozitia mea de credinta.Un lucru minor.Raportul pe care dansul a spus despre detinuti politici,si unele exemple,m-a facut sa inteleg si mai bine era comunismului.Am ascultat mai departe cu luare aminte,si spre incheiere a povestit de o scriitoare romana,ca a facut apel sa nu se mai citeasca scufita rosie la copii mici,sa nu-i infrice cu lupul.A fost foarte amuzant.Bine,merg mai departe,si un alt subiect care cred eu ca a fost important,a spus ca daca un om nu are o credinta solida,este foarte usor dus in eroare.Bine spus,bine facut,si foarte adevarat.Iar tot odata a spus ca dupa 23 de ani de sacrificiu,la care el putea sa faca altceva,a dus o lupta foarte grea in realizarea acestui proiect.Si cu putin timp,in incheiere a spus ca e aproape de mantuire.Citind biografia lui,am realizat faptul ca dansul a ajuns la mantuire pe 8 Dec 2016.Cred ca a si prorocit inainte de a ajunge la mantuire.Fratilor,sa nu judecam omul,Domnul ne cunoaste pe toti.Doar ca un fapt divers,in saptamana aceasta subiectul meu cu o parte din familia mea,a fost Ana Blandiana si viata ei.Mama mea,matusile mele,chiar si verisoara mea Octavia,a poposit in casa familiei Coman.Eu stiu putin din viata familiei ei,dar Domnul le cunoaste mai bine.Si ca o incheiere de marturisire,trebuie sa va dau de stire.Rasplata noastra nu e pe pamant,de la oameni nimic,de la Dumnezeu totul.A trebuit sa ma duc cu gandul,sa strabat trecutul,si am trecut si Prutul,dar am vorbit cu mutul.Comunismul a trecut,dar ce sa mai zic si eu,ca dupa 23 de ani de la DCFS,memoria mie nu mi-a trecut.Acum eu va inteleg,toti cei ce ati trecut prin comunism.Si in America este racism,nedreptate,discriminitate,si chiar legile calcate.Poate si eu prorocesc,mantuire imi doresc.Mantuire am primit fara nici o plata,sau camata,in Isus cel rastignit,si nu i s-a facut dreptate.Nu numai in Romania,ci in lumea intreaga nu este dreptate,dar asta este doar temporar.Credinta noastra ne tine sus,ca stim ca nu mai este mult.Pe cei tineri nu-i intereseaza,ca ei oricum umbla cu capul tot pe sus.Cine a rezistat rezistenta,sa reziste si pe mai departe.Iar celui slab,sa-l faca tare.Privesc in sus,ca mai sunt doar 3 pasi de dus.Inapoi ma uit,sa vad cum am putut de le-am dus,iar inainte,ma uit doar prin credinta.Pentru cine nu intelege ce am scris,am scris de Paradis!Iar celui ce intelege,sa vegheze!

Cautam mereu...

Cautam si nu mai stim ce mai cautam?De dimineata cand ne sculam,ne tot cautam.Cautam sa aratam frumosi,sa fim sanatosi,cautam sa fim iubiti,pretuiti,sa castigam si sa reusim.Toate aceste cautari sunt foarte bune.Nimic de zis,doar de promis.Si eu tot caut,si nimic ce caut nu ma satisface.Acum le dau la toate pace,si sunt pe pace.Caut un loc frumos,racaros,si in inima sa-mi fie de folos.Dar va spun ce am aflat,oriunde ma duc,de toate m-am saturat.Si vreti sa stiti ce am mai aflat?In Biblie scrie,cautati mai intai imparatia cereasca,si toate le vom primi pe deasupra.Eu le spun,dar ma lupt sa traiesc dupa ce spun.Am cautat fericirea,dar oamenii nu mi-au dat,am cautat bogatia,a fost greu de castigat,si cate si mai cate am cautat,nimic nu m-a mangaiat.Atunci am cautat in sufletul meu,si am vorbit cu el.Suflete ce tot cauti si nu esti implinit,ca eu nu stiu ce sa-ti mai promit?Si in Eclesiastul am citit,Solomon a avut de toate,si singur a zis,le-am gustat pe toate si tot nu sunt implinit.Suflete bea si te inveseleste,caci toate intr-o zi se vestejeste.Si sa va spun metoda mea.Nu va spun secretul,o iau cu incetul.Metoda mea a fost asa.Cum stim cu totii,totu-i goana dupa vant,astazi esti,si maine pleci.Am ajuns la concluzia,sa ma multumesc cu ce am,si sa caut ceea ce imi linisteste sufletul.Si am gasit.Uite ce am gasit?Muzica in primul rand,natura pe care Dumnezeu a creat-o si meditatia pe care inima a mangaiato.Binenteles ca rugaciunea este cea mai importanta.Si nu mai caut nimic,ca stiu ca toate le am ca prin vis.Cand l-am cautat pe Dumnezeu,am gasit totul.El imi e indeajuns!Poate ca trebuia sa treaca multi ani,sa realizez aceste cautari.Nu este nimic rau in a cauta,cauta ceea ce te face sa le legi la gat,si sa le scrii pe tablita inimii tale.Asa e omul cat traieste,cauta,cauta,si tot nu le gaseste,ca nu se multumeste cu ce are,si vrea multe,si nepatrunse.Intr-o zi dupa atatea cautari,nu o sa mai vrem nici asezari.Cauta-l pe Domnul cata vreme se poate gasi,cauta-l si nu sovaii,iubirea Lui te va implini.

