Am cultura,din cultura…

Cultura,care provine de la cuvantul latin colere,ce se traduce prin „a cultiva”/„a onora”, se refera la o activitate umana,in termeni spirituali,materiali,intelectuali sau emotionali.Cultura este combinatia de valori,credinte si practici comune,pe care oamenii le invata si le transmit de-a lungul generatiilor.Nu stiu cat ne mai ingaduie Dumnezeu?O lume plina de bolnavi,dar eu fac umor,sa nu mor.Oamenii alearga neincetat dupa doctori,analize si tratamente,sa scape de neputinta si durerea trupului,insa cad si mai mult in deznadejde.De cele mai multe ori omul neglijeaza sufletul,tocmai in detrimentul trupului pe care se straduieste sa-l vindece.Sta dupa analize,aici ma regasesc si eu.Dar cand vine vorba de sanatatea sufletului fuge.Nu-si incalzeste inima,si nu i-a pastila blandetii.Apoi,bate omul la toate usile,nu vine sa scape de cangrena pacatului,si de tumoarea rautatii.Alearga omul la oftalmolog cand ii slabeste vazul,si ar da orice ca sa il dobandeasca din nou,macar in parte.Dar cand sufletul ii este orb de atata necredinta,nici macar niste ochelari duhovnicesti nu cauta.Alergam neobositi dupa trup,il inbalsamam cu toate parfumurile lumii,dar numai sufletul il lasam sleit.Oamenii calmi si fericiti,isi iau timp pentru a se opri din vartejul muncii,ei folosesc acest timp pentru a sta in liniste,pentru a medita sau pentru a face o scurta plimbare.Sunt constienti de faptul ca oricat ar fi de ocupati,au nevoie de repaus sau de un moment in care sa-si incarce bateriile.Alegerea ne ajuta sa ne simtim liberi,avem ganduri,ca ne-a parasit inspiratia.Viata are de multe ori etape de frustrare sau dezamagire.Oamenii care reusesc sa-si pastreze calmul si buna dispozitie nu se inchid si evita frustrarile,ci devin mai deschisi pentru a vedea noile oportunitati care apar.Viata nu este o destinatie,ci o calatorie.In fiecare zi,fiecare face o multime de alegeri,care vor avea impact asupra vietilor noastre.Unele sunt de mica importanta,in timp ce altele ne vor schimba complet cursul vietii.Fiecare are dreptul la libera alegere,sa credem,sa spunem sau sa facem ce vrem.Se spune ca toti avem un destin inevitabil,care te urmareste toata viata.Astfel suntem responsabili cu totii pentru ceea ce se intampla.Marturisesc ca sunt slaba,asa de slaba,dar Tu esti Domn,Doamne ajuta-ma.O inima care e zdrobita,nicicand n-o vei refuza.Sa curga raul din Duhul Tau,Doamne,Te rog.Lasa mila Ta sa cada,sa curga mila Ta din cer.E o noua zi,si mila Ta,peste noi las-o a fii.Expresia a spune verde in fata,descrie adevarul.Viata e uimitor de scurta,macin clipele si anii,iar vantul uitarii le spulbera atat de repede prin univers.Asa cum fiecare dintre noi decide sa fie un iubitor,eu am ales sa fiu un cuvant.Un cuvant sa reziste miilor de furtuni,chiar si atunci cand este inecat si inadusit in propria tacere.Chiar si atunci cand vrei sa vorbesti,sa scrii,sa asculti,sa astepti,sa plangi doar ele iti raman.Venim prin cuvinte si din cuvinte,ramanem datorita cuvintelor.Pretuiti viata!Suntem supusi sa ascultam melodia muta a vietii,vinovatii oameni pentru un pamant.Daca am invta sa trecem peste orgoliu,sa privim cu ochii larg deschisi si sa intelegem de fapt ca ceea ce spune sufletul,este exact ceea ce noi cautam intreaga viata.Am realizat in timp ca,de fapt,fiecare zi despre care nu poti sa povestesti ceva frumos sau placut,e o zi in care ai fost orb si surd,o zi in care ai ales sa nu fii atent,sa nu asculti.Nu-mi doresc nimic din simpla modestie pe care nu o am indeajuns.E doar o zi in care ti-e data sa o traiesti.Daca stelele mai pot darui lumina,daca cerul mai are lacrimi,daca timpul mai ingaduie suflare.E pentru ca Dumnezeu vrea sa-ti sopteasca,ai mare pret in ochii Lui.El va sterge orice lacrima din ochii lor.Si moartea nu va mai fi.Nu va mai fi nici tanguire,nici tipat,nici durere,pentru ca lucrurile dintai au trecut.E greu sa ne gasim drumul,echilibrul si pacea intr-o lume nebuna.E greu sa fii om intr-o lume de hiene.Cu toate acestea,e usor atunci cand nu mai ai asteptari de la oameni si de la viata.Cand iti incredintezi viata Celui de Sus si spui"Faca-Se Voia Ta,Doamne"Esti recunoscator vietii doar pentru faptul ca poti privi,pasi,ca poti simti,ca te poti ruga.E usor cand pornesti la drum cu Dumnezeu si Lui ii lasi toate gandurile tale,toate grijile tale,totul.Nimic nu este greu cand ai incredere in Cel de Sus!Te incurajez sa fii pregatit din punct de vedere spiritual,emotional si fizic pentru aventurile pe care ti le-a pregatit Dumnezeu.Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui,si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Toate-s noi,si vechi sunt toate…

