De ce sa nu sper,ca nu mai vreau sa mai disper,desigur intr-o zi sigur,voi ajunge in cer.Eu nu disper cand greul ma apasa,eu sus in cer,am un Tata ce ma asteapta.Si chiar daca suferinta imi e nedreapta,si inima in piept ma tot inteapa,eu nu disper ca dimineata ma asteapta.Am invatat sa sper,si cu amarul cand mi-e greu,ca doar asa uit de tot ce mie greu.Nu trebuie sa fiu suparata,cainii acestea mi-a tras-o in roata,si nu sunt vinovata.Astept,cred si sper,nu vreau sa mai disper.Asa frumos am scris,ca cineva mi-a sters tot ce am scris,de Paradis.Puteti fii gelosi pe mine,chiar de nu va e rusine,eu tot sper sa scriu mereu,chiar si de Dumnezeu,ca e prietenul meu.Azi ma-ti agatat frumos,ca am pierdut scrisul frumos,tot ce eu am scris aici,mi-a furat ai mei amici.O sa ne fie noua de bine,chiar daca nu stiti de rusine,cand nu te astepti,te duci in ruine.Am inteles,sunteti destepti,dar nu si intelepti.Nu m-am revarsat pe tine,doar am vrut sa simti tu bine,viata te incearca si pe tine.Eu nu disper,inca mai sper,ca vor mai fii oameni si cu mister.Eu sper,chiar de nu e un mister!
