Wednesday, August 31, 2016

O demodata...

Scrisoarea publica a unei demodate-august 31,2016   
Stimata persoana ultramoderna.Ne intilnim in fiecare zi,cand ma vezi,zici ca ai vazut un extraterestru.E ok,nu ma deranjeaza.Au trecut zilele in care plingeam pentru ca ma injoseai.Da,nu sunt ca tine.Da,nu o data mi-ai spus ca sunt demodata.Nu imi placea termenul,asa ca il mai schimbai cu,ingusta,inapoiata,de pe vremea bunicii.Hai sa iti spun cum sunt,ca poate ti-au scapat unele lucruri.Imi cinstesc familia,o respect si pe mami,chiar daca pentru tine e o prostie,fac asta pentru ca ea mi-a schimbat scutecul,m-a invatat sa vorbesc,sa ma respect,sa dau cu matura,stai ca asta nu mai e la moda,greseala mea.Daca asta inseamna sa fii demodat,atunci asa sa fie.Citesc Biblia.Nu ca sunt eu mai cu nasul pe sus,dar o fac pentru ca sufletul meu are nevoie de hrana,nu stiu cum e cu al tau.Imi respect trupul.Eu nu vreau sa fiu doar un trofeu in patul cuiva.Eu cred ca Dumnezeu imi scrie povestea de dragoste.M-am saturat de cate inimi frante vad in jur.Normal ca imi doresc si eu sa ajung sus.Am lasat-o la urma,tot ce am scris mai sus porneste de la aceasta credinta.Eu cred in Dumnezeu,cred ca e dragoste,cred ca va fi o judecata.Daca a crede in Dumnezeu e ceva invechit,asta deja e problema celor care spun contrariul.Suntem atat de diferiti unii fata de altii,adica suntem oameni.Doar unul dintre noi are dreptate.Nu ma consider superioara sau perfecta.Eu sunt responsabila de ceea ce zic,nu de ceea ce intelegi tu!Aaaa inca ceva.Eu pot oricand sa fiu ca tine,dar tu ca mine,niciodata!Cu respect si fara parere de rau,o demodata.Daca mai e cineva care vrea sa se alature grupului de demodata,provocarea asteptarii,inca se mai poate...





Tuesday, August 30, 2016

In aceasta lume plina,de intuneric si pacat...


In aceasta lume plina,de intuneric si pacat,
Vreau acum sa fiu lumina chiar de noaptea sa lasat.
Si lumina cat de mica,straluceste in jurul meu,
Aratind in orice clipa calea inspre Dumnezeu.

Vreau sa merg cu Tine,cat voi fi pe pamint,
Pana ajung in Cerul sfint.

Chiar din Cartea sfinta intruna,vreau sa propovaduiesc,
Pe Christos intotdeauna,eu cu drag sa Il vestesc.
Prin lumina ce e in mine,vreau pe El sa Il slujesc,
Pe cei orbi din asta lume,spre Christos sa-i indrept.

In aceasta lume plina de greutati,famila este prin intelegere,incredere,respect si iubire reciproca,ea reuseste sa le depasasca,fiind totodata unul dintre lucrurile de pe aceasta lume pentru care viata capata un sens,lucru pentru care merita sa mori si sa traiesti in acelasi timp,un lucru minunat ce nu poate fi definit prin cuvinte,ceva plin de mister,ce intruchipeaza binele,si de asemenea modul si locul in care copiii isi regasesc atat stapanirea de sine cat si increderea si respectul in propria persoana.Familia este o tema a artei din toate timpurile.Ea defineste o societate intr-un anumit stadiu de civilizatie,dar marcheaza profund destinul fiecarui individ. Familia reprezinta o reunire a varstelor dar si un potetial conflict intre generatii.Ca institutie familia confera stabilitate unei societati de aceea este protejata prin legi scrise si nescrise.Statul isi asuma responsabilitatea reglarii relatiilor dintre indivizi in interiorul familiei,mai ales in momente cruciale...




Sunday, August 28, 2016

Asa cum sunt...

