Ziua pasarelelor…

Azi e ziua pasarelelor,e 1Aprilie,nu te pacalesc,te dragalesc.O vorba domoala,imi sopteste-n-truna,asculta,nu te lasa batuta,mergi si lupta.Fara grija,fara pica,dar sa sti la o adica,razna sa n-o iei.Unii mai glumeti din fire,dau exemple cate vrei,ca si floarea se usuca,de n-o uzi la vremea ei.Sapte vieti o sa traiesti,chiar de lumea o sa-ti zica,ca de papa lapte esti.Viata nu e dreapta,dar trebuie traita.Imaginatia imi zboara,am atatea ganduri si totusi nu reusesc sa le adun,as vrea sa le strang in pumn si sa le dau drumul.Sa inchid in palma maretia clipei de ieri,sunetul clipelor de azi,sinceritatea clipelor de maine.Pe zi ce trece,strang multe amintiri frumoase,si le asez in inima.Am vrut sa aduc in viata mea lumina si lumina se facu.Viata e un lung sir de piedici asezate in calea noastra.Unii spun ca le e frica de moarte,dar cred ca le e mai frica de viata.Zilele mele se duc atat de repede una dupa alta.Sunt clipe in care inca mai sper,sa ma calmez,sa ma bucur de firul ierbii si de cantecul pasarelelor.Un zambet simplu si sincer imi strabate chipul cand imi amintesc din copiilariile mele pe care le faceam si zilele care se scurgeau atat de incet,fiindca erau traite cu calm si veselie.Va doresc ca tot ce va incanta,sa o faca pana cand veti gasi ultima poteca din acest magnific drum ce-l numim viata.Au trecut anii si mintea refuza sa accepte nuanta de trecut a unor momente.Imi zboara in gand numai amintiri frumoase.Fiecare are un gand ascuns de lume.Viata omului pe acest pamant este scurta si se imputineaza pe zi ce trece.Viata viitoare insa nu are sfarsit.Scriu,ca sa-i tulbur pe oameni,sa le reamintesc ca sunt oameni,ca omenia e o realitate care poate fi simtita si pe care se poate conta.Si pentru ca sunt,ca si tine,un simplu trecator prin lumea asta,si totusi atat de efemera,vreau sa-ti reamintesc ca sunt suficiente trei lucruri pentru a te bucura de viata,sanatate,dragoste si credinta.Ce repede trec toate,pasii mei nimic nu mai poate,dar mai merge,pana se mai poate.Imi aduc aminte,cand ma striga mama,si-mi zicea,o sa vezi tu fata mea,daca nu inveti lectia,o sa-ti pierzi directia.Am grije in ce directie ma duc,dar vantul ma tranteste,iute,brusc.Cand ti-e bine,nu ai ganduri de nimic,iar cand ti-e greu,tolvai Doamne,ce balalau,am dat eu si cu capul meu.Si daca inca o zi o sa mai fie,o sa mai cant o melodie.Fa ceea ce iubesti si iubeste ceea ce faci!Unul dintre marile secrete ale succesului este sa faci ce iti place cel mai mult.Cum,necum,de unde,de neunde.Tocmai aici intervin,pana ce omul nu se arde,si nu simte durerea pe pielea lui,nu invata sa sufle si in iaurt.Obladi,oblada,asa este viata mea,incerc sa scriu si eu ceva,cand ma doare inima,si nu ma vede nimenea.Am fost la o plimbare,singurica singurea,numai pasarea-mi canta.Obladi,oblada,am fost orbita de o lumina ce ma lumina,si scriind aici,ma inspira.Mai am si eu zile bune,altele mai ne bune,dar continui sa mananc tot prune.Viata este sa traiesti cu adevarat,atunci cand o poveste se termina,sa pui punct si sa o iei de la capat.Din fericire mi-a placut sa scriu,sa povestesc,sa astern pe hartie gandurile mele.Scriu pentru ca aici sunt eu insami,pentru ca am ceva de spus,si nu orice.Scriu pentru ca am devenit dependenta,pentru ca e una din posibilitatile prin care pot cunoaste oamenii.Trag aier in piept,am acceptat atat binele cat si raul,ori cum nu aveam ce sa fac.Am zambit chiar si atunci cand eram suparata,pentru-ca stiam ca tristetea ca si fericirea,mai devreme sau mai tarziu dispare.Cand nu ti-a mai ramas nimic decat Dumnezeu,atunci ai realizat ca Dumnezeu iti este indeajuns.Multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare moment.Lumea asta te distruge,te induce in eroare,fura tot si apoi fuge,te raneste si te doare.Vreau sa simt din nou ca pot sa zbor,mor incet,simt cum totul ma doboara hai s-o iau de la inceput.Timpul a trecut,si cu fiecare zi ce trece fara inca o zi.Am ezitat mult inainte de a scrie aceste randuri,dar pana la urma am luat hotararea de a va spune cate ceva.Mergi cu fruntea sus,si nu te teme de niciun rau.Sa ma ierti iubite cititor ca azi nu scriu in proza,ca eu vreau sa zbor.Despre viata am scris in proza,ca nu-i gri sau roza,chiar daca e toza.In versuri eu scriu acum ca tot ce vad e verzui.Si daca nu e nici proza si nici poezie,am facut doar galagie sa se stie,ca eu sunt vie.Bolanzelele mele le-am scris aici,daca va place,mai poftiti.Eu scrisul l-am transformat,din gandirea ce m-a luminat.Cand imi vine in minte ceva minunat,eu repede fug aici,si le-am duplicat.E frumos sa scri,chiar daca nu stii,cand ceva te inspira pune-te pe loc si le insira.Ca e proza,ori o poezie,vin aici si va dau de stire.Nu te lasa Raveca,scrie mai departe,ca nimeni nu-mi face mie carte.Zi de zi imi ridic privirea in sus.Oricum toate aici raman,eu ma duc,lumea ramane,si cine stie,cine se mai bucura,dupa mine?Daca vor mai fi zile,vor fii,daca nu,ne-om despartii,si in Rai cu toti vom fii.Cate zile voi mai avea,terapia va fi a mea.Va multumesc anticipat,si cred ca niciunul nu va-ti rasturnat.Si pentru ca,azi e ziua pasarelelor,eu am cantat in cor,imnul pasarelelor!Un Aprilie binecuvintat,pe Dumnezeu l-am laudat,si voua lume,bunataturi v-am dat.

