Sunday, January 29, 2017

In racoarea diminetii pina la sfirsitul vietii!

M-am sculat in racorea diminetii,si sa stau pina la sfirsitul vietii!Cand plang sau cand rad,cand mi-e dor sau cand mi-e drag,cand vorbesc sau cand tac.Cred ca dintre multele lucruri pe care le putem face este sa imbratisam.De multe ori,cuvintele sunt in plus sau de prisos,dar intotdeauna putem compensa cu o imbratisare calda.Viata este un trandafir,la care fiecare petala este o iluzie si fiecare spin e o realitate.Daca din toata istoria as putea alege un moment care sa il pot pastra stralucitor si plin de viata,din toate zilele vietii mele as alege momentul.Cea mai frumoasa floare infloreste in inima.Aceasta floare a sufletului se numeste Iubire.Acest cuvant,aceasta traire poate umple abisul din sufletul unei fiinte.Acest cuvant ajunge pentru ca soarele sa urce la orizont,este iubirea pecetluita pentru etenitate.A iubi inseamna a nu cunoaste orgoliul si ura.A iubi inseamna a intelege.Treci peste toate,dupa care te ridici si te duci unde vezi cu ochii.Si-ai vrea ca momentele cele mai frumoase petrecute alaturi de cei din jur sa se pastreze,dar de fiecare data cand esti fericit,totul se termina.Ajungi sa-ti fie frica sa te mai bucuri,tu buna,dar tot tu nebuna.Doamne,mult ar vrea dusmanii,ca sa mi se gate anii,dar mie anii-mi sporesc,nimic nu mai doresc.O amintire m-a indemnat sa imi public scrierile,considerand ca ar trebui sa impartasesc si altora trairile,emotiile,bucuriile sau tristetile mele.Recunosc ca mi-a trebuit mult curaj,nu din lasitate ci doar pentru ca nu imi place sa ma las descoperita.Traieste,iubeste,respecta-te,si scoala-te cu o pofta de Iubire!Dumnezeu te iubeste!Te-a adus pe pamant,te-a ocrotit din leaganul prunciei tale,te ocroteste si acum,te indreapta cand e cazul,te imbratiseaza,iti indeplineste dorintele folositoare sufletului tau,iti ofera hrana cea de toate zilele,un acoperis deasupra capului,si viata care te face fericit,tu stii cel mai bine ce daruri ai in viata.Trebuie doar sa privesti...






Ca pe pamint...

Nimic fara Dumnezeu,si nimic fara Iubire.Nu ne poate mingaia si bucura mai mult decat sa fim alaturi de El.De aceea fiecare dintre noi isi are propriul sau drum,fiindca pe aceasta cale se trece de la ceea ce este trecator,catre ceea ce este etern.Fara El n-am fi niciodata nimic.Noi nu vedem lucrurile cum sunt,ci le vedem cum suntem noi.Nu traim intr-o lume perfecta,traim intr-o lume in care suflete nevinovate platesc pentru pacate care nu sunt ale lor,traim intr-o lume in care exista parinti buni,parinti din ce in ce mai buni,parinti extraordinari,parinti care uita sa fie parinti,parinti care renunta sa fie parinti,oameni care nu pot sa devina parinti,si oameni ce nu-si doresc sa fie parinti.Multi sufera de traume,abuzuri,umilinta,singuratate,iata cu ce sunt hranite sufletele acestor fiinte.Am scris aceste randuri pentru cei care nu stiu ca iubirea te transforma,am scris aceste randuri pentru ca nu mi-e frica sa afirm.Priveam la fetele oamenilor,pe chipurile lor citeam resemnare,durere,abandon,tristete.Fiecare mergea cu gandurile triste si cu framantarile mintii inchise.Am citit atata singuratate si izolare in vietile lor.Ma duce gandul la o intamplare similara in Biblie.Domnul Isus sta langa o fantana unde apare o femeie careia ii citeste trecutul,golul din inima si durerea.Fata acelei femei exprima cu siguranta o foame disperata de iubire.La fel ca multi oameni azi care trec din casnicie in casnicie cautand iubire.Fiecare dintre noi avem niste rezervoare care trebuie sa fie umplute cu afectiune si iubire.Afectiunea trebuie sa vina de la tata si mama in proportii egale.Orice dezechilibru cauzeaza probleme greu de rezolvat.Daca nu te simti iubit,apreciat nu prea ai motive sa traiesti,iti lipseste forta de a te lupta cu provocarile vietii.Daca nu ai iubire in rezervor plutesti dus de vant pe valurile vietii si esti purtat incoace si incolo de circumstantele vietii.Minunea e ca se intalneste cu Isus cel care este Painea Vietii si Apa Vietii.Isus vede nevoia interioara a femeii si a oamenilor din cetate si se ofera sa le umple rezervoarele golite de atata vreme.Poate si tu ai cautat sa il umpli prin diferite metode oamenesti,poate cu relatii,cu alcool,cu pornografie,cu prietenii periculoase si dubioase dar nu ai reusit.Totul pare zadarnic,tu ai nevoie de Isus,El e singurul care ofera dragoste si oferta Lui este pentru toti oamenii.Toti cei care s-au intors la Isus pot confirma ca inima lor a fost umpluta de dragoste.Poate ai fost neglijat,poate nu ai avut parte de iubire,poate nu ai fost dorit,poate ai fost criticat,poate ai fost alungat si acum stai descumpanit negasind o sursa de dragoste,Isus este aceasta sursa.Ioan 6:51 Eu Sunt Panea vie,care s-a pogorat din cer.Daca mananca cineva din painea aceasta,va trai in veac,si painea pe care o voi da Eu,este trupul Meu pe care il voi da pentru viata lumii.Apocalipsa 22:17 Binecuvantat e oricine iubeste pe Domnul,si umbla pe caile Lui.Toate zilele vietii,sunt ani de rugaciune,in care le-am inaltat spre cerul sfant,dorinta si a mea iubire,iubitului meu Tata,sa isi reverse harul,peste ale noastre vase de pamant.Sa ierte anii multi de pribegie,ce i-au pierdut,calatorind,drumul prin pustie,si razvratirea lor in agonie.Sa ne ierte Domnul toata necredinta,sa innobileze duhul,constiinta,prin Duhul Sfant sa ne dea iar biruinta.Sa-I multumesc,o viata,nu-mi ajunge,cuvinte n-am de-ajuns sa-I multumesc,Tu ne esti izbavirea,si-am inteles deplin ce-i fericirea.In framintari,furtuni,dureri,se modeleaza,un cuget bun,curat,si atunci vei sti cu adevarat,aceasta-i fericirea!Desi intruna esti cu mine,si necurmat ma fericesti,ma arde dorul dupa Tine,sa Te patrund asa cum esti.Fa clipele vietii mele,izvoare prospete de har,ca sa tasnesti doar Tu din ele,imbelsugat pe orice hotar.Din Tine am venit iubire,si merg spre Tine neincetat,ca-n binecuvantata-Ti fire,e Dumnezeu cu adevarat!Sa iubesti nu e nimic.Sa fii iubit e ceva.Sa iubesti si sa fii iubit e totul.Iubirea nu se dovedeste,iubirea se simte.Iubirea o daruiesti,iar atunci cand o primesti esti fericit.Unul dintre cele mai grele lucruri in viata,este sa ai cuvinte in inima pe care nu le poti pronunta.Dragostea este una dintre cele mai puternice pasiuni,pentru ca ataca in acelasi timp tot corpul.Sunt multe lucruri in viata care iti atrag privirea,dar putine lucruri care iti atrag inima,urmareste-le.Inima simte lucruri pe care ochii nu le pot vedea si stie lucruri pe care mintea nu le poate intelege.Dragostea nu mi-a marturisit niciodata tainele ei.Cerul,pamantul vor trece,Dragostea va ramanea.Dragostea e pretioasa,prin ea,vom scapa de chin,si,in tara glorioasa,noi vom fi,in veci.Amin