Asa cum sunt,la Tine vin!
Putere n-am,Tu-mi fii sprijin!
Ma spala-n sangele-Ti divin!
O,Mielule,eu vin,eu vin!

De indoieli sunt apasat,
De ispitiri impresurat,
Slabit de valuri,mult purtat.
O,Mielule,eu vin,eu vin!

Asa cum sunt de ratacit,
La Tine vin,sa fiu scutit,
Sa fiu bogat si fericit,
O,Mielule,eu vin,eu vin!

Asa cum sunt,Tu ma primesti!
Pacatul nici nu-mi amintesti;
Crezand Tie,ma mantuiesc.
O,Mielule,eu vin,eu vin!

Cand zile grele de incercari...

Cunosti tu vestea Isus te vrea
Si-al tau pacat greu il v-a lua
O vin acuma inaintea Sa
Si singele Sau te v-a spala

Cand zile grele de incercări
Strabat un tainic gand
O acest gand duios,
Sperante aducand
De mult ai stat tu in pacat
Nu vrei sa fi salvat
Vino azi la Isus
Si-n veci vei fi salvat.

O acest glas iti spune azi
Sa lasi al tau păcat
Lasa al tau pacat,al tau pacat
Si sa te intorci la Dumnezeu
Sa lasi al tau pacat
Sa-I slujesti Lui Isus
Cu tot ce El ti-a dat.

Cand in noapte...

Cand in noapte m-ai atins Tu,
Doamne ca sa pot vedea,
Lantul vechi s-a frant si iata
Liber eu te pot vedea.

O slava Tie Domnul meu iubit,
Salvat prin Tine sunt prea fericit,
Intreaga mea viata nencetat,
Cantarea mea intruna va fi pe totdeauna,
Iubirea Ta ce m-a salvat.

Nu inteleg cum Tu o Doamne
Cel de ingeri adorat,
Vesnic Sfant si Fiu al slavei,
Ai luat al meu pacat.



Mi-e dor de Tine,Doamne...

Mi-e dor de Tine,Doamne,
Stapinul meu preasfint,
Ce-as face fara Tine
Pe acest strain pamint?

In orice zi si clipa
De Tine dornic sunt,
Ce-as face fara Tine,
Stapinul meu preasfint!

In jurul meu dusmanii
Sporesc neincetat
Dar Tu de ei ma aperi,
Stapine indurat!

In urletul furtunii,
Sub trasnete si frig,
Durerea mea si spaima
La cine sa le strig?

Fiinta Ta,o,Doamne,
E pacea,viata mea.
Ce-as face fara Tine
In noaptea vietii grea?

De n-ar fi har...

De n-ar fi harul Tau cel mare,
Iubitul meu Mantuitor,
As fi ramas in groapa in care
Nu-s mangaieri,nici ajutor.

De n-ar fi har,slavitul har,
As fi pierdut si-as plange in zadar;
De n-ar fi har,de n-ar fi har
As fi pierdut si-as plange in zadar.

De n-ar fi dragostea de Tata
Spre mine fiul cel pierdut,
As fi pierit si niciodata
Salvarea n-as fi cunoscut.

De n-ar fi mantia indurarii
Vesmantul sufletului meu,
As plange plansul disperarii
Fara raspuns cand chinu-i greu.

De n-ar fi jertfa Ta,Isuse,
Si sangele Tau scump varsat,
As fi purtat pe totdeauna
Osanda pentru al meu pacat.

Eu nu ma tem...

Eu nu ma tem ca voi cadea
Oricat de aproape as fi de mal
Cand El conduce luntrea mea
Tot fericit privesc la mal

Sa fie furtuna si valuri si negura grea
Eu nu ma tem ca Isus e-n corabia mea.

Eu nu ma tem,eu nu ma tem
Cand stiu in Cine am crezut
Cand vin talazuri eu Il chem
Si nici nu stiu cum au trecut

Eu nu ma tem si am sa spun
Ca Salvatorul meu e bun
Furtuna El a potolit
Si valurile Le-a lovit.


Omul bun si-n zile rele,e tot bun ca-n zile bune...

