Soapte risipite,pretutindeni se pierd in noapte,murmur lung,prin lumina scapa,si-mi trimite in fata,raza ce ma rasfata.Dar treptat,tot mai des in preajma,lumea intreaga doarme.Boabe de lumina,apar din taina cerului deschis,peste firea muta,cu lumini de vis.Dar in taina,cand iese luna in haina,eu Regina,ma trezesc singura pe carare,pana cand o raza de argint in zare,ma lamureste sa nu ametesc pe cale.E farmecul clipei calatoare,si gandurile mele pieritoare,din pridvorul tainic ce coboara-n taina,in toamna trecatoare.Cobori cu mine-n toamna,visand la clipa care trece,si nimic nu se petrece.In tristetea ceasului tarziu,straina de tine,sufletul imi e pustiu,ratacind pe drum,pe urma pasilor mei,de-acum!