Nu am ajuns la apogeu...

Chiar acum am invatat ce inseamna un apogeu.Apogeu inseamna o implinire,de ce?Depinde,de ce?Grea ne este supararea,cand se fura toata valoarea,si ai ramas cu disperarea.Acum ai ajuns la apogeu.Sa nu te cocotezi,sau sa te bazezi spre apogeu,o sa ajungi la cefereu.Sa-mi fii superior nu-i greu,e greu in schimb sa-mi fi egal.Ce zici?Vrei sa-mi rascolesti sufletul meu?La apogeu ma gandesc mereu,nu e ca si un curcubeu,e doar un apogeu.O sa vina o zi cand voi ajunge cu adevarat la apogeu.Dar pana atunci,mananc paine cu pateu.Nu prea m-o interesat ce e un apogeu,dar de curiositate l-am cautat,si pe Google l-am aflat.Stim cu totii cat suntem de avansati.Acum am ajuns la apogeu.Nu stiu ce sa mai scriu de apogeu,ma gandesc acum sa-mi fac un zmeu,sa ajunga sus la apogeu.Nu prea le am cu astea,m-am incurcat si de probleme eu am dat.Le las aicia balta,si le rezolv eu altadata,cu o dalta.Ce greu e sa ajungi la un apogeu!Trebuie sa fii un zeu,dar nu un fariseu.Am terminat cu apogeul,ca ma apuca tembeleul.Salutare apogeu,ma duc ca nu sunt un cliseu.

O Solo mio...

O mama,mio,nu ma stresez,de imbatranit nu ma feresc.Ma racae cand eu gresesc,si vreau sa ma lecuiesc.Viata de toate mi-a dat,de multe m-am si saturat,acum stau eu pitulat.O,Solo mio,trimite-mio mie,am ganduri o mie,si t-i le scriu tie.E vorba despre viata,ca inca de dimineata eu tot privesc la fata.O,Solo mio,o,mama mio,nimic nu-mi mai trebuieste mie.Cu fiecare gand ce-l port,nu vreau sa ma rastorn.O zi de 1Noiembrie frumos,putin friguros,l-am facut eu calduros.O,mama mia am cantat,si cu o,solo mio m-am desteptat.Frumoasa-i Raveca noastra,cand scoate capul pe fereastra,si se uita in jur,si zice la lume bon jur.Metoda asta m-a fermecat,cu o,solo mio am zburat.Asa frumos eu m-am calmat,ca de calmante am si uitat,nici nu le-am luat.Fratilor,eu va spun pe bune,stati departe de mortaciune,ca nu sunt bune,dulceata ca la tinereata,cu asta voi sa va imbatati,si sigur 100% o sa va calmati.Sa cantam in hora mare,si sa stam toti pe picioare,si sa ne bucuram de soare.Cand soarele rasare,si cerul e frumos,sa nu stam puturosi.Am inviat,o solo mio,m-ai imbatat,si pe scris repede le-am inregistrat.Domnul cu mila si indurarea,si acum sa cante toata suflarea,a fost desteptarea.Iubitilor eu trebuie sa plec,nu ca ma vestejesc,nici nu o sa mai intineresc,dar vreau sa nu comentez,doar de iubire sa memorez.Fiecare in drumul mare,sa mai cante o cantare,si sa uitam de zilele amare.O,solo mio,mi-ai fost o alinare,era rupta din soare.Sa traiasca tot poporul,impreuna cu conducatorul,si sa fie viata lina,ca sa traim in lumina,nicidecum in ruina.O,solo mio,nu numai mio,si tio,traieste-o cu brio!