Dupa soare vine nor,dupa nor iar vine soare
Dupa bine vine rau,dupa ploi zile usoare.
Cand e greu sa ne rugam ca in zilele cu soare
Rugaciunea orisicand poate aduce rezolvare.

Cand la carma vietii e,zi de zi numai Isus
Nu ne clatinam de fel,nu ne poticnim pe cale.
Caci la timp si ne la timp,noi sa ridicam altare
Presarindu-le mereu,zi de zi pe-a noastra cale.

Omul bun si-n zile rele,e tot bun ca-n zile bune
Fata lui e tot senina,de e ploaie sau furtuna.
Fiindca temelia lui,nu-i zidita pe minciuna
Nu se clatina de fel,ea pe stinca e zidita.


Doamne fa viata mea...

Doamne fa viata mea                                                                           
Rodnica inaintea Ta
Sa nu trec cumva prin ea
Fara niciun rost
Ca si cum n-am fost…

Ajuta-mi ca timpul meu
Sa-l dedic cu drag mereu
Nu pentru firescul eu
Ci Tie slujind
Cerul impartasind.

Cunoștinta din Cuvint,
Putere din Duhul Sfint,
Viziune si avint
Da-mi Te rog frumos,
Sa-Ti fiu de folos.

Vreau sa Te cunosc mai mult;
In al lumii greu tumult
Sa-mi vorbesti,eu sa ascult;
Din cerescul har
Toarna-mi iar si iar.

Vreau prin traiu-mi zi de zi
Sa-ti aduc doar bucurii;
Domnul meu iubit Tu stii
Nazuinta mea,
Gandul,inima.

O,nimic de aici de jos
Nu este mai valoros
Decat a-ti fi credincios;
Sfinta voia Ta
Fie-n viata mea.

Si daca mai obosesc
Sau spre lume de privesc,
Bratul Tau dumnezeiesc
Sa-mi dea ajutor,
Sa ma indrepte usor.

Doamne fa ca-n viata mea
Sa se vada slava Ta,
Tu sa Te inalti in ea;
Vesnic sa ramai
Pe locul dintai.


Sa-I spun lui ISUS...

Sa-I spun lui Isus orice durere
Ce cateodata m-apasa greu,
El ma ajuta si-mi da scapare,
El ma pazeste de orice rau

Sa-I spun lui Isus,sa-I spun lui Isus,
Chinul meu singur nu-l pot purta,
Sa-I spun lui Isus,sa-I spun lui Isus,
Isus ma scapa de grija mea

Sa-I spun lui Isus nevoi si grijuri
Ce ma framanta neincetat,
Imi da odihna,eliberare
Si mantuire de-orice pacat

Lumea intreaga vrea sa ma insele,
Sa ma desparta de-al meu Isus,
Ii spun in ruga si asta durere
Si-a Lui iubire imi e de-ajuns.


De intristare,cant o cantare...

Eu vreau cu Tine,numai cu Tine,
Numai pe Tine sa Te iubesc!
Inima-mi bate,sufletu-mi canta,
De bucurii sunt plina cand sunt cu Tine!

In intristare,cant o cantare
Ca sa-L preamaresc pe Domnul meu.
Cand sunt cu Tine,lacrimi suspine
Nici grija n-am,ci toate le uit.

A Ta blindete si frumusete,
A Ta iubire scuturi imi sunt.
Cand sunt cu Tine,in rugaciune,
Uit ca traiesc pe acest pamint.

De-i ziua sau seara,imi inalt cantarea
De-i intuneric sau noapte grea.
De-i vint,furtuna sau vreme buna,
De sunt dureri sau sunt apasari.

Ah,nu ma satur de-a-Tale sfaturi!
Isuse al meu,cat Te iubesc!


Wednesday, August 24, 2016

Eu mi-am pus nadejdea in Domnul...

Eu mi-am pus nadejdea in Domnul
Lui i-am dat inima mea
Lui i-am dat a mea viata
Domnul are grija mea.

Inima-mi vibreaza de iubirea Lui
Cand ma cerceteaza,imi da pacea Lui
Dulcea Lui iubire,eu i-o simt mereu
Si prin rugaciune ma intareste El.

Zi de zi El ma atrage
Cu magnetul dragostei
Cu iubire ma inconjoara
Si imi da putere El.