Saturday, January 28, 2017

FIEŞTECÁRE in dreptul lui...

Cineva m-a intrebat,de unde imi vine in cap atatea povestiri.Si de unde eu le mai adun.O intamplare se intampla in fiecare zi,si o poveste poti sa faci tot in fiecare zi.Multele din povestile mele le scriu din inspiratiile mele de zi cu zi.Si daca vreau sa transmit ceva prin intermediul acestui Blog,vreau sa transmit numai lucruri pozitive,dar daca povestea este de un caracter negativ,vreau sa scot in evidenta si consecintele de care fiecare persoana este afectat in masura resposabilitatilor lui.Si daca modelul care il iau este negativ,vreau sa scot afara doar lucrurile pozitive.Fiecare persoana este responsabil in totalitate de tot ceea ce el face.Proverbul romanesc,"capul face,capul trage"dar o tragem si noi ca si parinti.Acest quote,l-am gasit in biroul consilierului,cand am fost cu fica mea.Erau multe pe pereti,dar parca acesta mi-a atras atentia cel mai mult.Albert Einstein-"I fear the day technology will surpass our human interaction.The world will have a generation of idiots."Fiecare este responsabil in dreptul lui.Esti responsabil pentru ceea ce gandesti,simti si faci.Aminteste-ti ca intotdeauna esti responsabil pentru modul in care actionezi cu fiecare gand,sentiment,vorba sau fapta.Asuma-ti responsabilitatea a ceea ce esti si vei vedea ca viata iti va fi maestrul care te va invata tot ceea ce inca nu stii.Vei fi uimit sa afli cate emotii reprimate ai strans inca din copilarie,emotii pe care le activezi ori de cate ori traiesti o situatie similara cu cea care ti-a implementat trauma in subconstient.Fugim de ceea ce ne doare in interior,de teama de ceea ce am putea descoperi acolo.Fuga este singura solutie de nedorit,singurul mod care ne va impovara si mai tare si ne va lasa gustul amar.Gaseste-ti curajul sa te privesti asa cum esti,pentru ca dand la o parte toate aceste emotii,vei avea surpriza sa te regasesti.Cauta atent in tine raspunsul si apoi actioneaza astfel.Tu esti responsabil de viata ta,nu e vina parintilor,nici macar greutatile vietii.Nu cauta a te scuza.Oricand ai posibilitatea de a alege.A fi responsabil pentru ceea ce simti,gandesti,traiesti,nu te invinovati.A fii responsabil pentru viata ta inseamna sa constientizezi ca oricine ai fost,esti sau vrei sa fii,este alegerea ta.Asumandu-ti responsabilitatea,vei actiona mai usor si vei vedea oportunitatile.Daca roadele de astazi nu-ti plac,planteaza alte seminte si peste un timp vei culege ceea ce ai semanat.Nimeni nu are putere asupra ta sau a vietii tale.Fiind responsabil,vei stii ca daca tu nu actionezi,nimeni nu o va face in locul tau,iar daca gresesti,vei stii sa-ti inveti lectiile.Ce scuze ai sa nu iti schimbi gandirea,actiunile,si viata?Aminteste-ti de un moment cand ai fost responsabil.Ce bine e sa te simti responsabil in legatura cu tot ceea ce traiesti.Sunt deciziile tale,e viata ta.Meriti sa traiesti frumos,alege responsabil,alege cu inima.Zile minunate iti doresc,pline de responsabilitate,si entuziasm.Suntem sculptori de personalitati si destine.Cei mai desavarsiti artisti ai propriilor vieti.Pasii spre faurirea ta depind de miscarile brute sau fine pe care ti le-asterni asupra fiintei tale.Umbla cu grija,alege-ti bine uneltele,caci in functie de acestea te vei dezvolta armonios sau nu.Poti sa pasesti pe carari neumblate sau autostrazi betonate.Iti doresc cititorule,sa fii pe langa toate altele,cu responsabilitate.Uitandu-ma in jur,am ajuns la concluzia ca oamenii au etaloane diferite.Poate veti zice ca e normal.Asa e.E normal ca fiecare om,in unicitatea sa,sa se ghideze dupa un etalon anume.Omul a fost creat cu vointa proprie.Nu avem niciun drept sa judecam.Cu ce masura judecam,cu aceeasi masura vom fi judecati.Intai sa ne uitam la cararea noastra,sa vedem daca traim asa cum se cere.De ce sa ne uitam in curtea vecinului?Nu ne ramane decat sa ramanem tari in El si sa traim dupa Cuvantul Sau.Tu sa te tii in totul totului tot,numai de Domnul tau.Nu exista secunda a vietii mele in care sa nu fiu responsabil pentru mine.Invat zi de zi,pentru ca dau la o parte cea mai mare piedica posibila,EU sunt responsabila pentru faptele mele...


Wednesday, January 25, 2017

Hora Unirii...