Ce-a trecut,trecut ramane…

E Aprilie,si ce daca,mai mulg si o vaca,ca nimeni nu scapa fara dureri si amar.Nu ma intereseaza ca esti perfect,nici prefect,eu nu sunt perfecta.Nu tin cont cata scoala ai,si ce academii si doctorate ai,doar om sa fii,si drept sa stai.Ma gandesc la dreptate,ca toti te rastoarna pe spate,si chiar cu dreptate,nu mai ai nici parte.Toate trec,ce-a trecut,trecut ramane.Numai vantul trece,si lasa in urma lui tot praful,si ne infunda si nasul.Asa ca multe am vazut,multe n-am crezut,si rele tot m-au ajuns.Pana ajung acas,nu ma las,chiar daca mai am un ceas,fac un papricas.Acum am facut un papricas,si niste papanasi,ca sa am putere,sa merg pas cu pas.Din intaiul ceas,cand am pornit cu primul pas,tot am zis,ca nu ma las.Dar acum ma las in jos,frumos,ca sa multumesc duios.Drumul meu a fost alunecos,si le-am pus toate pe al meu os.Le-am scris cu folos,pentru noi toti,cum sa pasim frumos.Ma las sa sar si in sus,cand ajung,colo sus.Nu ma las,nu te las,sa nu fii un las!A mai trecut un ceas,si nu mai e mult,am un fluieras cu ceas.Am atatea ce ma roade,dar nimeni nu poate sa m-i le desnoade,sunt pe unde cu coarde.Atatea doruri vin in roiuri,ca nu mai am nici stilouri,raman toate,in tablouri.Nu este zi si noapte,inima-mi zice ca nu mai poate,sa l-e adune pe toate.Nu pot sa scriu,oricat as vrea sa scriu,daca ar fi sa scriu,ma duc drept in pustiu.Dar totusi scriu,sa scap de pustiu,cand am mult suspin.Stiu sa scriu si de iubire,si cant ca si o ciocarlie,lie,lie,palarie.Bine ca sunt,bine ca infrunt,nu vreau sa ma framant,ca doar sunt de pamant.Si acesta este un dar,si un mare har,sa ai si margaritar,dar sa nu fi un magar.Prima am harul,ca m-i s-a dat si darul,sa pot sa scriu cu carul,cand imi vine amarul,sa nu ma manance nici tantarul.Si eu sunt om,ma cert si cu-n pom,de ce nu rodeste,se usca si ofileste.Am invatat multe de la pom,si cand ma gandesc,nu sunt mai mult,sunt si eu om.O soarta avem la fel,eu scriu,iar pomul rimeaza la fel,cand vantul i suiera frunzele,si cade ca mine la fel.Despre viata,stiu ca e ca mine,creata,si te-n hata,ca e hoata,buna si rautacioasa!Si cu viata am vorbit,dar mi-a inchis gura,si am amutit,am primit ce n-am dorit.Acum las toate de o parte,si ma intorc cu fata-n spate,am trecut mai multi ani,peste jumatate!Nu-mi face-ti nici o parte,ca eu ma duc tot departe,numai Dumnezeu imi mai face parte!Aveti grije de voi,toti o sa fim ca musuroi,dar de aia mai de soi!Satui,dar nu goi!Am lasat toate de la mine,ca sa fie numai bine.Acum va las,ca trebuie sa mananc papricas,si apoi o iau pe ismas la poalele unui raurars din fagaras.Drumul a fost nevoias,m-am simtit ca un ostas,sa mai lupt,batar un ceas!Am ramas si fara ceas,ca toate nu mai au nici glas.Am fluierat frumos de vre-un ceas,acum trebuie sa va las,mai vreau sa raman cu glas.