Ma descriu in cuvinte…

O descriu pe Raveca in cuvinte.Sunt o mama,ce ma defaima,in haina si naframa de matasa.Nu pot s-o explic,dar ma ridic si zic,e greu sa fi mama,cand toate se destrama,si nu ai nici o faima.Eu sunt mama pentru fiecare zi,ca tu sa stii.A fii mama,este sacrificiu,astepti un orificiu si mergi si la serviciu.Multe se spune si se opune.Da,am zis sacrificiu,este sa te dai cu un luciu,si nopti cu zbucium.Cred ca fiecare stie ce inseamna cuvantul,lucrandul chiar cu gandul,si apoi chiar implinindul.Ma gandesc cu drag la mama mea,cate invataturi ea imi dadea,si nicicand nu voi putea,sa uit iubirea sa.Ea se odihneste bine,de toata truda cand m-a ingrijit,dar nu numai pe mine.Am fost o familie bogata,binecuvantata,dar Dumnezeu ne da la toti plata.Copii mei sunt toata averea mea,si nu-mi mai trebuie nimic altceva,decat sanatate de-as avea.Sunt simpla,nu rigla,nu tigla,copii mei inca ma striga,mama,mai vreau si ceva.Asa e o mama,dar te mai doare si de ea,ca toti se duc,si uita de ea.Pentru mine,a fii mama,am invatat multe,nopti nedormite si ganduri prea multe,dureri pe nestiute,si multe altele si mai marunte.Fiecare are povestea asa,mai diferit si subit,nu e una la fel.Am invatat sa cresc,apoi sa ma mai si descresc,sa ma incrucesc,si multe ar fi sa va povestesc.Timpul ne permite,dar viata merge pe ocolite,si cand te trezesti,vezi doar reusite.Emotional vorbind,acum pot,ca e doar scriind,dar stiu eu de ce,e numai suferind.Am dat tot ce eu am stiut mai bun copiilor mei,cat am avut,cat am putut,cat am stiut,doar iubind.Eu dau plata,Dunnezeu rasplata,mai va las si voi sa luati lopata,ca mai putin,si sunt gata.Cine nu-i gata,il iau eu cu lopata,si-l fac eu gata!O sa mai matur eu si strada,si o sa ma mai joc putin si calimara,si imi indulcesc cu miere,amara.Acum sunt gata,dar inca nu mi-am luat plata!Ma descriu in cuvinte,ca si cuvintele scriu fara minte.Fiecare dintre noi se confrunta de-a lungul vietii cu evenimente neplacute.Asadar este firesc sa avem stari vulnerabile.Uneori,sunt evenimente neprevazute.Alteori avem de-a face cu actiuni sau cuvinte care ne activeaza o stare vulnerabila.Sunt vulnerabila si venerabila.Totusi,vulnerabilitatea devine,astfel,o problema si nu o forma de curaj cum este ea,de fapt.Acest lucru nu il spun doar eu,il spune si cercetatoarea Brené Brown in cartea ei"Curajul de a fi vulnerabil”Indiferent de statut social,varsta sau aspiratii cu totii avem momente de vulnerabilitate.Toate lucrurile au o crapatura,fie ea cat de mica.Pe acolo intra lumina in ele.Nu exista efort fara greseala si neajunsuri.Nu exista nici triumf fara vulnerabilitate.Cuvantul vulnerabil este de origine latina“vulnerabilis”cuvant format din „vulnus” care inseamna „rana”si sufixul „-abilis” care exprima posibilitatea de a fi ranit.Persoanele vulnerabile sunt fragile,si au trecut prin traume sau tragedii.Vulnerabilitatea inseamna incertitudine,riscuri si expunere emotionala.Sa fii uman inseamna sa fii vulnerabil.Nu trebuie sa ma uit in oglinda,ca oglinda nu spune adevarul.Una imi spune ca sunt grasa,alta o vreau sa imi spuna ca sunt slaba.Poate omul sa se tot uite in oglinda daca inlauntru nu e frumos.Un om frumos pe dinauntru este mai