Hora Unirii este o poezie de Vasile Alecsandri,publicata pentru prima data in 1856,in Steaua Dunarii,revista lui Mihail Kogalniceanu,titlul original fiind Hora Unirei.Se canta mereu pe data de 24 ianuarie,cand s-au unit Moldova si Tara Romaneasca,sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.Muzica a fost compusa de Alexandru Flechtenmacher.Cum s-a nascut ea?A fost rezultatul unui sentiment national aparut spontan in piepturile moldovenilor si muntenilor de odinioara.Cert este ca evenimentul nu a ramas fara ecou in fantezia oamenilor simpli caci,cincizeci de ani mai tarziu,dr. Nicolae Minovici descoperea un tatuaj reprenzentand doua femei nud,care-si uneau mainile sub o singura coroana. cel tautaj publicat in anul 1898 in lucrarea Moda tatuajelor din Romania reprezenta simbolic,prin filtrul intelegerii unui om simplu, "unirea Moldovei si a Valahiei".Hora Unirii a aparut si ea cu prilejul acelui eveniment si am avut surpriza sa descopar,ca nu ar fi fost rezultatul unui sentiment puternic de manifestare a multimilor inflacarate de patriotism.Viata taranului nostru,precum si a targovetilor,nu era de invidiat la mijlocul secolului al XIX-lea.Saracia,adesea bolile nutritiei insuficiente,ale mizeriei in general,erau prezente in viata multora.Apoi,alternative sociale nu prea existau pentru cei aflati la baza piramidei sociale,iar conturarea unui stat nou ii lasa pe multi aproape indiferenti.Obiceiurile si mentalitatile nu se puteau schimba de la o zi la alta,lucru pe care il stim si astazi,insa noul stat trebuia sa se legitimeze cu simboluri cotidiene mai putin manevrate inainte.In anul 1860 a fost publicata o caricatura a noilor moravuri,al carei mesaj ar surprinde pe orice istoric si nu este de trecut cu vederea o astfel de imagine a trecutului.Deoarece in aceasta aparent banala caricatura apare un grup de tarani dansand o hora,desculti si incurajati de biciul jandarmilor imbracati in uniforma napoleoniana.Pana si soarele zambea loviturilor de bici,care-i fortau pe tarani sa danseze "Hora Unirii",astrul ceresc fiind impodobit cu celebra palarie napoleoniana.Nu-i de mirare ca la 1848-1849 aceiasi tarani fortati sa danseze "Hora Unirii" la 1859 nu erau interesati de cuvintele cele noi precum "libertate" sau "constitutie".Ei doreau ceva mult mai simplu si mai aproape de nevoile lor:pamant.Cat de mult s-a inteles acest lucru la 1848 sau zece ani mai tarziu,ne ofera un raspuns anul 1907.Povestea pe scurt a nasterii "Horei Unirii"vine sa intareasca certificarea unei realitati:Romania moderna s-a nascut grabnic fiindca timpurile o cereau pentru a nu disparea politic,dar sacrificiul a fost ceea ce numim "forme fara fond".Hora Unirii este o poezie de Vasile Alecsandri,publicata pentru prima data in 1856,in Steaua Dunarii,revista lui Mihail Kogalniceanu,titlul original fiind Hora Unirei.Se canta mereu pe data de 24 ianuarie,cand s-au unit Moldova si Tara Romaneasca,sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.Muzica a fost compusa de Alexandru Flechtenmacher.Cum s-a nascut ea?A fost rezultatul unui sentiment national aparut spontan in piepturile moldovenilor si muntenilor de odinioara.Cert este ca evenimentul nu a ramas fara ecou in fantezia oamenilor simpli caci,cincizeci de ani mai tarziu,dr. Nicolae Minovici descoperea un tatuaj reprenzentand doua femei nud,care-si uneau mainile sub o singura coroana. cel tautaj publicat in anul 1898 in lucrarea Moda tatuajelor din Romania reprezenta simbolic,prin filtrul intelegerii unui om simplu, "unirea Moldovei si a Valahiei".Hora Unirii a aparut si ea cu prilejul acelui eveniment si am avut surpriza sa descopar,ca nu ar fi fost rezultatul unui sentiment puternic de manifestare a multimilor inflacarate de patriotism.Viata taranului nostru,precum si a targovetilor,nu era de invidiat la mijlocul secolului al XIX-lea.Saracia,adesea bolile nutritiei insuficiente,ale mizeriei in general,erau prezente in viata multora.Apoi,alternative sociale nu prea existau pentru cei aflati la baza piramidei sociale,iar conturarea unui stat nou ii lasa pe multi aproape indiferenti.Obiceiurile si mentalitatile nu se puteau schimba de la o zi la alta,lucru pe care il stim si astazi,insa noul stat trebuia sa se legitimeze cu simboluri cotidiene mai putin manevrate inainte.In anul 1860 a fost publicata o caricatura a noilor moravuri,al carei mesaj ar surprinde pe orice istoric si nu este de trecut cu vederea o astfel de imagine a trecutului.Deoarece in aceasta aparent banala caricatura apare un grup de tarani dansand o hora,desculti si incurajati de biciul jandarmilor imbracati in uniforma napoleoniana.Pana si soarele zambea loviturilor de bici,care-i fortau pe tarani sa danseze "Hora Unirii",astrul ceresc fiind impodobit cu celebra palarie napoleoniana.Nu-i de mirare ca la 1848-1849 aceiasi tarani fortati sa danseze "Hora Unirii" la 1859 nu erau interesati de cuvintele cele noi precum "libertate" sau "constitutie".Ei doreau ceva mult mai simplu si mai aproape de nevoile lor:pamant.Cat de mult s-a inteles acest lucru la 1848 sau zece ani mai tarziu,ne ofera un raspuns anul 1907.Povestea pe scurt a nasterii "Horei Unirii"vine sa intareasca certificarea unei realitati:Romania moderna s-a nascut grabnic fiindca timpurile o cereau pentru a nu disparea politic,dar sacrificiul a fost ceea ce numim "forme fara fond".

Versurile-
Hai sa dam mana cu mana,
Cei cu inima romana,
Sa-nvirtim hora fratiei,
Pe pamintul Romaniei!

Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Intre noi sa nu mai fie
Decat flori si omenie!

Mai muntene,mai vecine,
Vino sa te prinzi cu mine,
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul nu-i putere,
La nevoi si la durere,
Unde-s doi puterea creste,
Si dusmanul nu sporeste!

Amindoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o seama,
Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.

Amindoi avem un nume,
Amindoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate,tu mi-esti frate,
In noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grabire,
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare,
Peste-a noastre vechi hotare.

