Ma vindec prin eliberare…

Am atins o inima,dar nu am putut sa o vindec.Ma vindec pe mine,prin eliberare cu iertare,cu cuvinte sublime,sa ramana vorba,intre mine si tine.Pot sa vorbesc si sa scriu de toate,dar nu pot sa vindec,astept si eu vindecare ca fiecare.Nu vreau sa doara,si totusi doare.Vreau sa fiu alinare,pentru cel ca si mine in stramtorare,fara nici un leac de alinare.Pe nimeni nu vreau sa-i doara,dar stiu ca viata nu e dreapta si nici perfecta,de aceea sunt imperfecta.Am stat de vorba la masa cu cineva,care complect i-am atins inima.A plans,am plans si eu,si am inteles ca nu suntem singurii numai noi.Atata lume in suferinta,si ce doare mai tare,cand e sarbatoare,si esti singur in suferinta.O poveste scurta,dar cu o intelegere mare,e greu sa fi in incercare.Zilele vin,zilele trec,asa trec si anii pe nedrept.Chiar nu am vrut sa spun nimic,doar sa ma bucur si sa cant,azi a trebuit sa plang.Nu am putut sa ma abtin,lacrimile au curs din plin,si eu cu gandul la mama mea,in Cerul sfant.Fiecare avem povestea noastra,si chiar de zarea nu e albastra,e intunecata si inorata,eu am putut din nou sa cant.Mergem inainte,numai inainte,si cu Domnul prin biruinta.Sunt multi copii orfani,multe mame singure,si viata parca este ca o pacoste.Inima sa ne fie cu mult dor,si de nimic sa nu ducem dor,toate sa ne fie cu spor.Acum dau zor si vreau sa zbor!Pe oceanul vietii involburat,credinta se mentine,de frumuseti si zari senine.Tot cugetind,azi ca si ieri,cat pot fi de ademenitoare.Numai iubirea,ea ma tine,cu-a ei putere,salvatoare,etern balsam de vindecare.Chiar daca anii se duc iute,ca umbra norilor in zbor,noi stim ca-n mana Lui e totul,trecut,prezent,si viitor.Chiar daca esti bogat sau sarac,daca esti batran sau tanar.Nu cere sa-ti fie usurata povoara vietii,ci cere curaj sa o poti purta.Nu cere implinire in viata,ci rabdare pentru a accepta esecurile.Nu cere perfectiune in tot ceea ce faci,ci intelepciune pentru a nu repeta greselile.Unde-i credinta,acolo e iubire,unde-i iubire,acolo e pace.Cand nu-ti ramane decat Dumnezeu,vei descoperi ca Dumnezeu iti este sufficient.Exista in lume oameni care s-au nascut pentru a fi prieteni.Eu sunt recunoscatoare celor care imi sunt prieteni.Le multumesc celor care nu imi mai sunt prieteni acum,dar au fost candva.Toti si-au lasat amprenta asupra omului care sunt azi.Fiecare cu propria gandire,credinta si experienta.Pe toti ii binecuvantez.Viata ne loveste pe toti,intr-un ritm si o intensitate diferita.Nu este deloc usor sa iti pastrezi un spirit optimist cand aproape toate necazurile se abat asupra ta.La capatul tuturor suferintelor vei renaste ca pasarea Phoenix din propria cenusa.Doamne,multumesc pentru ce mi-ai dat,pentru ce mi-ai luat si pentru ce mi-ai lasat.Am coborat pana in cele mai intunecate cotloane ale sufletului,si m-am intors impacata cu mine.Am respirat durere,m-am hranit cu speranta si m-am spalat cu lacrimi.M-am intors si am reusit sa stabilesc un echilibru intre mine si mine.Viata uneori e nedreapta si cand crezi ca ai reusit sa-ti duci crucea pana in varful muntelui,iti face vant inapoi.Te prabusesti pana in cele mai negre abisuri ale disperarii si deznadejdii si daca nu te ridici suficient de repede,esti pierdut.De cand ma stiu am luptat,nimic nu a fost simplu in viata mea.Am platit scump pentru fiecare lucru,si de raman,as vrea sa fiu nemuritoare,in gandul si in sufletul caruia,nicicand nu va putea sa ma cuprinda,ci zi de zi,sa ma atinga.Ma vindec prin iertare,iubire si eliberare,si viata merge,dincolo in splendoare.

Intr-o secunda…

Intr-o secunda,viata te imburda,si ajungi luda.Niciodata nu ai parte,ca viata te desparte,si multe nu se poate,ca este sortit de soarte.Doar reperele pe harta,n-i se arata,ca viata e desarta,si te invata sa faci arta.Prea multa ura,prea multa cearta,dar mai bine iarta.Fara sa gandesti,poti sa o patesti,intr-o secunda,viata ti-o sfarsesti.Asculta,si fa dreptate,cat timp traiesti in libertate vrei sa ai parte de dreptate.Nu mai dau vina pe soarta,mai am doar o roata.Intr-o secunda poti sa te schimbi,si ramai chiar si fara dinti.Uitata-te doar in privirea ta,si nu in a altuia,ca si el are soarta grea,ce nu o stie nimenea.Pot sa-ti spun ca te iubesc intr-o secunda,dar ca sa-ti demonstrez,imi trebuieste o viata intreaga.Orgoliul,ambitia si rautatea,distrug intr-o secunda viata toata,inima si sufletul ce nu se mai vindeca,niciodata.Cuvintele frumoase se spun in soapta,iar faptele bune se fac in tacere.Sunt postari la care cuvintele sunt singure,si cuvintele abia vor sa se aseze in fraze.Scriem usor despre ce ni se intampla,bun sau rau,dar ne adunam cu greu ca sa scriem despre durere.Vorbele nu ajung ca sa transmiti ceea ce vrei.Suferi cand cineva moare,te bucuri cand ajuti,parintii cu disperare plang,simt ca nu mai pot duce crucea.Daca doriti sa faceti sa zambeasca sufletul,constatam cu amaraciune ca multe din faptele de binefacere se fac din mandrie,pentru o reclama.Toti ne comportam ca niste actori pe scena.Una este viata noastra,si alta este viata cu care ne expunem in fata lumii.Necazurile sfintilor se termina cu bucurie si binecuvantare.Cei ce seamana cu lacrimi,vor secera cu cantari de veselie.Ceea ce scriu azi,se datoreaza gandurilor de ieri,iar ceea ce gandesc acum naste ziua de maine,viata este creatia gandurilor mele,cum imi sunt gandurile asa imi este viata.Toti oamenii cauta fericirea in diferite nemultumiri.Daca ai dragoste invingi.Daca o ai esti de neinvins.