important decat ceea ce arata la suprafata.E bine sa te mai uiti in oglinda din cand in cand,sa vezi ce trasaturi ti-a mai ramas.Atunci cand ne privim intr-o oglinda,vedem reflectia noastra.Ma uit in oglinda,am niste cearcane,dar altfel par aceeasi de ieri.Imi amintesc de zilele in care priveam in oglinda si imi vedeam sufletul.Azi am sa o scot din grinda,jos din cui acum,oglinda.Iata-ma!Tot eu cea veche.Ochii?hai,ce mai pereche!Si ce cap frumos rasare!Nu-i al meu?Al meu e oare?Dar al cui!Si la ureche,uite-o floare.Asta-s eu si sunt voinica!Cine-a zis ca eu sunt mica?Uite,acum iau seama,ca-mi sta bine-n cap naframa si ce fata frumusica!Ma gandeam eu ca-s frumoasa!Dar cum nu!Nu-s eu fata ca oricare,uite ce bujor de fata,stai sa te mai vad o data!Uita-te inca o data,daca poti,oglinda,spune.Ganduri bune!Anii mei si tineretea,nu stiu Doamne cum s-au dus.N-am stiut ce-nseamna viata,nimeni Doamne nu mi-a spus.Acum de i-as mai avea,de i-as cere undeva,nimeni nu mai poate sa mi-i dea.Hopa-i di-ri-da,hopa-i di-ri-da.Hopa-i di-ri-di-ri-di-ri-di-ri-di-ri-da.Nici un om din lume,nu mai are ganduri bune.Atat te vorbeste de bine,numai cat e linga tine.Vreau sa-mi cante lautarii si sa fiu amortizata,vreau sa uit ce-a fost odata,c-am iubit si am fost lasata.Bine-mi zicea mie mama,sa iubesc da’sa tin seama,dar acum imi dau seama,ce dreptate avea mama.Frumos e la tinerete,doar sa te mandresti cu ea,dar tare-i greu la batranete,nu stii cum sa fugi de ea.Aproape de cati ani,chiar in luna iunie,fara mama,fara tata,ma mai simt o copilita.Cu copii,numai 4 la numar,cu nepoti si ce pot sa mai zic,traiesc.De acum nu o sa-mi mai numar anii,doar cand ma gandesc,mi-e greu sa numar pana la 63.Viata nu e usoara,precum imbatranim,noi intinerim la minte,si la piele ne zbarcim.Nu vreau sa ma scot in evidenta,cat am imbatranit,ci doar copila cat am copilarit.Vreau sa ma bucur in fiecare zi,de orice va veni,chiar daca eu stau acum chiar si pe spini.Plang,si tot odata rad,de patenile mele,mi-e dor,si nu stiu de ce tot ma dor,cant si strig de bucurie,sunt aici ca un izvor de apa in pustie,si ma joc cu copii care imi sunt dragi mie.Cineva mi-a spus:tu esti iubire?Eu am raspuns,da tot atat cat eu sunt vie.De ce iubesc?Imi pare rau ca tare o sa ma ofilesc,si vreau tot ca sa iubesc.Copii mei,ei nu ma inteleg,copila sunt,dar de mine ei se feresc.Nu stiu de ce?Dar parca i jignesc,cand eu copilaresc,si pe strada la umblare eu pornesc.Iar cand vine seara,eu imi iau chitara,si de cantat eu nu ma mai opresc.Sa cantam chitara mea,ce frumoasa e dragostea,ca eu nu mai scap de ea.Vedeti cum ma bucur eu?Eu sunt eu,si ei sunt ei,doua parale daca vrei.Copilarie mult iubita,nu m-ai lasat deloc sa fiu plictisita,am stiut sa fiu iubita.M-am iubit eu singura,si am jucat si cu coada de matura,pana am picat in latura.Timpul nu-l mai dau inapoi,dar memorile imi vin in roi,ce frumos a fost la noi.Ne-am catarat si prin pomi,am dat cu bata dupa cioroi,ne-am balacit si prin noroi,ne-am facut si sperietoare de ciori,si cu huta tuta pana-n zori.Acestea au fost de noi.La scaldat,la nivelat,fuga prin oras am dat,si a fost asa de minunat.La o limonada,ori o inghetata polara,la o capsunica,sau un tiramisol,mai