Si sa vada sfintul soare,
Intr-o zi de sarbatoare,
Hora noastra cea frateasca,
Pe campia romaneasca!



Sunday, January 22, 2017

Cine poate stii?

Cand anii batranetii,te apasa tot mai greu,esti pe aripile vietii,si astepti zorii diminetii.Asa e bine,pentru anii ce mai trec,sunt dator si se cuvine sa multumesc,chiar daca nu e bine.Experienta m-a invatat sa inteleg ca majoritatea lucrurilor de care ne ingrijoram nu sunt de importanta eterna,dar trebuie sa avem credinta sa privim in sus.Dar ma linistesc cand mai vad o minune,un suflet salvat din al noptii prapad.Ma inviorez cand ascult o cantare,atatea dureri disperate,de ele mi-e trupul si sufletul greu,ca lumea e plina de necaz,boli si moarte.De asemenea si sanatatea trupeasca deriva din hrana spirituala.Nu exista experienta careia sa nu-i poti supravietui daca ai curajul sa infrunti viata.Mi-am zis ca la batrinete ma voi feri de patru lucruri,nu ma voi plinge ca nu mai sunt tinara,nu voi da sfaturi nimanui,nu voi invoca mereu experienta mea,si nu voi povesti de o suta de ori acelasi lucruri.De bine,de rau,le respect.Trecutul nu e o arhiva,unde gasesti azi,si maine,aceleasi lucruri.Trecutul traieste,ia parte la prezent,il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla.Unele amintiri scad,palesc,altele,capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte.Stim ca nu putem sa facem nimic impotriva mortii,dar ca trebuie sa facem totul in favoarea sperantei.Am inteles ca nu eludam moartea,nevorbind despre ea si ca nu iubim mai mult viata recunoscand numai sarbatorile ei.A iubi inseamna,a lumina partea cea mai frumoasa din noi,stiind ca vom muri,sa gasim un argument pentru a iubi si mai mult viata.Poate,cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult.Omul a simtit nevoia sa inalte o credinta in mijlocul intebarilor,un orgoliu in mijlocul greselilor,si sa le apere,toate sunt intradevar trecatoare.Exista infringeri care nu coboara,ci inalta,exista intrebari pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns,ci pentru a auzi intrebarea.Incepem sa murim cand nu mai avem puterea de a opta.Eu cred in ce am scris,ca un om normal,recunosc,nu mai cred in nimic sau aproape in nimic,viata mea se va sfarsi pe aceast pamant,oricum.Imi dau seama ca lucrurile nu se vor indrepta in cursul vietii mele.Am crezut ca boala este un moft,nu e.Sufletul nu este o guma de mestecat,nu se intinde,nu se rupe si nu se da din gura in gura.Oamneii nu isi aleg mereu drumul,dar e interesant sa afle de ce.Tot ce fac,tot ce simt,ce a fost,ce va fi,nu vei stii.Si maine poate nu va mai veni,e o zi.Avand o privire vaga despre ceea ce se intampla,necazuri si toate pe nedrept.Sa nu uitati,respect,pentru cei ce pleaca...





Roata vietii...

Daca faci rau,poate nu ti se va intoarce,sau poate se intoarce peste ani,dar cu siguranta se va intoarce.Nu trebuie sa ma razbun pe oamenii care mi-au gresit.Viata le va intoarce raul pe care mi l-au facut,atunci cand se vor astepta mai putin.Nu are rost sa fac rau oamenilor care m-au dezamagit,nu as putea sa ma impac cu mine,pentru ca viata va avea grija sa dea fiecarui exact ceea ce a lasat in urma.Daca vrei sa fii fericit o clipa,razbuna-te,daca vrei sa fii fericit o viata,iarta!Cea mai pretioasa lectie pe care am primit-o de la viata a fost aceea,ca viata este o roata care nu stie sa incetineasca.Iti voi spune o poveste,o poveste despre viata,despre cum viata ne rasplateste,intorcandu-ne tot binele facut si ne invata lectii importante.Ca orice om vei incerca sa pacalesti roata vietii.Sa nu spui ca nu te-ai gandit si ca nu ai trecut la fapte,macar o data.Recunosc,pana cand am facut cunostinta cu roata vietii,am invatat ca nu ii scapa nimic.Viata are grija intotdeauna sa imi intoarca,mai devreme sau mai tarziu,raul facut.Viata inclina balanta atunci cand ma astept mai putin,primesc lectii valoroase,uneori dureroase,alteori extrem de dureroase de viata.Acestea sunt momentele in care imi dau seama ca roata vietii nu sta o clipa,are grija sa ne intoarca,tot ceea ce lasam,bun sau rau,in urma noastra.Roata este rotunda,dar stiai deja,o roata ce nu se opreste niciodata.Ai grija ca roata se intoarce,e modul vietii de a ne demonstra ca exista o compensatie in toate.Mereu primesti ce dai,o sa merg mai departe.Am hotarat sa imi acord mai mult timp pentru sufletul meu,insa durerea suferinta si amintirea raman.Ele nu mor ele raman sa-mi terorizeze sufletul.Sentimentele sunt inselatoare,acum iubesti maine urasti.O greseala si toate se duc de rapa,iubirea se pierde iar in urma ei ramane doar despartirea.Ai vrea sa uiti dar parca mereu,fara sa vrei,imaginile iti revin in minte si cauti motive fara sa le gasesti.Motive pe care nu le vei descoperi singur niciodata,chiar daca pana la urma le descoperi.Ma pierd uneori in ganduri si intrebari la care nu le gasesc raspunsul.Poate voi gasi un raspuns la toate intrebarile pe care le am.Nimeni nu stie ce ne rezerva viitorul.Uneori viata nu se refera doar sa fii fericit,nu trebuie sa ii faci pe altii sa sufere,esti fericit atunci cand stii ca persoanele dragi tie sunt fericite,cand stii ca tu ai facut pe cineva fericit.Doar atunci vei simti cu adevarat ce inseamna fericirea.Si ce rau doare suferinta si ce gol ne lasa in suflet,o rana care parca nu vrea sa se vindece indiferent ce am face noi.Acum e in sufletul meu,dar stiu ca va pleca,pentru ca voi lupta cu ea cat va fi nevoie.Cum e posibil ca o singura persoana sa iti aduca atata fericire si atata suferinta?Lumea se invarte in jurul nostru fara ca noi sa stim.Viata era asa,am vrut doar putina fericire in viata mea.Am invatat ca viata nu poate fi roz tot timpul,pentru ca ne-am hrani cu iluzii si am uita ca traim si nu suntem singuri pe pamant.Viata uneori te loveste cand te astepti mai putin,te ajuta cand nu mai ai nici o speranta,incat la un moment dat nici nu mai stii ce e viata cu adevarat.Viata e o poveste care nu se mai termina,alteori ai vrea sa rescrii povestea sau sa o stergi de tot.Vrei nu vrei,roata e roata,si invarte lumea toata,azi nu-i maine,ieri nu-i azi,vrei nu vrei,tot ai sa cazi!Fii atent ca se suceste,te tranteste!Si cum ai facut asa ti se va face.Viata este asa cum ti-o faci.Daca astepti si te plangi,o sa tot astepti plangandu-te.Si,crede-ma,tot e mai bine decat sa stai sa astepti si sa te plangi.Anii trec oricum,esti impacat ca ai facut tot ce depinde de tine,criza e criza cand stai incovoiat sub ea.Razbunarea este arma prostului,dar sforaitul da continuitate si farmec vietii…