Nu ma doare...

Sti de ce nu ma doare?
Nu ma doare cum ma privesti.
Nu ma doare daca nu-mi vorbesti.
Nu ma doare,chiar daca flori nu-mi duci.
Si cate as putea sa spun?
Desigur ca o data,nu ma doare,dar o sa lase urme de picioare.
Nu ma doare deprimarea,si nici exprimarea.
Nu ma doare,nici cand sunt arsa de soare.
Nici de ploaie,nici de vant,eu mereu o sa cant.
De furtuna,ori e luna,nici de intunericul nebun.
Nu ma doare daca cad,pe picioare ma ridic iar.
Nu ma doare nici de plang,ochii limpezi m-i se inchid.
Nu ma doare,ca toate o sa curga-n mare.
Nu ma doare chiar de nu-mi ramane un nume mare.
Nu ma doare de nu-mi dai,doi bani o sa mai am.
Nu ma doare nici cand frigul,ma tine ca cocostargul.
Si cat de multe m-ar durea,nu durerea e firea mea.
Nu ma doare,ca sunt obisnuita,durerea mi-a fost pregatita.
De cand te nasti,si pana mori,de durere nu duci dor.
Si acum ca nu ma doare,eu strig tare in gura mare.
De ce pe mine toate ma doare?

Sus pe plaiurile Cerului...

Sus pe plaiurile Cerului,sus acolo in vesnicii!

Ascultand interviul fratelui Pit Popovici,mi-a ramas in inima cate-va cuvinte de aur,sunt mai multe,dar unul singur m-a legat la inima.Sa predicam cu Duhul Sfant,si ca pastor baptist,da,Duhul Sfant l-a insotit in tot timpul vietii lui.Cunosc pe fratele Popovici din Chicago,nu multe,dar au fost patrunse in sufletul meu.Si-a sfarsit alergarea,si sta la dreapta Tatalui Ceresc.Si poezia pe care el a recitat-o:"mai bine rob,la Tine Doamne,decat in lume domnitor,sa fiu sarac si fara renume,dar sus in cer,mostenitor."https://hamiltonmillchapel.com/tribute/details/1426/Petru-Popovici/obituary.html

O amintire,va ramane mereu vie...

Anii au trecut,dar amintirea a ramas.Azi pe 31 Octombrie 2019 tusa mea Lidia,a scris o poezie la mormantul iubitului ei sot,Avram Candea.Si ca sa ramana o marturie vie mi-a recitat poezia pe care cu lacrimi dulci a scris-o.

Te-am vizitat azi la mormant,
Cu lacrimi si suspine.
Doream prin crapaturi de lut,
Sa ma strecor la tine.
Am pus la umbra crucii tale,
Mai multe flori sa creasca.
Si a lor parfum sa dainuiasca,
Pe calea ta cereasca.
Mi-e dor de tine,si nu stiu,
Ce-as mai avea de spus.
Chiar daca trupu-ti sta-n pamant,
Stiu,ca tu ma vezi de sus!

scrisa de Lidia Candea-Skokie-Chicago-Illinois pe 30 Septembrie 2019 a implinit 82 de ani.

Pe 29 Martie 2014 matusa mea Lidia,sora mamei mele,a celebrat 60 de ani de casatorie.Din partea mea si a fam,ii dorim sanatate si cati ani mai are de trait sa fie fericiti si in continuare.Domnul sa-i binecuvinteze!

Alerg,pentru vesnicie...

