Fara indoiala...

Singura m-am pus pe nicovala,si stau la invoiala,fara indoiala,nu fac tocmeala,doar o plamadeala.Nici gand de plictiseala,cant de duioseala sa nu primesc amageala.Fara dor si poate,cred ca se mai poate,sa umblu si pe coate.Nu sunt pustoaice,sunt picioace ce te coace.Fara nici o indoiala,sufar de raceala,ca nimeni nu ma incalzala.Dar nu am zabala,ca tot dau din pedala.Nu vreau scandala,vreau o sandala sa nu merg prin imala.Dorurile toate ma inhala,si ajung hamala la tandala,fara socoteala.Ma lupt cu indoiala,sa pot face socoteala,sa imi iasa tambleala.Nu te indoii ci crede,ca vine armaseala,sa-mi scoata si maseala.Nu ma indoi ci ma desdoi,sa nu vad doi boi.Cand m-am indoit,am si plesnit,si tare m-am rasucit.Chiar ca nu le-am nimerit,m-am tot indoit si tot sughit.Nu sunt de ghit,dar m-am pravalit pana am aiurit.Fara indoiala,cazi in cazanul cu smoala,si va fii tot rascoala.Cu sau fara indoiala,am facut o balaceala cu cerneala,si am primit intapeneala la bendeala,pe petala.Nu stau la indoiala,plec la uruiala ca m-am saturat de atata plictiseala,dar nu cer linguseala.Va iubesc fara nici o indoiala,chiar si fara tocmeala.Am apasat pe pedala si va salut cu beteala de sclipeala,de auroiala buroiala madrigala.Fara indoiala,acum m-am indoit si la tine m-am gandit,cred ca nu te-ai indoit?Poate le-am nimerit?Fara indoiala,am aiurit,dar tu te-ai fericit.

Ieri,azi,maine...

Trece viata,trec si anii,trece vremea,trec si dorurile toate,numai dragostea va ramanea.La izvor cu apa lina sufletul de dor se-alina,apa trece,amintirile raman.Viata e scurta,foarte trecatoare,iti deapana in ea,doar amintiri.Cand vesnicia e nemuritoare,viata e doar o lacrima-n ocean.Zilele se duc si vin,dar noi zburam spre slava cerului fara sfarsit.Esti pregatita sa zbori Raveca,cand ceasul va suna?Esti pregatita sa zbori cand El te va chema?Se duce viata ca un nor spre marele necunoscut,pe oceanul vesniciilor atatia au trecut,si tu vei trece nu uita depinde cum te-ai pregatit,spre vesnicie vei zbura in infinit.Daca-n viata ce-o traiesti,cu greu zambesti,clipe grele se arata si durere intalnesti.Sperante in neant se regasesc,si demult din totdeauna adevarul l-am iubit.Dragostea e-o slabiciune si pe toti ia pacalit.Bunatatea e o stare si pe multi i-a fraierit.Speranta e o mare invalmaseala,capatul de punte,iar iertarea,trandafir cu tepi in frunte.Nu mai zic de ceea ce in viata esti,daca binele vrei s-al infaptuiesti.Ne rugam si ne-ntristam,suferim si ne certam,ne mandrim cu ce avem,si intre noi nu ne acceptam.Calitati ce le avem,iar in focul vietii aprins mai aruncam niste surcele.Ne e frica sa iubim,inima sa ne-o deschidem si ntre noi sa cugetam,caci c-o clipa sufletul ni-l vindem,iar apoi in tristete regretam.Visez o lume in culori,gandesc o zi cu prospetimea unei dimineti in zori,o lume cu multe flori.Vreau sa fiu mereu,deasupra amurgului ceresc,o secunda s-a mai scurs,inc-un alb fir de par mi s-a mai pus.