Pentru o clipa de iubire,nu vreau sa ma pierd pe mine,vreau sa stralucesc cum e mai bine.Timpul greu trece si el,asa cum ma indragostesc si eu nitel,sa zbor ca un porumbel.Tot ce primim aici pe pamant,este un simbol ca suntem inca pe pamant,si facem umbra la pamant.Chiar si timpul cel greu trece,dar oamenii sperantei rezista mereu,este un dar de la Dumnezeu.Unii suntem mai slabi,altii mai savanti,doar toti o sa intram in sant.Ieri m-a invatat fica mea Camelia,care trece si ea prin grele incercari,sa nu cedam cand viata este grea,sa rezistam ca nu tot timpul va fi asa.Nu vreau sa te pierd Isuse,vreau sa invat tot mai multe,ca timpul tot se duce.Am fost la kilometrul 24 si mi-am dat din nou saltul,sa nu-mi pierd nici elanul cand dau de clanul.Am ales limanul si o sa ajung Iordanul,cand vine vulcanul.Ferice de mine si de voi,si sa ne impartasim cand suntem doar numai noi.Recompensa e sus,dar viata aceasta sa o traim frumos si nespus,chiar daca nimeni nu n-ea spus,nimic nu valoreaza,acolo sus.Acum eu m-am dus,m-am umilit si m-am supus,chiar daca greul m-a distrus,astept un cer nespus,sus cu Isus!Problemele trec,oamenii sperantei raman,si eu ma inchin cu inclin!🧎🏻♀️