Chiar azi venind de la o plimbare,am vazut pe un numar de masina"RUN2GOD"si imediat mi-a venit imaginatia la cantarea"Alearga la Domnul".Alearga la Domnul Raveca,si spune-i Lui necazul tau.Daca traiesc pentru Domnul traiesc,iar daca mor pentru Domnul mor.Te intreb unde poti sa mergi ca sa primesti motivatie si incurajare?Alearga la Domnul si ajutorul Lui.Alearga omul dupa fericire,dar no gaseste-n aur si argint.De are bani,el tot se-ngrijoreaza,ca bogatia nu la implinit.Adevarata fericire,o afli doar la Dumnezeu,ea se numeste mantuire.Alearga lumea,toata se framanta cum sa traiasca pentru inc-o zi.Orbita-n patimi,merge la pierzare,spre Judecata care va veni.Alearga omul,si nu vrea s-asculte Cuvantul vietii,care e vestit.Mai mult doreste,farmecul placerii care la orbit.Toata lumea alearga,unii o fac pentru a se mentine in forma,altii pentru a se pune la adapost,insa cu totii participam la marele maraton al vietii.O femeie trecuta de prima tinerete alearga prin viata,alearga la Domnul,ea se numeste Raveca.E aici experienta mea,cu care m-am intersectat,as fi putut scrie,dar m-am oprit cand mi-am dat seama ca s-a incheiat o etapa din viata si nu mai alerg la fel.Fiecare zi conteaza,am zile mai bune si zile mai grele.De aceea scrisul e singurul moment din zi in care simt ca mai traiesc cu adevarat.Pentru a-ti implini destinul trasat de Dumnezeu,trebuie sa faci urmatoarele lucruri.Refuza sa te lasi prada unor ganduri gresite.Pazeste-ti mintea,transform-o intr-o cetate cu ziduri care refuza sa primeasca ganduri negative si influente daunatoare.Lupta,folosindu-te de Cuvantul lui Dumnezeu.Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti dea pricepere in situatia in care te afli.Daca stii ca trebuie sa te pregatesti pentru a-ti implini destinul,nu vei da inapoi sovaind sau dandu-te batuta.Alearga,mai alearga,curand Raveca ajungi la tel.Alearga cu putere,fa ca viata sa conteze,chiar daca inima e faramitata de durere,de oameni,de trecut.Nu te opri,ridica-te si incepe sa alergi spre bratele calde ale Iubitului inimii tale,pentru ca ai pret si valoare in ochii Lui.Alearga,nu obosi nicicand,cununa te asteapta,de alergi,o vei lua curand.Credinta invinge totul.Alergati dar in asa fel ca sa capatati premiul!Toti ceice se lupta la jocurile de obste,se supun la tot felul de infranari.Si ei fac lucrul acesta ca sa capete o cununa,care se poate vesteji,noi sa facem lucrul acesta pentru o cununa,care nu se poate vesteji.Te indemn sa alergi,vei fi rasplatit la final.Domnul sa ne ajute ca intr-o zi sa putem spune si noi ca Ap. Pavel."Mi-am ispravit alergarea"!De acum ma asteapta cununa.De acea primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa alergam pe munte.Multumesc,ma simt bine si incurajata,ori cum,totul sa se intoarca pe dos eu stau in picioare.A mai trecut cineva prin ce am trecut eu,sau prin ce trec eu acum?Am umblat pe un drum de nimeni cunoscut,ci doar numai de mine.Pe unde am trecut eu,nimeni nu a mai trecut pe acolo niciodata.Acesta a fost drumul meu,doar eu si pasii mei l-am trecut.Cand incercarile prea grele mi se par,si zilele-s prea lungi,poverile-s prea mari,ma mangaie Isus,El se va arata sa-si ia pe nori Mireasa,sa-i stearga lacrima.Cand voi vedea pe nori fata lui Isus,necazul greu de aici il voi uita,si doar privirea Lui atunci va lumina,deci,Raveca nu dispera.Sub cerul furtunos cand ranile ma dor,de valuri incercata,cand stau fara ajutor,e cineva in cer ce stie chinul meu,El vine printre valuri sa-mi aline suferinta.Curand se va sfarsi al vietii greu suspin,voi trece peste rau,in tara de lumini,acolo voi gusta din slava lui Hristos,ispita va dispare,voi pune crucea jos.Mai bine rob la Domnul,decat cu lumea invingatoare,saraca sa fiu dar sus in Cer mostenitoare!Fratii mei,sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari,ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare...

Despre Ana Blandiana...

