Azi sunt putin mai bleaga,dar sunt si de treaba,si ma dau ca sunt breaza.Dau si la brazda,cu afaceri de toamna,pana mai sunt treaza,si rima sa-mi rimeaza.Pe zi ce trece sunt tot mai slaba si garbovita,cu de toate am fost lovita.Am fost trista si parasita,de multe ori si ostenita,privirea rece si rasucita,si pasul l-am pasit tot chinuit.Astept sa treaca timpul,timpul ce mi-a mai ramas.Niciodata nu e prea tarziu,desigur nu m-ai inteles.Mai astern cateva randuri,si mai stau putin pe ganduri,sa descifrez toamna asteptata,ca nu ma satur de ia,niciodata.Mai privesc cum odinioara,o visam ca pe-o comoara,si nu am vrut niciodata sa moara.Dar toate astea,au fost o data,azi din nou ma mai gandesc,o data.Asi vrea sa adorm cand l-e citesti,si cu drag din nou sa m-i l-e povestesti,cum a mai fost o data!Stiu ca inima ta este mica,dar daca l-e citesti,nu o sa mai ai nici frica,o sa fii breaza ca o furnica,si nu bleaga,ca mine,cand ma trezesc cu frica.Acum ma dau pe brazda,si nu mai dau la brazda,nu vreau sa o dau in bara,afara inca e vara,si nu mai am nici o ograda,ma pregatesc in graba,sa stau de garda!