Nimic nou,doar trec,prin timp,si timpul este vechi.Din zona de comfort,vantul ma duce,dar eu lupt,sa pot.Cand nu mai pot,ma rasucesc din nou,sa cred ca pot.Toate-s noi,si vechi sunt toate,si intru-na merg pe coate.Mai dau din coate,fara roate,cat se poate.Nu e vorba de sudoare,e cat poti sta pe picioare.Nu ma doare,eu beau moare,fara de miez tare.Cate oare,tot ma doare,si te rog cu amploare,vreau o floare.Pentru a cata oara,beau fiara amara,si tot spun,o sa treaca oare?O sa treaca,si pe mine tot ma incearca,o cucuvoaica.Tot se vaita,nu-i jidanca,o ia pe o sleanca.O sa treaca,cu o mireanca,de strujanca.Asa e limbajul pre la noi,lumea ne arunca in gunoi,si noi facem mare taraboi.Unu,doi,o sa treaca si pe la voi,ca a fost destul la noi.Ia mai sunati din trambita ca un pitigoi.Oare,te mai doare?O sa-ti aduc si eu o floare,maine pe racoare.Chiar ma doare,cu o apasare,de durere mare,si cu scarpinare.Bucura-te,o sa simti si tu pe o spinare,ca pe mine tar ma doare.Nu e o placere,e durere,chiar la fiere.Nu vreau multe,nici marunte,oare toate-s cat un munte?Se zice,ca muntele il pot muta,dar unde-mi este credinta mea?Oare,de cate ori nu am incercat,muntele m-a deselat.Pot,cred,si voi vedea,mare imi este credinta mea.Dupa fapta si rasplata,ca nimeni nu ma mai indreapta,si cred ca zbor,si drept eu aterizez de zori.Cate oare,mai se si moare,si ne ducem tot cu moare.Noi nu moare,noi bem moare,ca ne doare,si ne vindeca la foale.Am dat eu oare,de onoare,sau am prins eu o sudoare,care ma-n fioare,si ma duce-n eroare.Pai se poate oare,noi suntem mioare,si mergem la scaldatoare,ca si surioare.No bine,oare ma crezi pe mine?Nu ma duce in eroare,ca si tu esti un oarecare,ca fiestecare,ce il doare la spinare.Sa ne bucuram noi oare,ca in fiecare zi e sarbatoare,oare sa fie,ce oare?E o mirare!Mai traiesc eu oare?Desigur ca nu e o eroare,e o intrebare,cu semn de exclamare,cat mai pot eu oare?Am inteles,e o onoare,care dintr-o eroare,a ajuns la oare,sa mai pot eu oare?O sa te mai plimbi si tu pe ulicioare,si o sa simti tu cum te si doare.Drumul pana la Dumnezeu este foarte greu.Astept totul sa treaca,sa-mi fie mai bine,si sa-mi pice para-n gura.Degeaba-s toate,ochii se micesc,perii imi albesc,buzele se subtirez,si eu tot ma imbarbatez.Nu vreau sa imbatranesc,dar nu scap,sa nu ma rablajesc.Cate n-am mai auzit,cate n-am mai zarit,despre crez,despre iubire,ca toate-s degeaba,in nestire.Acum mi-a iesit din fire,degeaba or geaba,tot degeaba,eu plec cu graba,ca toate-s degeaba.Multi imi spun ca afara e senin,cand potopul a luat loc focul.Tot degeaba e potop,cand nu mai ai nici propiul loc.Poti sa stai tot in genunchi,si sa plangi pana te frangi.Tot degeaba e potopul,e ca focul.Chiar si de mila daca plang,tot degeaba plang,chiar pana nu se mai poate.Doamne,fa daca se poate,ca pentru Tine,totul se poate,si nimic nu se desface.Pe unde am fost,cand am mai fost?Ca toate n-are rost!Nu ma crede,ma pregatesc in struna,de strabuna.Nu are rost sa ma-n fior,cand sunt minciuni in pataguni.Cat de repede s-au dus anii,anii astia ce s-au dus?Am imbatranit in ura,ca nu pot tacea din gura,si toata lumea striga,ura!Pentru noi luminile s-au stins,degeaba tot degeaba,degeaba-s toate fara nici un rost.Doamne,cat am mai crezut,ca n-e tii candela aprinsa,sa ne pice para-n gura,si nimeni sa n-o fura.Degeaba,degeaba,nu ne mai vedem zburand,dar suntem cum am ramas,blestemati!Degeaba ne cautam tot locul,daca nu am avut norocul!Tot degeaba,si degeaba!Cum am fost,si-acum cum sunt?Am fost noua,acum sunt veche,de pacate,fara pereche,si-mi pun parul,dupa ureche.Cum am fost,nu o sa mai fiu,dar nu ma las la nici un bristuriu.Am ajuns pana aici,dincolo,am grija,sa nu ma lovesc de stanci,si-mi pun mainile in branci,sa nu ma frangi.Peste a veacurilor vreme,Raveca nu mai vrea sa geme,vrea doar sa vibreze.