Ziua luptei impotriva durerii…

11 octombrie,este “ZIUA MONDIALA A LUPTEI IMPOTRIVA DURERII”Daca nu am simti o taruca de durere,nu am simti ca traim.Durerea este cel mai bun doctor.Invinge durerea,razi,caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte.Ziua mondiala de lupta impotriva durerii a fost marcata pentru prima oara,in anul 2004.Ideea a luat nastere la initiativa participantilor la Congresul de Oncologie de la Istambul.Lupta impotriva durerii reprezinta una din prioritatile medicinei.Cuvantul”durere”deriva in limba romana din latinescul”dolor”Ma fac ca ploua,nu mai spun nimic pe din doua,chiar daca nu ploua,arunc cu oua de roua.Toate se duc,si acum rup tacerea in doua.Toate se rup,si eu tot ma duc,si privesc la un cuc.Cata dragoste face un cuc,ma mir,si ma duc.Tacerea e ca mierea,si eu sunt muierea,ce linge acuma mierea.Zilelele mele sunt ca mierea,dar si de miere te ingretosesti,ca si cum te imbatranesti.Rup si hainele de pe mine,ca de nimic nu mi-e rusine,numai atunci cand fac rusine.Am rupt multe in viata,chiar si oasele care se leaga de mate,ca toate mi-au facut doar greata.Nu a fost greu,mi-a fost tare greu,sa ma rup si de la locul meu.Am rupt casa,am vandut masa,si tacerea s-a rupt cand am parasit gasca.Nu basca,sasca de matca,si am ajuns cu sapa.Tacerile s-au rupt,si eu nu am vrut,multe mute le-am tinut.Tac si privesc,privesc si tac,cu taceri eu trec pe lac.Taceri mute,unele tare te-n pute,ca trebuie sa te sui pe munte,si sa asculti tacerea,tot mai iute.E tacere,cerul e fara de stele,ca sunt in diminetile mele,in tacere.Va multumesc,si cu placere,eu acum am facut tacere,ca lumea toata ma cere,si nu stiu cum sa ma impart la durere.Sufar in tacere,la cine sa ma duc cu a mea durere,ma rog in tacere,ca Dumnezeu sa-mi faca parte si mie,de ceva placere,sa raman fara durere.Multumesc tacere,esti prin apropiere,si stau tot in tacere,pana soarele piere,sa nu mai am nici o amara fiere.In tacere v-am lasat,poate inca nu va-ti sculat,dar in tacere m-am desteptat,si in tacere,m-am indepartat.Tacere,tacere,lumea toata piere,ca nu are miere!Ca roua de dimineata,imi trece si mie a mea viata!Se naste si petrece si apoi i vine randul sa plece,si toate se duc in risipa.Sunt secatuita de vlaga,si ma simt ca o bleaga,dar fara balega.Prin furtuni si zile ce s-au scurs,mai pot sa-mi ridic privirea in sus.Mai pot sa-i tin de mana pe ai mei dragi,cu care la altar am plans.Indurarea Ta,nu a apus,si ne-ai pastrat pe stanca ce ne-ai pus.Multe s-au dus,si eu un imn de slava din nou eu I-am adus.Steag de biruinta,imi ridic mainile in sus,si-i multumesc,ca m-a iubit nespus.M-a pastrat sa fiu biruitoare,m-a ridicat,mi-a fost aparator,si am primit har nemuritor.Alerg spre tinta,chiar de mi-a ramas,sa plang la orce pas.Multe pe firul vietii,s-a infasurat in viata mea,bucuriile au trecut iute,tristeti si dureri s-au scurs mereu.Cine poate sti ce ne aduce viata,ce in fata sta ca un mister,va aduce el o alinare celor ce mereu o cer?Pe multi a smuls din inimi,pe unii dragi si iubiti din jurul nost,au plecat plini de speranta,sau de groaza ca au trait fara rost.In filele care s-au scris,nimic nu mai poti schimba,firul alb din par,ridul de pe fata,si anii ce s-au scurs chiar fara voia ta.Nu ma laud,ma inveselesc in tacere,apoi in pustiu,si pornesc incet,un pas,si inca un pas,pana nu se mai vede nimic.Din mine se aude numai un glas.In orice clipa in viata mea,stau linistita pe stanca,ca pasarea