Monday, October 31, 2016

Viata e scurta...

Cateva ganduri sa nu te paraseasca niciodata,acela de a-ti imbogati mintea,sufletul si gandul ca suntem trecatori in lume.Gandul limpezeste alte ganduri,dar nu limpezeste suferintele.In om se strang vorbe nerostite,ganduri carora nici n-ai sti sa le dai un nume,ganduri emotionale,toate celelalte,care sunt necesare,sa fie ganduri de pace si bucurie.Ma bucuram cand eram acasa cu toata fam impreuna,cand cineva era bolnav,parca sufeream impreuna,simteam,iubeam,ajutam,totul era parca un vis.Anii sau scurs si chiar acum am depanat niste franturi de ganduri din viata mea fiului meu Emanuel.Eu nu m-am plans niciodata ca vreau bani,ii aveam intodeauna,am stiut sa pun de-o parte ceva pentru zile mai grele,si nu am cerut bani in prumut de cand ma stiu eu.De dat am dat cati de multi,si nici nu am mai vrut sa ma gandesc,chiar daca nu-i mai vad inapoi.Nu vreau sa ma laud cu asta,dar asa a fost,eu mai bine ma lasam de la una si alta,si cat de putin economiseam si aveam de rezerva.Ma tot gandesc ca de ce unii nici nu stiu sa-si faca nici balanta din cauza ca lasa totul pe seama parintiilor.Pot sa spun ca de mica am lucrat unde sa putut in timpul vacantei de vara,la sere,la colectiv,la agrosem,si eram asa de bucuroasa ca puteam eu din banutii mei sa imi cumpar uniforma de scoala si toate rechizitele pentru scoala.In fiecare an eu stiam ca o sa am destui bani ca sa imi platesc cheltuielile,si pe deasupra mai ajutam si pe mami si fratii mei cu cate ceva prin casa.Fiul meu m-a intrebat de unde are si el mostenirea aceasta,caci nici lui nui place sa dea banii pe nimicuri si tot timpul stie sa tina de banii.Pot sa spun ca si el se mira de ce unii prieteni il admira ce baiat bine calculat si organizat este,nu degeaba sa inrolat in AIR FORCE.Casa lui e farmacie,macare stie sa-si faca,curat ca si lacrima.Dar asa este,de multe ori mai si mostenim cate ceva bun dar si cate ceva rau.Iar acum dupa o convorbire cu fiul meu,eu vorbesc si el ma asculta,m-a intrebat?ca de ficare data,cum mi-a fost ziua,ce am mai facut,cu ce ma mai ocup in timpul liber sa nu ma plictisesc,si i-am raspuns ca niciodata eu nu ma plictisesc,ca imi gasesc eu de lucru.Nu stiu cum altii se tot plinge"e boring"nu are ce sa faca,nu e fericit,nu se satisface,nu stie ce sa faca,nimic nu e "fun"oamenii pur si simplu nu mai stie sa traiasca.Eu de dimineata cand ma scol,deja mi-am facut programarea,trebuie asta facuta,dute acolo,dureri chiar acum am foarte multe,nu de cap,ca nu ma iau de cap,ma iau de picioare si spate.Deci in mare daca vrei sa nu te plictisesti poti sa gasesti o mie si una de remedi sa nu fi plictisit,descoperele tu,apoi ce sa va mai zic si de drogurile acestea care doctorii le prescrie de dureri,toata lumea are dureri,si daca nu ai tot vrei sa le ai ca se primesti droguri,"drageuri".Chiar imi povestea mama mea de bunica ei cum de cand o stie ea,nu a luat nici un medicament sau nici o vitamina si a trait 92 de ani.Si alte ganduri ce povesteam eu cu fiul meu,unde atata counseling,unde atata terapie,ne-a dat pe" free"dar tot nu ne-a dat ce noua ne-a fost de folos.Gandurile nu ma lasa,si din nou copii mei ma interogeaza cand de una cand de alta,cum sa ma mai explic,cred eu ca sunt o fire foarte incapatanata si puternica si nu vreau sa cedez.Poate inca nu este timpul,inca memoria mea mai lucreaza,cand nu o sa mai stiu sa gandesc sau sa nu pot sa ma mai concentrez la unele amintiri,poate atunci se va termina totul si cu povestirile mele.Pana atunci bucurati-va de viata,fiti iubitori,iubiti mult,traiti in pace si armonie unii cu altii,fi increzatori in Domnul.Viata este scurta,zilele trec,copii cresc,noi imbatrinim de zile,ne bolnavim si apoi murim,ce ziceti voi?am