Se sterge,dar nu se uita…

Se sterge,dar faptele nu se uita.Baba Raveca,inca nu se imburda,ramane tot surda.Am incercat sa vἰndec tot,dar nu exista antidot.Si am luptat ca un soldat,pana cand,toate le-am lepadat.Unde este timpul,care spunea ca-nvinge timpul?Acum doar lacrimile-mi mangaie chipul.Inca mai sper,nu pot uita,nici ce-a fost ieri.Ce e bun si ce e defect,eu sunt cu efect,dar trag de defect sa fie mai drept.M-am vazut pe mine,cand nu am mai vazut,ca nu am vazut.Tu ai vazut,ce nu ai mai vazut,ca nu ai vazut?Fica mea Ramona mi-a spus,tu de ce nu ai vazut.Eu am vazut,dar nu am vazut,ca nu s-a vazut.Dar nici ea nu a vazut,ca nu s-a vazut.Si tot ne-am vazut,dar de vazut nu s-a putut.Acum am vazut,ca am putut sa vad sa scriu,si voi sa vedeti,ce nu ati mai vazut.De vazut s-a vazut,dar noi nu am vazut,cand am vazut.Viata nu e dreapta,eu trebuie sa fiu dreapta,dar nimic nu ma mai indreapta.Si azi,ca si ieri,si in fiecare zi,sarbatoresc viata.Impart cu tine fericiri,dar si dezamagiri.Sunt optimista,dar cateodata sunt si pesimista.Paranoia,metanoia,si nevoia,m-a intors cu voia,si am cazut pe a doua.Rima nu a picat,doar eu m-am rasturnat,inca nu am decedat.O zi minunata,eu sunt o strofocata,toate m-a lasat balta.Traiesc,axeitatea ma smulge,vorbesc,dar nimeni nu ma aude.O linie dreapta,imi este pe frunte,ma privesc,nimeni nu-mi raspunde.Pornesc sa privesc,si cerul de departe ma strapunge.Alerg mai departe.Am impartit cu voi,din tot ce eu am adunat!Din nou de viata,eu m-am bucurat!A fost doar un moment de neuitat,si pasarelele m-au salutat,intreaga natura a cantat,de dureri am si uitat.Si adeseori pe-a vietii carare,intampin tragedii si suparare.Pe calea vietii,adeseori dureri vin si zdrobesc al meu senin.Pe-a vietii carare,adeseori luam hotariri pripite.Trebuie sa lupt,sa inving,Doamne,ajuta-ma,orice atac vrajmas sa-l sting,cand voi fi in lupta.Cateodata,ceea ce conteaza,nu este ceea ce avem,ci ceea ce am renuntat sa avem.Ma gandesc,dar imi dau seama ca doar asa ma pot trezi la realitate.Calc si azi pe urma pasilor de ieri,nu stiu alte drumuri,sa se opreasca o clipa dintr-un veac ce vine.E la fel ca ieri,dar ii spunem maine.Dar e omeneste sa ne dorim ce nu putem avea.Pentru ca asa suntem noi,niciodata nu apreciem ceea ce avem.O,omule,ce mari raspunderi ai,de tot ce faci pe lume,traiesti o viata,e numai una,omule,tu vei pleca din lume.Eu sunt bolnava,inca mai supravietuiesc.Uneori,adeseori,adesea e nevoie de trecerea multor ani.Viata este in continua incercare.Plansul este o reactie normala si a-l retine este foarte daunator pentru sanatate.Si pamantul este bolnav.Toti suntem bolnavi,mai mult sau mai putin,mai devreme sau mai tarziu,toti oamenii cad prada vietii traite.Toti sunt afectati de boalele acestei lumi.Asa mai trebuie sa radem si noi putin,sa mai scapam de stres.Imi place sa multumesc pentru fiecare zi,in care ochii mei sunt mangaiati de primele raze de soare,si sa multumesc pentru purtarea de grije de fiecare zi.Fiinta mea suspina,adanca pace va domni,si adanca armonie,atunci cand Tu vei reveni.Ajuta-ma ca sa-Ti slujesc,o Doamne,numai Tie,ca in ziua aceea sa primesc,a Ta Imparatie.Nu exista nimic,nici o imprejurare,nici un necaz,nici o incercare,care sa ma atinga,atata timp cat ele nu au trecut mai intai prin Dumnezeu,apoi m-au patruns si pe mine.Daca au ajuns,este pentru ca exista un scop maret,pe care eu inca nu-l pot intelege.Nici o imprejurare nu ma va tulbura,nici o incercare nu ma va dezarma,nici o situatie nu ma va face sa dau inapoi.In Tine voi gasi doar bucurie,pace,armonie,si voi gusta din apa vie,ce curge de sub tronul divin.Atunci eu voi uita de tot amarul vietii.E o lume,dar toate vor trece,chiar daca vantul sufla si te bate,peste spate,tu canta si invata,viata merge mai departe.