un profiterol,le-am platit noi bine,lucrand la trisol.La progres,la agrosem,la pepiniere de tot ce vrei.Uite asa a fost copilaria,la sapa,la plivit,si culesul pe pitit.Apoi pe la sere,si la mere,la ilefeie,ceiapeie,colectiveie,si cucuruzeie.Dar niciodata nu ne-am plictisit.Am reusit,le-am nimerit,si din nou la fel noi le-am faurit.Dar niciodata plictisiti.Dar nici acum nu mi-am invatat lectia,inca nu m-am plictisit.Nu,nu am ruginit,doar acum m-am desmortit,si aici le-am si pitit.Va multumesc de atentie,cred ca nu v-am plictisit!La anul si mai multi bani,cu Sanatate!Inca nu m-am tacanit,dar am imbatranit si ma face sa fug ca un sfintit nu smintit.Ma face sa cred ca toate povestile sunt artificiale.Eu am mers mai departe.Chiar daca la inceput mersul a fost mai anevoios,pasul s-a destelenit in cele din urma.Secretul meu este ca nu ma opresc.Plang din mers si ma vaicaresc pe fuga.Dar nu ma opresc in loc.Inotul nu se poate invata pe uscat,uneori cel mai bine e sa te arunci in valtoare si sa te lupti cu curentii,cu viata,cu moartea si cu toti cei care vor sa te tina in loc.Si uneori,chiar cu tine insuti.Domnul ne duce la ape adanci nu ca sa ne inece,ci ca sa ne invete sa inotam.Incercarea este sansa de a ne cunoaste puterile sau lipsa lor.In timpul incercarilor unora le cresc aripi,iar altora carje.Pe usa unei capele scria.Daca aveti necazuri intrati,si daca nu aveti necazuri,sa ne spuneti cum reusiti.Nu exista decat un singur lucru mai pretios decat un prieten in care sa-ti poti pune increderea,unul care sa se increada in tine.Unii cresc,altii doar se umfla in pene.Un om intelept nu se asteapta ca viata sa merite sa fie traita,el stie ca este datoria lui sa o faca sa fie asa.A fi intelept nu inseamna intotdeauna sa sti ce trebuie sa spui,cel putin tot de atatea ori inseamna sa sti ce nu trebuie sa spui.Fii mai destept decat ceilalti daca poti si daca trebuie,dar nu le-o spune.Este o mare diferenta intre fericire si intelepciune.Inteleptul gandeste in tacere,prostul vorbeste fara sa gandeasca.Nu mi-a fost niciodata rusine sa recunosc ca nu stiu,si sa pun intrebari.De multe ori darul tacerii este la fel de duhovnicesc ca si darul limbilor.Oamenii simpli ajung la intelepciunea inteleptilor prin forta practicii lor,nu prin rasucirea firului in patru.Cineva a calculat ca perioada in care invatam cel mai mult trebuie sa fie pe undeva intre 4 ani si 18 ani.La 4 ani stim toate intrebarile.La 18 ne purtam de parca am sti toate raspunsurile.Sunt doua lucruri pe care nu le pot face pentru tine,sa mananc in locul tau si sa invat in locul tau.Orice om chibzuit lucreaza cu cunostinta,dar nebunul isi da la iveala nebunia.Nu stiu cat timp am dat cu capul,bine ca nu mi-l l-am spart,dar m-am potolit.O poveste lunga sa se ajunga,ca sa nu pici si tu de pe stanca.Asa ca si tot omul,am crezut ca o sa prind atomul,si o sa fiu si eu ca tot omul.La multe m-am gandit,sa fiu Regina,sa am uzina de benzina,sa fiu iubita si ninerita,sa am masina nemaipomenita,un ferari,nu magarii,si sa cant la mandolina.No,acum va spun ceva.Nimic din tot ce eu am scris,nu m-i s-a implinit.Desigur am plans mult,dar nu de lucrurile acestea,ci de demult.Dar nu sunt eu de vina daca omul tot