ISUSE,sunt ce sunt prin Tine!

Ce-ar fi faptura-mi fara Tine,Mantuitorul meu slavit ?
Ce-as fi de n-ai fi Tu in mine,cu harul Tau nemarginit ?
As fi un bulgare de gheata,un fir de umbra fara viata...
O stanca invaluita-n ceata si-o noapte fara dimineata...

As fi un far fara lumina,pustie de nisipuri plina
Cu vanturi fara de odihna,cu serpi si scorpii ce-nvenina
As fi o albie uscata,pe unde-a curs un rau odata
O frunza smulsa si purtata,fara de scop in lumea toata

Asa as fi,dar slava Tie!Tu-mi esti a vietii bogatie
Comoara harurilor vie,ce ma inunda pe vecie
Eu,n-as stii azi ce-i fericirea,vietii-n mii si mii de fete,
Si n-as fi cunoscut iubirea,cu infiorari si frumusete.

De n-ai fi fost Tu bunatate,Incepatorule a toate,
Cu taine adanci si minunate,ce totul vrea si totul poate...
Tu m-ai suit in slavi divine din lutu-ntunecatei tine
ISUSE,sunt ce sunt prin Tine,si acum si-n veacul care vine...