Monday, January 16, 2017

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?Cine esti Tu?Sunt un nimic,un fir de nisip intr-o mare,o frunza purtata de vantul ce-adie,un fulg de omat presarat pe campie.Sunt un nimic,si de multe ori gresesc,caci ma cred cineva,dar sunt,tot nimic.Nimic fata de Tine,fata de marea-Ti splendoare,de mana-Ti puternica mereu ocrotitoare.Sunt un pumn de tarana,ce are-n el suflare,ce doreste sa urce,sa se nalte,pe culmi mai inalte sa zboare.Sunt lutul ce striga mereu la Tine,care cere in orice ceas izbavire.Sunt o biata suflare,o trestie franta,o picatura de ploaie ce cade pe pamant,condusa de Tine.Sunt nimic,dar nimicul din mine,striga mereu la Tine.Cine esti TU?Tu esti iubirea,Tu esti salvarea,prin Tine,Doamne,imi am eu suflarea.Tu esti puternic,esti ocrotire,in Tine gasesc mereu bucurie.Tu ma iubesti,imi esti alinare,Tu esti vita,Tu esti viata,in Tine mereu,mereu vreau sa cresc,pe Tine mereu,mereu sa Te iubesc!Ajuta-ma Doamne sa stiu cine sunt,ajuta-ma Doamne sa stiu cine Esti,si pune in mine dorinta fierbinte,ca orice lucru sa-l fac pentru Tine,ca orice clipa s-o traiesc doar pentru Tine.Te-ai nascut,o femeie,un pas peste timpuri eterne,din a vietii scanteie,picatura iubirii a cerne,intre amintirile mele,sta ascunsa dorinta amintirii,pentru ea-i doar o cale,ocrotita de legile firii.Un miracol ce cheama rasaritul,prin forta divina,doar atunci cand esti o mama,ai simtit implinirea deplina.Stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre,pe cand incepusem si eu,dragalita-Doamne,a ma ridica o fetita,pe atunci,la casa parintilor mei,in orasul meu Arad,oras mare si vesel,impartit in oameni buni si oameni rai.E mic cuvantul amintire,dar pretuieste foarte mult,caci el e singur amintire,al vremurilor de demult.Amintiri,amintiri sa avem cu noi toti,de gandire,amintirea e ultimul tel,ea ne tine pe noi la fel.Am scris pentru voi,mult sau putin,bine sau rau,am scris cu sufletul,pentru sufletul vostru.O frunza se naste in primavara,trece prin vara vietii,apoi toamna se desprinde incet din pomul vietii si parca spune,ce frumos este sa zbori printre amintiri.Nu ma dor amintiri ca le stiu,nici iubiri nu ma dor,ca le-am strans,n-am sadit,printre zile,pustiu,cand necazuri au fost,nu m-am plans.N-am avut nici prea mult,nici putin.Tot ce Domnul mi-a dat,mi-a ajuns.Calauza mi-a fost doar harul divin,pe carari mult prea greu de amintiri.Am scris,pentru drumul umblat pe pamant,am scris,sa ramana cuvant.In ultimul timp,indiferent ce canal media deschizi,tv,internet,esti din ce in ce mai bombardat cu stiri care induc teama,stiri care suna mai degraba a amenintari decat a auzi de bine.Oamenii par din ce in ce mai agitati si mai ingrijorati lovindu-se asemenea orbilor de aceiasi pereti.Da,vin vremuri grele peste noi,cam aceasta pare sa fie traducerea oricarui mesaj care ni se transmite.Si ma gandesc la reactia omului simplu care s-a straduit o viata sa fie cinstit,in primul rand cu el insusi si cu cei de langa el,daca are vreun motiv intemeiat sa-i fie frica.Unora le este frica sa piarda ceea ce cred ca au,altora le este teama ca nu vor dobandi niciodata,astfel incat daca facem o medie,se rezuma la frica de a nu avea.Imi vine in minte acum personajul din filmul La vita e bella.Viata e frumoasa,merita traita,cu bune si cu rele.Nu am nimic,nimic nu am in asta lume,caci totu-i goana dupa vant,m-am saturat de tot ce este pe pamant.As vrea sa zbor mai sus de stele,aici sunt numai calator,aici sunt lacrmi si suspine,necazuri multe de ori ce fel.O rasuflare poate,mi-a mai ramas,un zambet poate mai am de dat,si nu stiu cat?si ce mi-a mai ramas?Tot ce a fost bun v-am dat,ne cunoastem prea putin,este aspectul cel mai delicat si mai important al vietii,acela al descoperirii de sine,sa stii cine esti si care este rolul tau de om in aceasta viata.Sunt intrebari destul de grele,dar merita sa meditam la aceste subiecte.Cunoscandu-ma pe mine,descopar gandirea mea,si devin constienta de valorile care conduc viata mea morala,cu faptele si actiunile particulare.A nu te cunoaste pe tine insuti inseamna sa lasi toate aceste bogatii sa moara.Poti cerceta multe carti,dar daca nu te supravegheazi pe tine,toate cele citite sunt zadarnice.Acela care nu stie cine este,trebuie sa spere sa cunoasca ceva.Focul cunoasterii trebuie sa se aprinda...

Sunday, January 15, 2017

Merge-voi cu mina goala inaintea Domnului?