Nu am ajuns sa o cunosc din vedere,doar din auzite de la mama mea.Ceva grad de rudenie,din partea mamei mele,Ana Simzian(Isfan) si mama mi-a povestit ceva din istoria tatalui ei,Ghiuri,asa il stia mama mea,dar si ea tot din auzite de la mama ei.Ana Blandiana n. 25 martie 1942, Timişoara,este pseudonimul Otiliei Valeria Coman, o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică contemporană din România. Înainte de revoluţia din 1989, faimos disident şi apărător al drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte prin declaraţii publice în interviuri acordate postului Europa Liberă şi unor publicaţii străine direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu. De asemenea om public, s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice şi conduce memorialul de la Sighet, un muzeu al crimelor comunismului şi un centru de cercetare care organizează anual conferinţe şi congrese care-i adună pe cercetătorii fenomenului totalitar de stânga din toată lumea.De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale — mai multe călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie. în afara volumelor menţionate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca şi nenumărate conferinţe.Mie personal imi place cand aud de Ana Blandiana,poeziile ei si viata ei,dar ca fapt divers mama mea Elena Peptenar,(Isfan)mi-a povestit putin din viata si copilaria ei.Am si eu ceva seminte,din neamul acesta de stramosi.Salutari Ana Blandiana,ai ajuns la 77 de ani.Eu am ajuns de-abia la 60.Sanatate si multi ani cu bucurie.Spor in toate pana zbori departe!Putin ne asemanam,dar nu ne cunostem...Lung e drumul si batut,din locuinta din care ai crescut,lung e drumul si sarat,dar tu l-ai presarat.Lung e drumul ce l-ai strabatut,chiar daca noi nu ne-am cunoscut,eu iti trimit un sarut.De aici din departare,ma gandesc cu-n lacrimare,nu am avut viata usoara.Vremea comunismului a trecut,dar vremea drogului a aparut.Fie viata cat de grea,o vom strabate si asa.Iar de incheiere iti spun,chiar de nu ne cunoastem de pe drum,un sambure a mai ramas,oricum.Samanta a crescut,iar eu acum te-am cunoscut!Nu-ti zic plecaciune,dar esti o minune!

Citite din proverbe...

Patru lucruri nu zic niciodata "destul"

Locuinta mortilor
Femeia stearpa
Pamantul care niciodata nu este satul de apa
Focul care nu zice niciodata destul

Patru lucruri care nu le pot pricepe:

Urma vulturului pe cer
Urma sarpelui pe stanca
Urma corabiei in mijlocul marii
Urma omului la o fata

Patru vietati mici pe pamant si foarte intelepte:
Furnicile,care isi pregatesc hrana vara
Soarecii de munte care isi aseaza locuinta in stanci
Lacustele care nu au imparat si pornesc toate in cete
Paianjenul care il poti prinde si totusi locuieste in casele imparatilor

Patru care au o tinuta frumoasa si un mers maret
Leul care nu se da inapoi din naintea tuturor
Calul
Tapul
Imparatul caruia nimeni nu-i poate sta impotriva

Daca mandria te impinge la fapte de nebunie,si daca ai ganduri rele,pune mana la gura.
Baterea laptelui da smantana
Scarpinarea nasului da sange
Si stoarcerea maniei da certuri
Au fost luate din Proverbe 30

Negresit,sunt mai prost decat oricine,si n-am pricepere de om!
Departeaza de la mine,neadevarul si cuvantul mincinos.
Nu-mi da nici saracie,nici bogatie,da-mi painea care imi trebuie.
N-am invatat intelepciunea,si nu cunosc stiinta sfintiilor!

Nimic de mantuiala...

Mama lor de hoti,fura pe chiloti,si fac lucrurile de mantuiala,sa ne bage pe noi in boala.Se zice ca au pus smoala in oala,si am intrat cu totii in boala.Totul de mantuiala,si a iesit o scofoala,si acum le demoala.Asa se face pe la noi,de mantuiala si te trezesti cu ele in poala.Ba,acum drept ma bagi in boala,nu vreau nimic de mantuiala.Torobeala pe obeala,ma trezi pe o beleala.Nu te pacali singur,de le faci de mantuiala,le tragi tu la socoteala.Da-le cu smoala,si nu ne baga pe toti in aceiasi oala.Nu vrem boala,vrem o cala,nu o sandala.Daca asa stau lucrurile,doar de mantuiala,nu te mira ca e banala.Mantuiala cu prasala,si mai dai si zeciuiala de miluiala dar fara pacaleala,nu imala.Toate le-am spus aici,le-ai facut de mantuiala,cu vopseala si linguseala,de plictiseala,de aiureala cu zapaceala,smoala si imala,si a iesit exceptionala.Mama lor de hoti,a iesit toti la sorti!