in furtuna grea,in El am pace sfanta.Atunci cand treci printr-o problema in viata,inveti o binecuvantare.Inveti ca fiecare zi e un dar si fiecare om o daruire.Nu imbatranesti,ci cresti,iar greutatile sunt lectii.Simplu fapt ca sunt aici,inca,inseamna ca am razbatut.Ma bucur ca imbatranesc pentru ca asta inseamna ca rezist,doar eu si Dumnezeu stim.Sunt azi si am fost si ieri,si ce va fi maine,e cel ce ma tine.Ma duc cu drumul,ca asta te invata intelepciunea varstei.Pierzi,castigi,lupti,negustor te numesti.Am castigat ani,si am pierdut multa iubire.Ramai cu ceea ce trebuie si ceea ce esti.Sunt,si e un miracol de la Dumnezeu.Ar trebui sa mai schimb foaia si sa scriu despre chestii mai vesele,mai nedureroase,mai optimiste,dar se intampla atat de multe lucruri dureroase.Este o stare apasatoare,care nu imi aduce decat junghiuri vietii.Ma gandesc uneori cat de multe mai trebuie sa indur.Stiti bine ca,mai tot timpul,durerile vin dintr-o data,fara sa te anunte,vin toate peste tine.Prima lovitura poate fi primita cu capul in sus.A doua iti ia un picior,te lasa in dezechilibru.Mai apoi,vine cea de-a treia care te lasa fara nici macar un punct de sprijin.Lupt cu mine si impotriva mea,lupt sa declar si sa sustin ca nu mai vreau dureri in viata mea.Ma lupt sa ma simt mai bine,lupt sa scriu si sa scap de ele,lupt sa gasesc o solutie sa nu mai simt.Lupt sa rezist,sa onorez si sa ma decorez.E nu ma tem,chiar daca m-ar ucide,comoara care o am,n-o vor rapi nicicand,caci drumul catre El,un sol de foc inchide,puterea care-o tine,o apara tacand.Eu nu ma tem,caci cantecele mele si lupta mea,ma vor schimba in rauri,in lanuri si in stele,si nimenea nu poate trai fara frumos.Tot ce-am inaltat din suflet,in veac nu se va frange,tot ce-am aprins in altii va arde-n veci curat,tot ce-am udat cu lacrimi si-am altoit cu sange,cu cat e mai furtuna,rodi-va mai bogat.Vad in departari o lumina glorioasa,acolo vreau s-ajung intr-o zi,acasa.Dar pana atunci,traiesc prin credinta,necazurile se vor sfarsi.Ma intind pe canapea,si incep sa ma gandesc,oare ce se va intampla?Oricare ar fi chinurile noastre,oricat de mult am suferi,mult prea curand se imprastie toate.Canta inima mea,cantari de lauda pentru Mantuitorul meu.Tresalta sufletul meu,vibreaza intreaga mea fiinta cand stau in rugaciune inaintea Lui.Sa va bucurati cu o bucurie negraita,pentru ca veti dobandi,ca sfarsit al credintei,mantuirea!Sute si mii de rapoarte ale organizatiilor de sanatate din lumea intreaga ne aduc zilnic in fata ochilor crunta realitate.Anual, milioane de oameni mor rapusi de boli cu nume din ce in ce mai ciudate si radacini din ce in ce mai puternice.Suntem rezultatul vietii pe care o ducem.Coplesiti de agitatia aglomerarii in care ne ducem zilele,striviti de stresul atotputernicului ban,neputinciosi de a redeveni stapani pe vietile si trupurile noastre,platim un tribut din ce in ce mai mare.Nu,nu in bani,ci cu vietile noastre.Se mai poate oare face ceva?De cate ori te trezesti dimineata cu un gust amar,satul de rutina zilnica,secatuit de vlaga si poate, uneori,indoit de durere?Stiu.Cine nu-si doreste Elixirul Tineretii Vesnice?Unde sa-l cautam?In tara lui Soare Rasare.Undeva departe,sub Acoperisul Lumii,timpul pare c-a stat in loc.Si totusi.Cu aceeasi moliciune a gesturilor,de mii de ani.Acelasi tainic ritual de mii de ani,incepe celebrand viata.De mii de ani,unei sanatati de fier,a unei minti armonioase,si daca se poate,fara dureri.