Intreaga noastra viata este asemeni unei calatorii inspre cetatea statatoare,care are temelii vesnice.Incolo,fratilor,fiti sanatosi,desavirsiti-va,fiti cu un cuget,traiti in pace,si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.2 Cor. 13:11Spuneti-va sanatate unii altora cu o sarutare sfinta.Rom. 16:16;1Am fost asa cum nu mai sunt,dar cum sunt azi,imi pare rau ca n-am putut sa fiu mereu.Merge-voi cu mina goala inaintea Domnului,suflete nu-i pot aduce,nici un singur snop macar?Isus m-a rascumparat,de moarte nu am frica,dar sa merg cu mana goala,asta-i ce ma supara.Anii mei,inca-odata de-ar veni,cat de fericita as fi.Voi crestini lucrati cu rivna,tot inainte sa zoriti,aduceti pe multi la Isus,atit timp cat mai traiti.In suflet un dor din inima de mama,minunea de a revedea,dar pana va sosi momentul,cu ochii in sus privind la cer.Prefer sa fiu constienta de ceea ce ma doare,prefer sa traiesc acceptand ca sunt asa cum sunt,cu sufletul curat,cu un dor ce se zbate cumplit,cu o iubire ce nu poate sa moara.Asta sunt,si merg mai departe.Va veni o zi in care lacrimile vor fi sterse,durerile vor fi uitate si rasplata va fi nemasurata.Cu Dumnezeu sunt o forta,de azi,nu de maine.Imi voi lega inima de cer si voi lasa ca Cerul sa fie vazut in ea.Am inteles ca pentru a fi umplut,trebuie sa te golesti,Cerul nu coboara unde locuieste firescul,trebuie sa mori,ca mai apoi sa traiesti prin El.Prea multe momente in care ma pierd in tacere,deoarece in tacere suntem asa cum nimeni nu am vrea sa ne vada,in tacere putem sa plingem fara sa ne intrebe nimeni de ce o facem.In tacere putem sa zimbim fara sa zica nimeni ca am inebunit.In tacere sunt asa cum vrea toti sa fie,in tacere nu ma intreaba nimeni de ce pling.Murim fara sa cunoastem,atat de multe intrebari fara raspuns,incat in cele din urma renuntam la a le mai lua in seama.Atatea lucruri isi pierd sensul,adevarul a devenit ceva ascuns,de care trebuie sa scapi.Si faptul ca te trezesti in fiecare dimineata,ca o raza de soare iti mangaie fata,un fir de iarba creste,respira si se ofileste,zi dupa zi si noapte dupa noapte,te indrepti cu aceeasi pasi marunti spre lume in care esti imbulzit de cotidian.La fiecare pas,in fiecare moment incercam drumul care se arata in fata ochilor nostri.Nu stim,nu putem,nu vedem dincolo de valul simplu sau,poate prea alunecos,insa dorim sa atingem posibilul.Am vazut posibilul si am trait vizibilul.Am stat si m-am gandit daca aceste ganduri sa ramana doar intre mine si Dumnezeu sau sa le postez aici,dar atata timp cat traiesc intre oameni,tot ce traiesc e intre mine si voi,asa ca trebuia sa va spun.Sa va dea Dumnezeu la toti sanatate,si ganduri bune...


Ingeri,spuneti mamei mele,si eu acolo-i fi...

Cand eram eu numai o copila,o,cum ma bucuram,
Faceam bucurie mamei cand eu o ascultam,
Si ea s-a dus in cer,eu slaba ramin aici,
Spuneti mamei mele,acolo-i fi si eu.

Spuneti mamei mele ca-n cer si eu voi fi,
Ingerilor acolo ma duceti!
Spuneti mamei mele ca-n cer si eu voi fi,
Ingeri spuneti mamei,si eu acolo-i fi.

Eu cate-odata eram rea,ea totusi m-a iubit,
Cu iubire si rabdare catre mine ea a privit,
De multe ori ca o copila,o tot nelinisteam,
Spuneti mamei mele,si eu acolo-i fi.

Cand eu am devenit adulta,si nu am stiut multe,
Ea s-a rugat pentru mine pana am inteles.
Si acum ea e fericita,ea-i la Domnul Isus,
Ingeri,spuneti mamei mele,si eu acolo-i fi.


Niciodata Doamne nu ma parasesti...

Niciodata Doamne nu ma parasesti,si nici o clipa singura nu m-ai lasat.Esti mereu puterea ce ma tine,din cel dintai,la cel din urma pas.Strabat cu Tine munti inalti si lunci,eu n-am sa vad moartea nici o data,cu Tine alaturi am sa fiu pe veci!Imi strabat din zori cararea,cand Tu ma mustrii,simt adinc mustrarea,si cand Te bucuri,totdeauna stiu.Mi-ai pus in suflet o speranta,cum nu e nimeni sa mi-o poata da.Sunt fericita chiar daca vrei sa sufar,cand valuri vin si vinturi grele bat,plutesc pe ape ca un fir de nufar,pe care Tu-l pastrezi mereu curat.Iti multumesc ca esti cu mine in lume,si m-ai iubit mereu,iti multumesc ca Tu mi-ai dat un nume,ca-n Tine sunt si Tu esti Elohim.Vreau sa inteleg ca viata nu-i frangere de drum,nici sfasieri de timp si nici sfarsit de noi.Ceea ce se pare e numai inceput,ca in zarea ce se stinge,se infiripa zorii vesniciei,cu lumina.Urc pe munte ca sa pot pricepe,ca nu sunt doar un bulgare de tina,ci un colt de cer,farama de divin,de vesnicie.Pe muntele credintei,pe stancile sperantei,pe crestele fagaduintelor,privirile sa-mi planga fericite,oprite de maretia patriei promise.Chiar obosita de anii ce ma asteapta,de tamplele carunte,de bratele in durere frante,de fruntea insangerata si de picioarele ranite.Chiar daca pare aspra,cararea ce poarta catre culme,chiar daca pasii simt prapastiile fricii,ele curg la vale.Din ce in ce se aud dezamagirile si plansul,din ce in ce e mai aproape cerul.Aceasta mi-e dorinta,cu intreaga mea fiinta cu tot ce e in mine si tot ce am,Isuse,iti daruiesc.Pentru Tine vreau sa traiesc,zi de zi vreau sa implinesc doar voia Ta.E timpul pe sfirsit,si trece asa de iute al zilelor sirag,desi sunt printre straini,iubirea nemarginita sa mi-o dai,credinta,pacea care tinde inspre rai.Va veni o clipa cand,voi sta in fata Ta si voi primi rasplata.Sa nu dau nici un pas inapoi,sa nu fie ura intre noi,si in necaz sa zicem,Doamne,fii cu noi!Iar cand vin ganduri rele,catre Tine sa strigam.Ce prezenta minunata,sa zbor si eu spre cer,calea,adevarul,viata,le gasesc in Domnul meu.Isus e universul meu si fara El,nu mai traiesc,e mereu alaturea la greu.Isus al meu,e pretutindeni,in toate cate eu le fac,toata fiinta imi cuprinde,daca vorbesc sau daca tac.E aerul curat ce cu nesat,in piept il trag,si cunoscandu-L,mi-e mai drag.Este realitatea si adevarul,absolut,e bunatatea,simplitatea si tot,ce eu iubesc mai mult,imi este hrana si putere,fara de El,eu nu traiesc.Eu viata Tie,Ti-am predat,si fara Tine niciodata,nu mai cutez,ca sa ma scapi.Viata mea iti apartine toata,tot ce am iti daruiesc.Linistea in viata mea e asternuta pe vecie,de acum,eu sunt doar fiica Ta,si pentru altii,o solie.Tuturor ce aud de Tine,sa le spun sa Te urmeze,caci doar cu Tine vor fi bine,si viata pot sa isi salveze...