Toti acei ce-L au pe Domnul
Simt la fel cum simt si eu:
Dragostea le invioreaza
Inimile tot mereu.

Mai putintica rabdare!

In zilele noastre oamenii sunt extrem de grabiti in tot ceea ce fac,de aceea fenomenul numit"rabdare"a ajuns sa fie rar intalnit in societate.Parintii le cer copiilor sa detina putina rabdare,dar ei o au?Pot spune ca am ajuns sa trecem prin viata intr-o graba de neimaginat,si asta nu suna deloc bine.Cu totii am avut momente in care ne-am pierdut rabdarea dar este o diferente enorma intre a-ti pierde rabdarea si a nu avea rabdare.Dar suntem dispusi astazi sa valorificam rabdarea?Cati dintre noi suntem rabdatori cu oamenii pe care ii intalnim?Nu prea suntem,ii etichetam rapid de la prima scanare vizuala si nu asteptam sa le ascultam povestile de viata.Multe lucruri se rezolva in viata daca avem un gram de calmitate si rabdare,stiu ca nu e bine sa lasi lucrurile sa treaca pe langa tine,dar nu e bine nici sa treci tu printre lucruri si sa nu le vezi.In ziua de azi,technologia ne ajuta sa obtinem o seama de lucruri instantaneu,comunicare,diferite aspecte pe care le pretuim si ne fac viata mai usoara.In era vitezei,in care se pot face atatea in cea mai mare graba,mai e nevoie de rabdare?Ei bine,da,rabdarea este un element esential in viata,in orice epoca si in orice activitate,fie ca ne place sau nu.Altfel ne-am transforma in butoaie cu pulbere,gata sa explodeze in orice moment.Cine va putea indura pana la sfarsit aceasta durere totala,aceasta lipsa de orice consolare,acela isi va mantui sufletul.Cel care va rabda pana in sfarsit,acela se va mantui.De aceea,Dumnezeu ingaduie greutati si diferite incercari pentru ca oamenii sa se exerseze in rabdare.Cat trebuie sa rabzi o situatie neplacuta?Dupa cat timp de rabdare trebuie sa iei o hotarire pentru a schimba lucrurile?Care oameni sunt mai fericiti?Cei care pot sa rabde sau cei care se revolta si actioneaza imediat pentru a indeparta situatia neplacuta?Deocamdata sint intrebari cu un caracter foarte general.Si tot la modul general se stie ca fericiti sint cei care pot actiona in conformitate cu firea lor.Daca prin firea lor sint rabdatori atunci acestia vor fi fericiti sa rabde chiar daca ceilalti ii privesc cu compasiune sau fara sa-i inteleaga.Daca prin firea lor unii sint gata de a reactiona imediat la orice factor cu care nu sint de acord atunci acestia vor fi aproape mereu revoltati pe ceva sau cineva,vor fi agitati,dar daca asa le este firea ei vor fi totusi fericiti cu acest mod de viata,mereu supusi schimbarilor.Totusi este necesar sa invatam sa avem rabdare pentru ca de obicei,graba strica treaba.Orice om trebuie sa poata rabda si de asemenea,orice om trebuie sa fie capabil sa ia decizii si sa actioneze in vederea schimbarii lucrurilor atunci cand acestea nu sint corecte sau nu corespund valorilor si nevoilor sale.A reactiona imediat la stimuli poate fi un mare avantaj in anumite situatii,cum ar fi intr-o situatie de criza pentru a evita o catastrofa sau un simplu incident,insa in restul situatiilor este necesar sa avem rabdare pentru a putea evalua corect problema,pentru a gasi cele mai bune solutii in vederea rezolvarii situatiei neplacute cu care ne confruntam.Personal,consider rabdarea un veritabil fundament al atitudinii etice.Cine cultiva rabdarea cultiva implicit si constientizarea,va deveni din ce in ce mai profunda.De altfel,daca nu incerci sa te proiectezi altundeva in momentul prezent,nici nu mai trebuie sa cultivi rabdarea,caci aceasta infloreste de la sine.Intr-un fel,rabdarea poate fi definita ca o amintire a faptului ca lucrurile evolueaza in propriul lor ritm.Nimeni nu poate grabi venirea unui anotimp sau a altuia.Atunci cand vine toamna frunzele cad.Graba nu ajuta aproape niciodata,in schimb,poate provoca foarte