dreptate?da,asa este,am dreptate ca o spun din pataniile mele.Asa de mult va iubesc,chiar daca nici nu va cunosc,imi ramaneti "my secret friends"admiratorii mei.Daca cumva,ceva,nu stiu ce,nu v-a placut,nu va mai chinuiti cu viata,ajunge zilei necazul ei.Opreste-te o clipa si mediteaza ce e viata?un abur,azi esti si maine nu mai esti,asa e viata!"Ziua de ieri e istorie,ziua de azi e o mare binecuvantare,iar ziua de maine incredinteaz-o in mana Domnului!"Sterge-ti lacrimile,sterge-ti fata,lasa telefonul jos si respira adanc.Lumea s-a prabusit si eu te sfatuiesc sa respiri adanc.E adevarat ca nici sfaturile,nici prietenele,nici imbratisarea calda a mamei si cu atat mai putin inspirul meu adanc nu te vor face sa te simti mai bine.Despartirea,poate fi un cosmar sau o binecuvantare,o trezire la viata pentru multe dintre noi.Raspunsul la astfel de intrebari este departe de a fi unul general valabil.Fiecare dintre noi ne traim relatiile intr-o maniera personala.Cati dintre noi fugim de inceputuri,de acele emotii,de acea nesiguranta.Clipele de fericire,urmate de cele de suferinta fac parte din viata noastra si nu putem sa ne ferim de ele.Gandeste-te ca aceste clipe de suferinta te vor face mai puternica si aminteste-ti ca nu rezolvi nimic daca te umilesti.Cel mai bine este sa accepti situatia si sa privesti lucrurile ca pe o ocazie excelenta.Viata ta nu depinde de nimeni,numai de tine.Daca esti singur si nu ai cui sa povestesti,te simti darmat si fara nici un rost,esti disperat dar nu are cine sa-ti intinda o mana eu sunt aici.Sunt la fel ca voi,si avem nevoie de sprijin.Vom incerca sa ne ridicam impreuna.Sa vorbim lumii intregi despre fiintele dragi pe care le-am pierdut,sa intindem o mana de ajutor in numele lor,sa ii pastram vii in inimile noastre.Despartirea ne-a facut sa nu ne mai temem de moarte.Despartirea de cei dragi ne da speranta deschiderii a unei porti,dar si a reantalnirii cu ei,aceasta ma tine pe mine in viata.Viata ne-a incercat acolo unde ne-adurut mai mult,dar prin gandurile mele am inceput sa inteleg ca disparitia celor dragi nu ne mai sperie ci ne da speranta ca se deschide o poarta spre ei.Mai trece o zi si inca una,apari mereu la mine-n vis,iti fac incet un semn cu mana,dar tu treci puntea peste abis.Pe drumul unde mergeam noi,mi-e greu si singura sa rezist,de ce am ramas doar eu?Ma tine in viata numai gandul,ca Dumnezeu stie ce face,si atunci cand o sa-mi vina randul,te voi gasi dormind ca dus.Zilele trecute mi-am amintit de cei plecati dintre noi.Dar m-am bucurat,pentru ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu asa minunati oameni din viata mea,si de atatea amintiri frumoase.Nu lasati vremea sa treaca,pretuiti pe cei dragi de langa voi.Ai simtit vreodata nevoia sa iesi,sa pleci,sa fugi,sa te eliberezi de tot?Ei bine,asta e ceea ce simt eu zi de zi.Sunt o carte pe care nu esti obligat sa o deschizi.Sunt o persoana pe care nu esti obligat sa o intelegi.Nu te stradui sa imi vinzi iluzii,nu am nevoie de ele.Nu sti niciodata cine se ascunde in spatele persoanei pe care o intalnesti.Nu poti vedea cu ochiul liber importanta anumitor momente.Nu poti vedea ce se intampla cu adevarat in sufletul celor dragi.Putem citi cu usurinta omul de langa noi,daca in locul defectelor citim calitatile,daca in locul micilor imperfectiuni observam mai intai ceea ce-l face perfect.Uneori,daca inima iti permite sa vezi dincolo de barierele invizibile ale oamenilor,realizezi cat de multe poti face pentru cei de care iti pasa.Constientizeza ca zambetul tau a fost suficient de puternic pentru a insenina un chip trist,alteori ca o imbratisare este modul cel mai potrivit de a-i spune cuiva ca ii esti alaturi.Poti face schimbari importante,important este sa-ti dai