Nu blestemati,binecuvantati…

Psalmul 146:3-5 Nu va incredeti in cei mari,in fiii oamenilor,in care nu este ajutor.Suflarea lor trece,se intorc in pamant si in aceeasi zi le pier si planurile lor.Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,ferice de cine-si pune nadejdea in Domnul Dumnezeul sau.Ieremia 17:5 Asa vorbeste Domnul:Blestemat sa fie omul care se increde in om,care se sprijina pe un muritor si isi abate inima de la Domnul!Cel ce se increde in Domnul,este binecuvantat si asemanat cu un pom sadit langa ape,care isi intinde radacinile spre rau,nu se teme de seceta,are frunzisul verde si aduce rod chiar si in ani dificili.Un blestem este o imprecatie sau o invocare supranaturala prin care cineva doreste sau cheama o nenorocire,un ghinion sau o pedeapsa asupra unei persoane,a unui obiect ori a unei comunitati.Binecuvantati pe cei ce va blesteama si va rugati pentru cei ce va fac necaz.Luca 6:2 Binecuvantati si nu blestemati.Romani 12:14 Cel mai puternic antidot impotriva blestemului este binecuvantarea sincera rostita pentru cel care ti-a dorit raul.Parintii cu cuvintele,atitudinile si actiunile lor poseda capacitatea de a binecuvanta sau de a blestema identitatea copiilor lor.Luca 6:28 binecuvantati pe cei ce va blestema,rugati-va pentru cei ce se poarta rau cu voi.Proverbele 26:2 Cum sare vrabia incoace si incolo si cum zboara randunica asa nu nimereste blestemul neintemeiat.De binecuvantare va povestesc,pana va ademenesc.Doamne ajuta la tata suflarea.Cat mi-a mai ramas din viata?Mie atat mi-a mai ramas,sa ma-ncred in Dumnezeu.Vanturi mari de s-ar starni,totu-n jur de s-ar surpa,eu voi sta pe temelia mea.Tot de-ar fi inspaimantator,eu raman biruitor.Inainte tot mereu,ma-nsoteste El la greu.Nu te trimit in vant,dar imi pare rau,e doar un cuvant.Imi pare rau de multe,de inimile tacute,care nu stiu nici sa muste,chiar de sunt batute.Stiu,nici unul nu suntem perfecti,dar ne facem ca suntem inteligenti,si in schimb,nici nu putem ramane drepti.Imi pare rau si de cei ce sufar pe nedrept,si de acei analfabeti care se intorc pe sens invers.Si imi pare rau de mine,ca tot tarasc sa inverzesc,dar de batranete nu ravnesc.Lucram intens,dormim si prost,suntem nervosi,dar toate fara rost.Avem credinte,avem cerinte,avem dorinte,unele sunt cu sentinte,dar nu au seminte.Uitam ca azi nu mai e ieri,avem depresii,suntem cu intentii,ramanem in detentii si dam in dementii.Toate l-e avem pe credit,nu avem nici un merit,dar strigam ca merit.Muncim pana n-e palim,si apoi de toate n-e falim,ca stim sa halim,dar nu stim sa traim.Asa n-e este la fiecare,si mie imi pare tare rau,ce mult n-e schimonosim,si uitam ca pierim.Stam de multe ori in poarta,dar nu mai stim nici numele cine ni-l poarta.Iar pentru noi toti cei singuri,nici lumea nu mai stie,cu ei ce sa mai faci,ca nu-i poti trage,nici de barba.Imi pare rau si de parintii,care sa dau ca sunt ca sfintii,si atunci chiar crezi,ca te ia toti sfintii.Imi pare rau de toti si toate,imi pare rau si de mine,ca tot ce scoti din tine,e maracine si te minti si pe tine.Imi pare rau,de capul tau,si am uitat ca il am si eu pe-al meu.Chiar daca imi este greu,imi pare rau,nu vreau sa-mi bat joc de timpul meu,vreau sa ma bucur cat timp mi-a ramas,din el!Imi pare rau,dar trebuie si eu sa traiesc!Si cel mai rau imi pare,ca nimeni nu ne arunca-n scaldatoare.Si pana la sfarsit,doar cu parere de rau am ramas,ca doar atat mai stim sa spunem,imi pare rau,nu vreau sa fi si tu bolnav.Imi pare rau pentru cei ce sufar,dar in inima lor au un nufar.Daca am gresit ce am scris,imi pare rau,asa capul mi-a zis.Imi pare rau daca te-ai suparat,cu credinta in inima eu te-am salutat.Fiti binecuvantati!Nu am terminat,am continuat cu ce am lasat.Dar am plecat si la plimbat,si la scris din nou m-am apucat.Ma bucur ca te-ai bucurat,asta vreau si eu sa fac.Ma bucur ca iti merge bine.E minunat!Aerul l-am inspirat,si fratele meu mi-a spus,ca sunt baba dochia la umblat.Asta tare m-a amuzat,am ajuns si la patrat,ca am ras de am crapat.Baba dochia,eu cu rochia,nasul ca si rosia.Dar asa si eu m-am bucurat.Am mai prins putere,si au venit cuvintele catre mine.Ce sa fac eu fara minte,daca cuvintele nu minte.Le asez frumos aici,chiar daca nu sunt bune la nimic.Sa ne fie de adorare,ca sa strigam si mai tare,sa stam bine pe picioare.Cand ma duc la plimbare,imi vine o asa chemare,sa ma bucur.Cu atat am mai ramas,cu un sufletel curat,care acum l-am curatat sa nu fie patat.Tuturor de pretutindeni va las vorba si merinde,nu blestemati ci binecuvantati.