multa suferinta,fie in noi insine,fie in cei din jurul nostru.Mai presus de orice,invatam sa traim o stare de echilibru in momentul prezent,intelegand faptul ca rabdarea ascunde adevarata intelepciune si ca viitorul nostru este determinat in mare masura de cum suntem noi acum.Aceasta concluzie este extrem de utila atunci cand suntem nerabdatori in practica noastra de zi cu zi,dar si atunci cand ne simtim frustrati,nerabdatori si maniosi.Ai rabdare sa astepti pana cand noroiul se aseaza si apa devine curata.Sunt multumita,chiar daca nimeni altcineva in intreaga lume nu stie acest lucru,si sunt la fel de multumita,chiar daca toata lumea stie ce simt.Stiu ca exista o lume constienta,iar aceasta lume infinita sunt chiar eu.Indiferent daca ma pot retrage in sine acum sau peste cativa ani,sunt constienta ca pot face acest lucru chiar acum,fericita,sau ca mai pot astepta,ramanand la fel de fericita.Diferenta dintre femeile care reusesc in viata si cele care colectioneaza siraguri de esecuri nu sta in cat de mult sau de putin au avut de asteptat.Sta in modul in care isi valorifica asteptarea si in rabdarea asumata cu care invata sa traiasca acum si aici.Daca ti se pare ca astepti de prea multa vreme,cumpara-ti o clepsidra si invata sa-ti disciplinezi timpul.Sa-l pretuiesti si sa il umpli cu ceea ce merita.Manifesta virtutea rabdarii si continua sa asculti.Daca raul vietii iti sopteste ceva,pune in aplicare acest raspuns,dar fa-o constient.Fa apoi o pauza,asteapta cu rabdare si asculta din nou.Priveste si respira.Devino una cu tacerea,fii insasi rabdarea.Si nu uita,tine minte ce iti spun,cele mai frumoase toamne apartin florilor care stiu sa astepte."Cu rabdarea poti sa treci si marea"Chiar zilele acestea ma tot gandeam.Doamne ce rabdare au avut parintii si bunicii nostri cu noi?Noi de ce nu avem cu ei?Da pentru ca ei sunt acum batrani si poate noi nu intelegem ca si ei trebuie intelesi cu radbare,asa cum si ei au avut rabdare cu noi.Cate zile si nopti nu-si pierdeau parintii sa ne invete tabla inmultirii,cata rabdare aveau cand ne durea o masea cate,si mai cate?Da si tot ei spuneau.Cu rabdarea treci marea!Le cerem sa ne inteleaga,sa aiba rabdare cu noi,iar atunci cand ni se cere si noua acelasi lucru nu mai intelegem acest cuvant,devine strain pentru noi,nu exista in vocabularul nostru.Rabdarea este o virtute,dar ce anume este rabdarea si de ce este bine sa o avem?E drept ca exista situatii in care rabdarea nu depinde in exclusivitate de noi.Sunt situatii in care oricate obiective ti-ai fixa,atingerea lor nu depinde in exclusivitate de dorinta proprie.Solutia este sa relativizezi lucrurile si sa privesti partea pozitiva,alteori,pierderea rabdarii duce la crize de nervi,ca un lucru banal nu poate fi inteles de cei din jur.Daca ai rabdare ajungi departe,nu mai tin minte cine mi-a zis asta,sau de cate ori mi-a fost zis,tot ce stiu ca se merita sa ai rabdare.Chiar daca pe moment ai impresia ca nu se merita,ca trebuie sa actionezi,e doar o impresie.Cu dragoste si rabdare se pot face minuni!Toate framantarile celor din jur sunt si framantarile noastre,ale tuturor.Asa cum prin credinta ne gasim linistea,iertarea si lumina.Suntem tot mai incurcati in emotii nedefinite,ducem in spate poveri prea mari pentru noi,necazurile de zi ci zi care ni se aduna in spate,nu ne mai intelegem unii cu altii,nu mai stim ce inseamna bunatatea,uitam sa mai daruim,ori sa fim buni.Copiii nu au rabdare sa creasca si nu stiu sa se bucure de copilaria lor,adultii nu au rabdare cu ei,nu au rabdare printr-o greseala.Sunt atatea lucruri care ne pot scoate din sarite cu multa usurinta.Cum in ziua de azi timpul este vazut ca o resursa esentiala,in momentul in care ceva nu merge cum trebuie,imediat ne enervam.Asadar,sa avem putintica rabdare!