viseaza,si nimic nu i se garanteaza.Am fost o copila atunci,cred ca si tu ai visat sa ajungi pe munti.Muntii Mihalaia,ce ne da bataia,ca am picat ca scaia drept pe Himalaia.Spuneti-mi mie cine nu a visat,si sa crezut ca e mare de stat.Chiar daca visul nu s-a realizat,am ramas doar cu oftat.Of,of,of,si iara of,si eu bat pasul tot pe loc.Cu astea am terminat,ma pregatesc si de plecat.Acum ce avere sa las eu la copii mei in urma,cand eu nu mai nici o urma.Si am citit undeva,dintr-o carte care mi-a dat-o cineva."Ce testament sa las eu la copii mei"Acum e vorba despre mine,care zic ca stiu sa scriu bine.Si uite asa m-am gandit eu.Avere nu am,bani nu am.Si tot m-am gandit eu ce mai am?Si cred ca metoda cu scrisul,ma ajuta sa scriu de paradisul.Copii mei nu stiu sa citeasca romaneasca,numai englezeasca,si nu stiu cum va intelege a mea poceasca.Stiu ca copii mei mult ma iubesc,nu vreau sa-i intristez,vreau sa-i instintez,cum si ei trebuie sa se pocaiesc.Daca nu se pocaiesc,odata pe vremuri,si ei o sa se potolesc.De ce am scris asa,ca a fost scris in cartea mea,si acum eu scriu ceva continuturi din ea.M-am potolit,le-am ocolit,le-am sucit si invirtit pana eu m-am zapacit.Mi-am invatat lectia mea,ca trebuie sa stau in banca mea,si sa nu-mi deschid gura.Si daca asa stau lucrurile,eu vreau ca scrisurile sa stearga visurile.E bine sa visam,dar sa fim si cu capul in zari.Daca nu pot sa vorbesc cu ei in excelenta,vorbesc cu ei prin corespondenta.Si mult m-as bucura daca ar citi si postarea mea.E mai bine si asa,pana cand cineva imi scrie cartea mea.Uite asa ma potolesc,si nici nu vreau ca sa clocesc,si nici sa ma potcovesc.Nici una,nici alta,asa sunt eu,cealalta.Ce am in inima nu spun acum,doar cu gandul ma exprim acum.De la gand si pana la fapta,este o cale foarte inalta.Daca nu le-am dat cand trebuia,a fost gresala mea.Sa impart si capra si varza,se pierde si barza.Cred ca le ajunge sa stie ca sunt vie,le trimit si o fotografie,nu stiu cum sa fie,cu palarie,sau fara palarie.Stiu ca ei s-au saturat,prea multe fotografii le-am dat.Acum ma gandesc ce nu le-am dat.Cred ca destule eu le-am dat,doar nu vrea si pielea mea la batatorat.Da,m-am potolit,inca nu am aiurit,m-am aerisit.Am fost umflata,acum sunt dreapta.Trebuia sa ma desumflu,ca sa pot canta ca murgu.Despre testament am si uitat,nu stiu daca l-am semnat.Are mare importanta,sa semnezi pe o substanta.Avere nu am,piele groasa nu le prea miroasa,ca ei vor banoasa.Cred ca m-am asigurat,asigurare am capatat,si nu mai imi ramane nimic,doar de plecat.Am plans,m-am potolit,si cu Raveca am vorbit.Nu te supara,asa este viata,tu fa ce-ti spune ea.Trebuie sa ma potolesc,dar nu stiu cu cine sa mai vorbesc?Cu Raveca am vorbit,Domnul m-a milostivit,chiar m-a izbavit,si de fapte rele m-a pazit.Eu cred,ce sa mai cred,oare m-am potolit?Acum dute si fii pocait,ca eu tare m-am cait si de lege m-am ferit.Cine poate,oase roade,cine nu,nici pe-acelea nu le are.Si nici carne moale ca te arde la foale.Nu sa graiesti,ci cum sa graiesti sa te silesti a invata.Nu conteaza ideea care vrei sa o exprimi,ci cum te exprimi.Cat ai fi de priceput,viata rau te bate,si e bine cunoscut,ca proverbul,roade oase cine poate!

No comments: