Am mancat compot...

Am avut o pofta de compot,si de indata l-am si copt.Un compot cand nu mai poti,te ajuta sa mai poti.Pot si fara compot,dar atunci mai fac cum pot.Despre compot e vorba,nu te duc eu cu vorba,te duc cu trompa.Compotul este foarte bun,este scris chiar din strabuni,cand te doare,spune sa mai bei si moare.Moare dupa compot,si daca te plangi ca nu mai poti,te trezeste si din morti.Serios,am vrut compot,nu stiu cum sa ma mai comport.Daca nu mananc compot,i fac pe toti idioti.Eu de prostii m-am lasat,dar de compot,eu niciodat.Tot din strabuni se povesteste,ca si de pacate te ferestre.Eu zic,Doamne fereste,nu vreau sa sar de pe fereste.M-am gandit sa-mi prepar unul,sa fiu tare ca si tunul.Nu stiu care este cel mai bun,de castan sau de alun.Eu cred ca le impreun si o sa iasa si mai bun.Voi stiti cat e de bun?Incercati si voi acum,unul ca si pentru un tun,dar sa nu faca fum.Cineva m-a asistat,cum stiu asa de repede de preparat.Pai,i-am spus,mama m-a invatat.Ea acum a plecat,dar stafeta mie mi-a dat,sa rezist si eu cum si ea a rezistat.Multe de la dansa am invatat,si cred ca s-a meritat.Acum inainte de culcare,am fost si la o plimbare,m-am intalnit si cu-n catel mare,dar nu am astamparare.Cred ca compotul a fost prea tare,m-a ajutat la digerare.Secrete multe nu am sa va spun,poate scriu ca si un paun,pana trec peste ciaun.Sunt cuvinte legate de viata,o data le-am facut eu fata.Tot incerc,si descifresc ce metode sa mai inventez.Compotul l-am preparat,a fost si degerat,energie mie mi-a dat,si ma gandesc ca nu v-am deranjat.Nu sunt obraznica de felul meu,am respect pentru Dumbezeu,dar si pentru un om chiar de ie rau.Ma rog pentru fiecare,ca stiu ca nu toata lumea are,un bun simt sau un respect.Oricum eu va respect,si prima pe mine ma respect,dar si eu vreau sa primesc respect.Daca eu aicia viu,nu ma judecati ca stiu,durerea este mare,si nu vrem sa picam de pe picioare.Pentru voi eu m-am rugat,timpul l-am controlat,nu am stat mult la sfat,doar v-am spus ceva adevarat,ca sa fiti si voi castigati!Cu un compot de gutuie dulce v-am lasat,sunteti minunati!

O povestioara de odinioara...

Povestea copacului batran,o poveste veche,trista,dar in acelasi timp o adevarata lectie de viata.Este o poveste despre oameni,despre prietenia neconditionata si dragostea capabila de orice sacrificiu.Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos,cu ramurile intinse spre cer.Cand inflorea,fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui.Cand facea fructe,pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele.Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase.Era minunat!Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi,iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca.Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar,cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare,iar celalalt mic.Copacul nu avea aceasta idee,asa ca s-a indragostit de baiat.Eul nostru incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el.Pentru adevarata iubire,nimic nu este insa mare sau mic.Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.Asadar,copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el.Ramurile sale erau foarte inalte,dar el si le apleca pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.Ori de cate ori venea copilul,arborele isi pleca ramurile.Cand micutul ii mangaia florile,batrinul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire.Baiatul a crescut,uneori dormea in poala copacului,alteori ii manca fructele sau purta o coroana impletita din florile sale.Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale,dansind cu ea,copacul se simtea fericit.Il aproba cu ramurile sale si canta in bataia vintului.Baiatul a crescut si mai mult,a inceput sa se catere in copac,leganindu-se pe ramurile sale.Ori de cate ori se odihnea pe ele,copacul se simtea fericit.Timpul a trecut,iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri.Trebuia sa isi treaca examenele,sa isi faca prieteni.A inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac.Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare.Cand baiatul nu venea,copacul se simtea trist.Baiatul a crescut si mai mult,iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare.Intr-o zi,pe cand trecea prin apropiere,copacul i-a strigat,asculta,te astept in fiecare zi,dar tu nu mai vii pe la mine.Noi,copacii,nu avem bani,in schimb,suntem fericiti.Crengile noastre se umplu de flori,apoi de fructe.Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti.Cand bate vantul,dansam si cantam.Desi nu avem bani,pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele.Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare,am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi,oamenii,care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si pace.Noi nu avem nevoie de predici,caci traim tot timpul aceste stari.Nu,noi nu avem nevoie de bani.Baiatul s-a luminat imediat la fata.S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului,chiar si pe cele necoapte.In graba sa,i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele,dar copacul s-a simtit din nou fericit.Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita.Cum spuneam,o poveste despre oameni,prietenia neconditionata si dragostea capabila de orice sacrificiu...

Tuna si fulgera...

Cand eu m-am sculat de tunete si fulgere am dat.Cerul este intunecat,si in depresie am intrat.De e soare sau furtuna,azi e ploaie si maine tuna,eu va spun o veste buna.Azi,nu maine,mergeti pe luna,nu intr-o luna,si daca e furtuna,bucurati-va in struna.Am invatat,ca nimic nu las pe maine,daca eu vreau sa ma simt bine.Nu m-am simtit azi bine,a plouat,shalele ma usturat,calcaile le-am tocat,spatele m-a abandonat,dar eu tot am plecat.Viata e de-a valma,te suceste,si invarteste,pana te rostogoleste.Astea le-am invatat pe pielea mea,durerea mi-a fost tare grea,dar le-am intors eu tot asa.Nu amana timpul pe maine,poate nu mai vine,daca ocazia e acum,nu te abate de la drum.Eu te sfatuiesc,tu tine minte,intr-o zi ti-o prinde in minte.Afara ploua si e inourat,eu in ploaie m-am scaldat,cu frunzele uscate m-am uscat,de pacate tot am dat,soarele azi m-a uitat,dar eu nu m-am suparat.M-am miscat,si un piscat,de pureci eu am dat,am stropit,si au plecat.Uite asa eu m-am bucurat!O zi buna,este buna,cand o surprinzi si cu o aluna.Nu astepta,ca cineva sa te traga de mana,trageti tu vre-o doua palme,si sa vezi cum se inhama,si trezeste-te din somn,si cu tine drept in pom.Nu m-am suit in pom,dar am stat pe linga-un pom,l-am manghaiat,si salutat,si o fotografie el mi-a dat.Asta este viata,cand te da de-a valma,si o vezi pe palma.Ti-am spus eu tie,dute si taie creanga.Fa o colivie,ia-ti o palarie,si drum bun cu energie.Azi din nou de-a valma am plecat.Anii mei se duc,eu nu-i mai ajung,si peripetiile le smulg.Cu drag,dar nu va trag,va las in prag!