Tuesday, August 16, 2016

Cine sunt eu sa pot intra?

Uimita de atata bogatie
Ce am gasit-o Doamne in Tine      
Ma intreb ce-as fi fara de Tine
In viata acesta de suspin
                                  
Credinta,pacea dragostea
Ce le-am primit din mana Ta
Pentru nimic nu le-as schimba
Isus esti fericirea mea.

La Calvar pacatul mi-e sters
La Calvar eu har primesc
La Calvar,maintuire am in dar
Iti multumesc Isus pentru Calvar.
                                                                     
Cine sunt eu sa pot intra
Doamne in Imparatia Ta                       
Nu merit si nu voi putea                                    
Sa-Ti rasplatesc iubirea Ta
                                  
Dar pot sa spun la toti Isus                              
De harul dragostei nespus                              
Ce se gaseste-n jerfa Ta                                  
Veniti si voi la Golgota.


               

Monday, August 15, 2016

Am simtit fiorul mortii...

De la o anumita virsta incepi sa percepi timpul altfel,ca o curgere a nisipului dintr-o clepsidra.Incepi sa vizualizezi timpul,sa-l simti.Comparatia cu clepsidra in care nisipul are semnificatia timpului care curge,care trece,postura noastra de privitori si de traitori in acelasi timp nu are nimic in comun cu timpul.El se scurge in dreptul sau,noi in dreptul nostru,in clepsidrele noastre,netinind cont de nimic,de nimeni.Si oricit am inecerca sa ne legam de el sau am incerca sa-i influentam cursul din interior,tot in afara raminem.Doar nisipul si zilele noastre se scurg.In final,raminem doar niste clepsidre goale.Ajunge o singura repetare,pentru a demonstra ca timpul este o inselaciune.

Nu stiam ca-n juru-mi sunt izvoare,
Nu stiam de oaza din pustiu;
Asteptam sa vina corbii in zare,
Asteptam sfarsitul meu tarziu.

Mi-am plimbat privirea peste lume,
Si-am zarit pustiul gol si sterp;
Am simtit fiorul mortii-n mine,
Tot mai mult ma apasa in piept.

Chinuit de arsita torida,
Coplesit de-al mortii evantai,
M-am trezit,la vocea Ta cea blanda:
Tocmai Tu,Isuse Tu erai!

Nu stiam,Isuse,ca din Tine
Curg izvoare limpezi de cristal;
N-am stiut ca setea arsa-n mine
Numai Tu ai stins-o cu-al Tau har!

Daca vrei si tu,amice draga,
Focul inimii din piept sa-l stingi,
El iti vindeca fiinta-ntreaga.
Vino la El,la pieptu-I drag sa plangi!

Sunday, August 14, 2016

Racul si dracul...

Racul si dracul ne omoara.Nu sunt vremurile sub om,ci bietul om sub vremuri.Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a singelui,ci impotriva duhurilor rautatii,care sunt in vazduh.Stati impotriva diavolului si el va fugi de la voi.Apropiati-va de Dumnezeu si se va apropia si El de voi.Sa aveti spor in cele bune cu liniste,rabdare,bucurie si iubire.Nu ma lungesc cu vorba,as mai spune doar,prin cuvintele apostolului Pavel,ca tovarasiile rele strica obiceiurile bune.Si dau slava lui Dumnezeu ca pina acum,gandind si spunind,ca un prieten adevarat e ca un inger intrupat.Si cunostintele-s bune,fie painea cat de rea,tot ti-o fura cineva...