Raniti suntem cu totii…

Raniti suntem cu totii,de viata si de lume,si suferim nespus.De mama,tata,frati,surori,si de nimicuri ce sunt in zbor.Toti suntem trecatori,cu un destin anume,pe-un fir de ata,cu totii ne balansam.Dureri si rani avem cu totii,ce pandesc ca viata sa se curme.Ne pun la grea-ncercare,ca sa invatam cum sa luptam.Mergem inainte,desi nu vom mai fi ca la-nceput.De cat am fost raniti,vom deveni mai reci,si-n jurul nostru construim un scut,sa fim scutiti de rau.Iar sufletul si inima devin goale si seci.Vreme trece,vreme vine,sa vedem cat o mai tine.Una calda,una rece,si vremea vremelniciei mele trece.Alta uda si uscata,si spun,ca intr-o zi,am fost o fata,odata.O lumanare poate aprinde mii de lumanari.Un om poate schimba o generatie.Sa nu lasi toate carutele sa ti-o ia inainte,ca nu vei putea inainta de praf.Nu sunt erou,dar unde sunt,imi fac datoria.Lumea nu se cucereste cu sabia sau cu forta,ci cu dragostea.Dumnezeu nu alege oamenii desavarsiti,ci i desavarseste pe cei alesi.Dincolo de Dumnezeu,nu mai este nimic.Caci ce este viata noastra?Nu este decat un abur,care se arata putintel,si apoi piere.Opreste-te o clipa,desprinde-te de lucrurile obisnuite,elibereaza-ti mintea,uita de probleme macar pentru putin timp.Tot ceea ce va ramane dupa noi,vor fi amintirile.Povestesc viata mea,nu din lipsa de ocupatie,ci din cauza ca am mai incercat asta candva si persoanele stateau cu sufletul la gura sa vada ce se intampla.Acum vreau sa traiesc!dar cum?uitandu-ma in jurul meu,la tot ce ma inconjoara.Vreau sa va spun,traieste viata cu folos,traieste-o bine,nu lasa regretele sa vina,fati timp de tine,dar si de-ai tai.Iubeste natura,creatia-i divina,iubeste-te pe tine.Cand suntem tineri,uitam de tot ce este mai frumos,uitam de noi,iar cand imbatranim,cu totii vrem sa nici nu mai murim.Si ce mare adevar in toate.Culegem,strangem,risipim,si maine vine altul,si noi,ce?Murim.Dar la asta noi nici nu vrem sa ne gandim.Noi suntem tari,bucurate astazi frate,caci ori cum vom avea noi parte.De-o fi bine,de-o fi rau,va purta de grije bunul Dumnezeu,caci asa mi-a purtat El mie,caci nici nu mai stiam de mine.Azi sunt tot aici,dar maine,nu pot sa mai zic nimic.Si asa am inceput eu sa traiesc,din povestile ce le citesc,si am invatat,mai tare,cum sa merg si la umblare,cu bicicleta as vrea,dar nu ma lasa durerea mea.Pe la ape tot as vrea,dar pielea imi e cam rea,nu-i prieste,mult clorinul,si mai baga si veninul.Pe la munte,pe la mare,la ocean la o plimbare,prin padure,dupa mure,prin livezi si prin gradini,eu doar le explor.Va dati si voi seama bine,eu traiesc,va dovedesc,si pe pagina va graiesc,ascultati putin de mine.Mult timp nu mi-a mai ramas,insa tot ce-a mai ramas,eu va zic sa le urmati.Sfaturile mele slabe,poate pe unul le-ar mai atrage,nu va zic,cum am trait,dar va zic sa mai traiti!Daca ati invatat ceva,placerea e de partea mea,daca vreti sa invatati,eu va zic sa mai lucrati,sa lucrati ca sa traiti,sa traiti sa va iubiti,caci iubirea rabda multe,si apoi ne duce sus pe munte.Deci,eu cred ca ati luat,tot ce este bun de dat,ce e bun de adunat,ce e rau de aruncat.Viata este scurta,suferinta multa,alege,ce ai de infaptuit!Traieste viata ca sa poti zbura!Te nasti,traiesti si mori,cand te nasti este un miracol,sa traiesti este o necesitate,iar sa mori,cu totii suntem datori.Raniti suntem cu totii.Raniti dar nu infranti!