Aidoma…Ai,Doamne…

Matei 24:37 Cum s-a intamplat in zilele lui Noe,aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului.Imi amintesc,aidoma si aievea,de multe,dar retin doar cateva cuvinte,ce m-au facut mai dulce.Asa cum imi amintesc,asa vreau si sa le strivesc,dar pe unele le pitulesc.Imi amintesc,era frumos,dar era si dureros.Pana cand mai am minte,imi tot aduc aminte,de ce nu aveam si atuncia minte.Am invatat sa nu mai intreb,ci doar sa imi raspund.Raveca,ai minte!Ai avut si atunci,dar acum,esti acum.Atunci era atunci!Acum e acum!Cu fiecare clipa ce trece,tot imi amintesc.Cat de clar imi amintesc,ca doream sa cresc!Imi amintesc ca eram copil,acum imi amintesc ca trebuie sa supravietuiesc.Cand imi amintesc ca timpul ne desparte,inchid ochii si vad departe,si nu mai pot vedea cu ei deschisi.Imi amintesc ca trebuie sa ma departez de toate,ca departarea ma apropie mereu.Va fi o zi,cand nu mai pot sa-mi amintesc,si scriu acum,pana inca mai imi amintesc.Imi amintesc,pana mai pot sa-mi amintesc.Se zice ca ne amintim,de tot ce vrem sa ne amintim.Ce e frumos,sau ce a fost frumos,desigur ca mereu imi voi aminti.A fost frumos,a fost atunci,a fost ca o poveste.Dar nu ma voi opri aici,trec pana in vesnicii.Amintiri,pe carari de vis,amintiri ce pe mine ma surprind.Traiesc,din amintiri si trairi.Iti multumesc ca ai lasat zimbetul,si de fiecare data cand ma gandesc la tine,zambesc.Dar traiesc si cu dureri,dureri de a le mele,gresele,fara zabrele.Viata ne invata,si ne da povata,sa stam tari pe piata.Te las cu bine,amintire,si-ti transmit urari de bine.O sarutare scumpa,sfanta,si transmisa de mine pentru tine,draga mea,amintire.Toata dragostea mea,strabate pana la tine,frumoasa mea,amintire.Gandul imi zboara,ce o sa ma fac eu,fara tine,amintire?O sa traiesc mereu,prin amintire!Si acum,mai cu nostalgie imi amintesc,aidoma si aievea,si in vesnicie,a fost si va mai fii,pana nu ma voi rasucii.Aidoma sa dus,dar aievea ma tot duc,pana ajung la Isus.