O sa ma intorc din nou,din lumea de unde am venit,aici am stat putin,dar dincolo unde ma intorc,nu ma mai intorc,oricum.O sa las clipa trecatoare,si lumina tot arzantd,pana la statia urmatoare,si nu ma mai intorc,nici cand.Au trecut multe generatii de cand am venit,si nu stiu daca o sa mai prind si alta,dar intoarcere nu e nicidecum.Am trait murind putin in fiecare zi,sub povoara neputintei,asteptand sa treaca,zi de zi.Am fugit atat de mult,ca nici nu mai stiam unde sa ma ascund,multe aveam de facut,sa termin acel vesnic,inceput.Cu tarie,cu credinta,drumul este tot nainte,ca intoarcere,nu e inainte.Totul este in schimbare,si toamna n-e schimba,aparte,si n-e desparte.Anii trec,eu imbatranesc,si de intoarcere ma pregatesc.Si pamantul cu tot ce e pe el,va dispare,si va ramane un nou soare.Si iarba se usca,si frunza moare,si tot ce zboara,toate-s in zadar.Azi e soare,maine o povoara,numai constiinta nu moare,se gandeste la o intoarcere,fara de intoarcere.Si oamenii ca aburii,totu-i trecator,numai Dumnezeu,e neschimbator.O sa ma intorc,dar inapoi nu ma mai intorc,raman vesnic nemuritor!