Saturday, January 14, 2017

Unde incepe inceputul si unde se sfarseste sfarsitul...

Unde incepe inceputul si unde se sfarseste sfarsitul.Un sfarsit poate fi un nou inceput si un inceput poate fi un viitor sfarsit.Viata unui om e asemenea filelor unei carti,niciodata nu vei putea savura sfarsitul fara sa parcurgi toate paginile.A intelege,degeaba incerc,caci traind eu sunt mort.Si cum inceputul este continuarea unui sfarsit,eu tac cantand in infinit.Bucurie,lacrimi,iubire si dezamagire.Alegi o carte dupa coperta,asa cum iti place un om la prima vedere dupa infatisare.Dar nu totdeauna este asa de adevarat.Incepi apoi cu prima fraza si vezi daca vrei sa continui sau nu.Un suras,o privire,o atingere.Actiunea te prinde,razi si plangi cu omul de langa tine.Nu mai poti lasa cartea din mana,iti pui bratele in ea.Cu fiecare conversatie,se lumineaza mai bine.Citesti si citesti,nu te mai poti opri.Filele se intorc una dupa alta,zilele se scur ca un sirag unele dupa altele.In final nu mai conteaza coperta,ramane doar povestirea pe care ai stiut sa o traiesti.Sfarsitul cartii,inceputul vietii.Din punct de vedere al credintei,moartea este usa de trecere spre o noua viata.Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri si tacuti intr-o camera goala.Nu e adevarat ca viata este o nenorocire dupa alta,este aceeasi nenorocire repetata la nesfarsit.Pentru o mai buna stare de bine,vitalitate si abundenta.Nu sunt adepta crezului in care te afli in prezent,dintr-un trecut trait de tine in alte vieti.Nu cred in reincarnare,este parerea mea si credinta mea.Totul este invaluit in mister,doar trairile noastre sunt adevar.Imi place sa ma exprim deschis,sunt apropiata de cei nevoiasi si nu-i dispretuiesc,ii ajut si chiar vorbesc cu ei.Exista posibilitatea de a trai ca spirit in inaltimile ceresti,de a ajuta pe cei care cer ajutor si lumina.Viata dincolo exista,si noi ne putem ajuta unii pe altii,precum in cer asa si pe pamint.Am experimentat fara voie,fara a ascunde adevarul.Traind viata,este greu,se cere munca si efort constient.Sa-ti organizezi propria viata,si sa faci din ea o poveste.Traim ceea ce trebuie,sunt lectiile noastre,suntem raspunzatori de viata pe care o traim.Sunt sigura ca exista plata si rasplata mai devreme sau mai tirziu.Pomul bun se cunoaste dupa rod,iar omul dupa urmasii sai.Restul este misterul Tatalui Ceresc.Nu platim nimic nimanui,suportam doar consecintele faptelor noastre.Asa cum ne asternem asa dormim...



Thursday, January 12, 2017

Pe toate le uitam pina la urma...

Suflete ce stai pribeag in lume,printre norii ce se urca tot mai sus spre culme,abatindu-te din drum.Nu uita caci toate lucrurile-n viata,pina la urma nu au nici un rost,ce-ai zidit in Isus sta de fata,Vesnicia iti este de folos.Nu uita,El stia tot ce ti se cuvine,dar pentru tine a rabdat.Chiar pamintul intins cu tot ce-i verde,tot daca tu l-ai stapini,daca sufletul tu ti l-ai pierde,la nimic nu ti-ar folosi.O legenda spune ca:o femeie cu un copil in brate,trecand pe linga o pestera,a auzit o voce care i-a spus:Intra si ia tot ceea ce iti doresti,dar,sa nu uiti ceea ce-i mai important.Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi,poarta se va inchide  imediat pentru totdeauna.Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii.Fascinata de aur si bijuterii,a asezat copilul pe o stinca si a inceput sa stringa tot ce putea duce.Apoi,din nou vocea i-a vorbit:ai doar 8 minute!Cand au trecut cele 8 minute,femeia,incarcata cu aur si pietre pretioase,a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru,iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.Bogatia a durat putin,dar disperarea pentru totdeauna.La fel se intimpla de multe ori si cu noi.Avem o viata de trait,si o voce ne aminteste mereu:Nu uita ce e mai important!Si cele mai importante sunt valorile spirituale,familia si copii,viata,adevarul si demnitatea de om.In schimb bogatia,ne fascineaza intr-atit incat uitam de ceea ce e mai important.Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul:bogatia sufletului.Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede.Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi,nu ne mai folosesc la nimic regretele.Traim intr-o lume de probleme,ingrijorati si nelinistiti,numai pentru ca am uitat ce e cel mai important:bogatia sufletului!


In pietre toti suntem nemuritori...

