Discurs teribil al Anei Blandiana despre sinuciderea unei Europe "prea bine hrănite, prea hedoniste": Europa pierde văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credințăAna Blandiana a primit titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, iar în discursul de acceptare a distincției, poeta a vorbit despre momentele pe care le traversează lumea și Europa, informează pressone.
În timpul alocuțiunii sale, intitulate "Istoria ca viitor", Ana Blandiana, a afirmat că și-a ales că Europa și omenirea este în criză.
Ea a spus că momentele prin care trece continentul european seamănă cu ultimele clipe ale Imperiului Roman de Apus."Trăim catastrofe și tragedii cu un obositor sentiment de deja-vu,
ca și cum ni s-ar fi dat o istorie second hand. Nu e un secret pentru
nimeni că epoca noastră seamănă izbitor cu cea de la sfârșitul
imperiului roman. Același aer de sfârșit de sezon, de putere, de lume", a
afirmat ea.
Ana Blandiana consideră că Bătrânul Continent este prizonierul dogmelor corectitudinii politice.
"Tot ce i se întâmplă Europei în ultima jumătate de an este,
dincolo de motivațiile de ordin politic, adesea oculte, un prilej de
obligatorie meditație asupra ei însăși, asupra condiției ei spirituale,
acoperită, și aproape pierdută din vedere, în umbra groasă a obsesiei
intereselor materiale. O gravă interogație asupra definiției ei. Este
evident că în implacabila ciocnire a civilizațiilor, Europa pierde
văzând cu ochii nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are
credință. Și nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, deși evident și
despre asta e vorba, ci pur și simplu la puterea de a crede
în ceva. Încleștarea dintre unul care crede cu tărie în adevărul
credinței sale, oricât de aberant ar fi acel adevăr, și unul care se
îndoiește de adevărul idealurilor sale, oricât de strălucitoare, se va
termina întotdeauna cu victoria primului", susține poeta.
Europa și-a infirmat propria istorie, negându-și rădăcinile
creștine. "Să ne amintim dezbaterile de acum nu mulți ani în urma cărora
Uniunea Europeană a optat să refuze sintagma „rădăcinile creștine al
Europei”, infirmându-și astfel propria istorie și propria definiție
culturală. Ni se va răspunde că Europa crede în libertate. E adevărat.
Dar libertatea este o noțiune cu margini nesigure, în stare
să producă orice, dar nu și să scuze orice. Din nefericire părinții
democrației, când au scris Carta Drepturilor Omului, au uitat să scrie
și o Cartă a datoriilor omului. „Unde nu este datorie, nu este drept,
spunea Carol I, și unde nu este ordine nu este libertate”, a continuat
autoarea "întâmplărilor din Grădina mea".Blandiana afirmă că țările din Est sunt mai suspicioase decât cele
din Occident din cauza traumelor prin care au trecut timp de zeci și
sute de ani."Îmi amintesc cât de impresionată am fost când l-am auzit pe Lech
Walesa mărturisind că, după ce ani de zile muncitorul care a fost a
luptat pentru libertate, a descoperit, devenit președinte, că de
libertate răul profită mai mult decât binele. Și nu pot să mă împiedic
să consider acest tip de concluzie explicația faptului că țările membre
ale Uniunii Europene, care au trecut prin experiența traumatizantă a
comunismului, sunt mai reticente, maisuspicioase și mai sceptice decât
colegele lor occidentale, a căror corectitudine politică învățată de
decenii pe de rost se întinde iresponsabilă între egoism și naivitate.
Deceniile de represiune sălbatic organizată și de savante și diabolice
manipulări i-au învățat pe estici să caute și să descopere răul
programat, oricât de înșelătoare i-ar fi aparențele", a spus ea.În continuare, poeta a abordat tema corectitudinii politice, cea
devenită "aproape religie și mai mult decât politică", dar și despre
distrugerea statelor naționale.
"Laborioasa construcție a secolului 19 care a dat coeziune și sens
statelor naționale a fost introdusă în baia de acizi a demitizării și
deconstrucției, pentru a se putea înălța pe terenul pustiit un alt
edificiu, dictatura mondialăa proletariatului,ieri, sau satul
planetar,azi.. Satanizarea noțiunii de națiune, naționalitate,
naționalism de către internaționalismul proletar sau de către political correctness,
chiar dacă are scopuri diferite, se manifestă cu aceeași violență și
are aceleași victime: tradiția, mândria moștenirii din bătrâni și
solidaritatea cu cei din neamul tău, neamul însemnând în același timp
popor, dar și familie ", a spus Blandiana.
Poeta a abordat apoi și subiectul căsătoriilor între persoane de
același sex, coroborat cu lipsa nașterii de prunci, ca pași ai
procesului de distrugere a familiei."Coeziunea familiară era privită ca un potențial oponent în cele
mai irespirabile perioade ale represiunii ,pentru că retragerea în
interiorul familiei, ca în ultima redută împotriva nebuniei, a fost cea
mai generală formă de rezistență, pasivă, dar de neînfrânt. Cu atât mai
tulburător apare azi felul în care moleșirea, obosirea unei societăți
prea bine hrănite, prea hedoniste, prea puțin spiritualizate se
manifestă nu numai prin scăderea rigorilor morale și-a tradițiilor, ci
și prin scăderea natalității, consecință directă a diminuării coeziunii
familiale.Curios, în cazul Europei de azi, este felul în care se
reacționează la această situație oarecum obiectivă
și,evident,periculoasă : în loc ca statele să-și intensifice programele
de stimulare economică a creșterii natalității (în condițiile în care
cifra medie de copii pe familie este la europeni 1,2, iar la islamici 8)
ultimul trend politically correct
în Europa este legalizarea căsătoriilor unor familii care în mod
natural nu pot face copii. Nu e singura dintre reacțiile europene care
face să-mi vină în minte misterioasa psihologie a balenelor care, din
când în când și din motive necunoscute, înoată spre câte un țărm și ies
din lumea lor, sinucigându-se", a declarat ea.
Discursul integral al doamnei Blandiana este disponibil aici.