seama cand trebuie sa privesti inspre ei cu inima,si cand cu ochii mintii.Nu-mi amintesc daca zilele in care am zambit au fost mai numeroase decat cele in care am stat sau am plans.Imi doresc cu ardoare sa pot lasa in urma mea tot ce am facut,si sa simt ca nu am irosit ziua,sa iert ce m-a mahnit si sa ma straduiesc sa fac din orice zi,cea mai frumoasa zi.Promit ca ma voi bucura de fiecare zi,iar daca ma voi supara ma voi lupta cu mine,pana voi zambi din nou si ca voi face sa fiu vesela.Imi promit noi amintiri placute,si va doresc si voua multa pofta de viata,multe motive de bucurie.Va doresc sa fiti iubiti asa cum iubiti,si sa fiti cei mai buni.Sa aveti o viata frumoasa si sa pastrati intr-un colt de suflet cateva raze din soarele lui ianuarie,pentru zilele mai putin insorite.Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor fara sa fie imbalsamati,pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei.Cand il ai pe Dumnezeu in suflet,toti oamenii din jurul nostru ne sunt rude.Umorul este vitamina de luat la viata grea.Omul este o adevarata fabrica de dorinte,pentru ca se naste cu dorinta de viata si moare cu dorinta de a fi vesnic.Numai cel ce aude cu sufletul,se poate incanta de concertul dat de greier si de izvor.De ce nu suntem toti nebuni de fericire cand avem un Dumnezeu care ne iubeste atat de mult?Un gand bun,un sfat adresat la nevoie are uneori un efect neasteptat de bun.O privire pozitiva,intelegere si caldura sunt trei elemente la indemana oricui,care pot ajuta la nevoie un prieten care se afla in impas.Un gand bun,un zambet,o imbratisare,un suflet fericit.Prin ochii tai o floare zambeste cand dimineata te trezesti.O stea sclipeste pe cer cand tu multumesti.Un inger tresare din somn cand tu ii zambesti.Cand afli un suflet curat,zambetul iti infloreste,dragostea cand iti zambeste.Despre mine ce sa-ti spun,ce cuvinte sa adun,ca-n adevarul lor sa crezi?Aceste cuvinte,ca sa le pot retine in suflet,intr-un gand de nu ma uita.Stiu ca pentru cei care au avut curajul si puterea de a crede in mine,si au dorit sa ma cunoasca asa cum sunt eu.Sufletul meu este o carte deschisa,cu file pline de iubire.Cea mai frumoasa floare infloreste in inima,floarea se numeste iubire.Sufletul e oglinda omului,ca frumusetea cea mai importanta vine din suflet,si face pe cel care-l poarta demn de lauda si merit.Multi au pierdut in timp aceasta puritate sufleteasca,au uitat sa zboare pe aripile sufletului doar cu ajutorul iubiri,sa vada cu ochii inimii si ai sufletului.Sa-ti tii sufletul curat,asa cum iti este camasa de duminica.Cati dintre noi se poate mandri cu un suflet alb,curat, nepatat?Intr-o lume in care nu se mai pune pret pe valoare,pe calitati,pe morala,trebuie sa supravietuim.Dar sufletul nostru este din nefericire pretul suprem pe care trebuie sa-l platim.Nu mai stim sa fim generosi,nu mai cunoastem bunatatea,etichetam oamenii dupa ambalaj,pentru ca am invatat sa nu privim dincolo de aparente.Tot ce putem face este sa luptam impotriva acestei murdarii,sa invatam din nou alfabetul iubirii,sa ajutam,sa intelegem,sa iubim,sa oferim din suflet,sa fim recunoscatori.Cel mai bun detergent pentru suflet este credinta si sa facem totul pentru a avea un suflet cat mai curat.Un suflet bun sa ai si-un gand frumos,in fapte si in grai,pentru Hristos.Cu dragoste si avant spre tot ce-i drept si sfant,asa-ti doresc,din partea mea.Sa fii in tot ce spui cinstit si bland,sa nu fii nimanui dator nicicand,sa mergi mereu curat pe drumul adevarat.Sa fii un vas ales lui Dumnezeu,sa ai rod bun cules din orice greu,in jurul tau sa poti sa-i fericesti pe toti.Mereu mai plin de avant,mai credincios,mai bun,mai drept,mai sfant,mai ca Christos,sa-l poti cu drag vedea in ceruri Fata Sa!