In pietre toti suntem nemuritori.Toti suntem nemuritori,dar trebuie sa murim intai.Bineinteles ca si moartea dispare odata cu fiinta.Viata exista pentru ea insasi,nu pentru moarte.Povestea existentei noastre,prologul printr-un elogiu.Traim,dar nu avem vesnicia de partea noastra.Cu siguranta cunoastem asta,dar nu inseamna ca o si intelegem.In moarte toti ne regasim,in liniste deplina.In intuneric toti ne ghemuim,privind o luna plina.Suntem liberi sa facem ce vrem,nu?Declaram in stanga si-n dreapta ca viata e prea scurta si ca trebuie sa traim momentul.Pentru cei care mor inainte de vreme ne impresioneaza povestea lor,timp de cateva minute.Spunem o rugaciune pentru familie,si facem efortul sa-i aprindem o lumanare,sau sa-i ducem o coroana.Ce sens mai au toate aceste lucruri?Ce sens mai are viata,cand stii ca moartea te asteapta?Traieste fiecare zi ca si cum maine ai muri.E foarte dificil sa ii prindem adevaratul inteles.Unde vor fi toate acestea in moarte?Asa-i ca nu mai are sens nimic?Odihneasca-se in pace,Dumnezeu sa-l odihneasca,Dumnezeu sa-l ierte.Traieste fiecare zi ca si cum maine ai muri.Caci fara El,nimic nu mai are sens.Nici viata asta,nici moartea,nici viata de dincolo.Suntem doar carne si oase,care se plimba prin lumea asta fara sens,iar la sfarsit sunt hrana pentru viermi.Eu imi doresc ceva mai mult de atat.Eu imi doresc sa traiesc vesnic,sa fiu nemuritoare.Eu,nevrednica din tina,dar din Dumnezeu farima.Ma inchin,si sorb vesnicia uitind de o lume,prin care am trecut,exact ca o nemuritoare!Moartea il rapeste pe om cand a ajuns la termenul predestinat,pentru indeplinirea rostului ce-i este impus.Acest termen acordat omului,deci moartea este de folos omului.Iar cand acest trup stricacios se va imbraca in nestricaciune,si acest trup muritor se va imbraca in nemurire,atunci va fi cuvintul care este scris:"Moartea a fost inghitita de biruinta.Unde-ti este,moarte,biruinta ta?Unde iti este,moarte,boldul tau?"I Cor.15,54-55 Multi oameni traiau la inceputul lumii cu sutele de ani,dar si lor le venea sfirsitul.Erau puternici,dar nici unul dintre ei nu a reusit sa biruie moartea.Altii,prin intelepciunea lor,se ridicau deasupra tuturor,descopereau tainele naturii,dar nimeni dintre ei nu a reusit sa omoare moartea.Chiar si dreptii,cu intristare,se coborau cu sufletele,simtind ca totul in viata e desertaciune si chin sufletesc,care se prelungeste pina la moarte.Dar astazi moartea a fost biruita,Hristos a inviat.El a primit moartea si ingroparea,inviind din morti,a devenit biruitorul mortii.Bucurati-va,toti cei bolnavi,cei intristati si suferinzi!Va veni si pentru noi vremea unei Vieti pline de bucurie...




Monday, January 9, 2017

Pentru-ca asa spun eu...

Viata este o poveste,tot ce s-a intimplat va ramine o poveste,si altul va depana din nou o alta poveste.Aceasta a fost viata mea.Cineva o va continua,dar cu o alta poveste.Am fost aici,a fost frumos,si totul se mai povesteste...

Sunday, January 1, 2017

Nu uita...

Psalmul 103:2Binecuvinteaza suflete pe Domnul,si nu uita niciuna din binecfacerile Lui!Nu uita ce ti-a facut Domnul,atunci cand te-a durut,in necazul tau acut,cand erai in umbra cetii,a fost ghid si a fost scut.Binefaceri nenumarate,a dat vietii tale rost,si pe brate te-a purtat.Nu uita cum te-a scapat,din noian de nepasare,cum,apoi,te-a inzestrat si cu traiu-i complicat.Si merinde pentru drum,nu le pierde nicidecum.Daca am tine minte nenumaratele faceri de bine de care noi,nevrednicii,n-ar mai fi in noi deloc carteala si nemultumire.Dar tinem minte mai mult greutatile din tot ce ni s-a intamplat in trecut.Iar deseori,facand socoteala necazurilor si esecuri­lor din viata noastra,uitam sa le comparam cu acele,nu putine cazuri cand,am simtit asupra noastra o vadita lucrare a milostivirii si ajutorului lui Dumnezeu.Domnul a dat,Domnul a luat,fie numele Lui binecuvantat.O,de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!Domnul e bun cu noi pentru ceea ce este El,nu pentru ca noi am merita.De n-ai fi Tu de partea noastra,am fi ca praful luat de vint,ratacitori pe acest pamint.Noi n-avem nici un merit,e harul Tau ca existam,si toate Tie-ti datoram.Atunci cand esti cuprins de frica,Domnu-i cu tine,nu uita!Sunt zile in care strigi la cer,adu-ti aminte ce-a spus El,sa nu te lasi invins pe cale,"Eu sunt cu tine,nu uita!"Traieste-ti viata ca un om desavirsit,inaintind pe cale,si pentru tine,fi de neinfrint.Viata este trecatoare precum o floare,inaintind in virsta pierzi cate o petala.Sa fii bogat in viata nu conteaza cati bani ai,dar trebuie sa stii sa-i numeri.Pe alocuri vezi cate un om aplecat de povara anilor cu fruntea incretita si plin de zbarcituri,inaintind greoi.Inainteaza departe,trece pest ani si ani,si te intoarce in timp,amintesteti de oameni dragi,care astazi nu mai sunt.Nu-ti risipi viata pe nimicuri,pentru ca nu merita,traieste frumos,astfel incat,atunci cand vei fi batran sa-ti gasesti mangaierea in amintirile tale,si sa nu ai niciun regret.Viata ne poarta pasii prin diferite colturi ale lumii,dar sa nu uitam niciodata de unde am plecat.Nu toti putem trai superb si bine,viata este cruda cu unii dintre noi,dar originile nu le poti abandona.Nu uita de unde ai plecat.Foarte multi oameni uita de unde au plecat,uitam repede mirosul de mamaliga arsa de pe vatra casei,si nu aveam destule paturi in casa.Sa nu uitam cum am fost si cum am trait,si sa nu uitam,daca acum avem,sa si multumim.Pretuieste orice persoana din viata ta,orice clipa petrecuta,si incearca sa fi o binecuvantare oriunde te afli.Caci inainteaza timpul si nu mai poti schimba nimic,au fost si ei odata,au fost candva demult.Pana aici Domnul ne-a ajutat,fie cu noi si in continuare.Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele,pana la sfarsitul veacului.Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi,chemati-L cata vreme este aproape.Incolo,fratilor,fiti sanatosi,desavarsiti-va,imbarbatati-va,fiti cu un cuget curat,traiti in pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.Spuneti-va unii altora sanatate cu o sarutare sfanta.Harul Domnului Isus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti.Amin!2 Corinteni 13:11-14