           

Psalmul 139

Doamne,Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti,stii cand stau jos si cand ma scol si de departe imi patrunzi gandul.Stii cand umblu si cand ma culc si cunosti toate caile mele.Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba,si Tu,Doamne,il si cunosti in totul.Tu ma inconjuri pe dinapoi si pe dinainte si-Ti pui mana peste mine.O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele,este prea inalta,ca s-o pot prinde.Unde ma voi duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de Fata Ta?Daca ma voi sui in cer,Tu esti acolo,daca ma voi culca in Locuinta mortilor,iata-Te si acolo.Daca voi lua aripile zorilor si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii,si acolo mana Ta ma va calauzi si dreapta Ta ma va apuca.Daca voi zice:"Cel putin intunericul ma va acoperi,si se va face noapte lumina dimprejurul meu!"iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine,ci noaptea straluceste ca ziua si intunericul,ca lumina.Tu mi-ai intocmit rarunchii,Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:Te laud ca sunt o faptura asa de minunata.Minunate sunt lucrarile Tale,si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!Trupul meu nu era ascuns de Tine cand am fost facut intr-un loc tainic,tesut in chip ciudat,ca in adancimile pamantului.Cand nu eram decat un plod fara chip,ochii Tai ma vedeau si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite,mai inainte de a fi fost vreuna din ele.Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale,Dumnezeule,si cat de mare este numarul lor!Daca le numar,sunt mai multe decat boabele de nisip.Cand ma trezesc,sunt tot cu Tine.O,Dumnezeule,de ai ucide pe cel rau!Departati-va de la mine,oameni setosi de sange!Ei vorbesc despre Tine in chip nelegiuit,Iti iau Numele ca sa minta,ei,vrajmasii Tai!Sa nu urasc eu,Doamne,pe cei ce Te urasc si sa nu-mi fie scarba de cei ce se ridica impotriva Ta?Da,ii urasc cu o ura desavarsita,ii privesc ca pe vrajmasi ai mei.Cerceteaza-ma,Dumnezeule,si cunoaste-mi inima!Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!Vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei!







Vino si-n casa mea...

Vino si-n casa mea,
Cand furtuna este grea.

Si cand spinii rau ma impung,
Si n-am unde sa ma ascund,
Cand furtuna-i tot mai grea,
Vino Tu si-n casa mea.

Vanturile reci cand bat,
Peste-al inimii rasad,
Ca sa-l rupa doar ar vrea,
Vino Tu si-n casa mea.

Un val cheama,un alt val,
Peste-al inimii hotar,
Ca sa treaca doar ar vrea,
Vino Tu si-n casa mea.

Zi doar numai un cuvant,
Si atunci tot ce-i sfant,
Capul sus isi va tinea,
Cand vi Tu in casa mea.

Vino si-n casa mea,
Si ramai pe veci in ea.