Nu am uitat de unde am plecat…

Toate se platesc in viata,chiar si firul de ata,care ne tine cu viata.Mai de vreme sau mai tarziu,sa nu ne pacalim,singuri vom platii.Nimic nu ramane neplatit,toate greselile se platesc in exterior,in vazul tuturor,iar altele in adancul sufletului,in tacere si in plans.Nu uita,si scrisul meu canva se va termina,si va ramane doar o coala alba goala,de hartie,sa se stie.Cine face,lui isi face,cine da,lui isi da,si dublata este plata.Acum eu m-am intors cu roata,ca sa-mi platesc si plata.Bine fac si rau primesc,dar nu ma nimicesc,tot eu le platesc.Ori e bine,ori e rau,zau,ca ma vede Dumnezau.Multe am platit,multe s-au palit,dar eu nu m-am pacalit,le-am platit.De plata nu pot sa scap,ca ma trage si de cap,si nu vreau sa crap.Le platesc cum se cuvine,nu mi-e rusine,am facut tot ce e bine.Numai Dumnezeu m-a ajutat,si le-am platit cu varf si indesat.Inca nu m-am asezat,mai am multe de invatat.Nu vreau sa intru in pacat,chiar daca am furat,m-am invatat,ca nimic nu am castigat.Experienta am furat,sa nu mai platesc chiar si ce am castigat.Intr-o ordine de idei,nu am nici banii mei,am platit pentru copii mei.Plata nu mi-am achitat,datorii multe mai am de dat,pana inchid ochii si am plecat.Atunci pot sa zic,de plata eu am scapat.Dumnezeu m-a ajutat!Iar voua tuturor,aviz pentru rabdatori,nu va bagati cu capul in nori,sa nu ajungeti cersetori.Cu totii o sa platim,pana murim.Nu am uitat de unde am plecat.Viata m-a brazdat,chinuri si dureri am indurat,de toate am gustat,dar de Dumnezeu nu m-am lasat.Ma incapatinez sa raman neclintita in hotarare.Spun ca o sa rezist.Cine stie ce-o sa fie?O sa fie!Asta nu depinde nici de mine,nici de tine.Dar ceva o sa fie.Ma duc cu gandul,ca ma bate vantul,sa nu-mi pierd nici consintamantul.Am vrut doar sa zic,sa nu ma stric,caci apoi o sa strig,si tare o sa plang.Si ma duc,si iar ma duc.Unde sa tot ma duc?Ca tot nu ajung,la locul unde eu o sa ma culc.Amintirile ma napadesc,de dragoste le ocolesc,si tot dusa o sa ma gasesc.Vine o zi,si de bucurie eu voi stii,voi uita tot ce a fost si atunci nu va mai fii nimic de rost.Ochii imi ridic,privirea spre cer imi zic,si mai un pic.Nu mai e mult,o sa rezist,curaj Raveca,eu inca exist!Dar si traiesc,pe altii sa-i fericesc,ca eu sa nu ma prapadesc.O sa rezist,o sa inving,eu ma conving!Numai inainte,si voi invinge,chiar daca inima imi plange,eu voi invinge!Ma incurajeaza,si ma lumineaza,lumea aceasta ma fascineaza,o sa scap o data si din beleaza.Scurt si cuprinzator,am invatat sa zbor.Tot inainte,tinta mi-e cerul,sa capat inelul.Viata nu este batuta in cuie,dar te scoate si din cuie,si iti da niste cucuie,cand toate te incuie,si apoi altul te descuie.Omule sa pretuiesti,orice zi pe care o traiesti,ce a fost n-o sa mai fie,si ce va fii nimeni n-o sa stie.Bucura-te acum,ca timpul trece,dar durerea ramane,si numai Dumnezeu ma tine pe mine.Multi vor sa-mi ia glasul,dar poate sa-mi ia si ceasul,nu ma las ca lasul.Cata vreme a trecut,cata vreme mi-a mai ramas?In ce ma priveste pe mine,am o vie dorinta sa va povestesc despre viata mea.Nu norul este vesnic,ci soarele-i acel,ce-nvinge si ramane,stapan peste noi si cer.Moartea nu ma inspaimanta,vesela o voi infrunta.Unii rezista altii nu,eu am rezistat pana acum.Am invatat ca in aceasta viata totul este trecator,tot ce este sub soare este o desertaciune.Totul este dezamagitor,te pierzi printre clipe traite si amintiri ce inca dor,dar in viata trebuie sa te ierti sa poti privi spre viitor.Totul vine,totul trece,dar nimic nu-i in zadar.Amintirile sunt singurele pe care timpul nu le poate altera,nu le poate modifica,nu le poate sterge.Stand aici,m-am tot gandit,pentru ce traiesc eu?Am imbatranit acum si m-am dat de-a dura,sa-mi pice si gura in mura,ca ma face saramura cu ura,si urlu la gura,sa nu injura.Traieste frumos,in asa fel incat sa nu regreti maine,ceea ce ai facut azi.Timpul nu mai poate fi dat inapoi,dar din pacate,ne dam seama de asta atunci cand e prea tarziu.Oricat de buna sau grea a fost viata pana in acest moment,trezeste-te si fii multumit ca traiesti.Cineva,undeva se lupta cu disperare sa traiasca.Nu te gandi la ceea ce iti lipseste,gandeste-te la ceia ce ai.Ce am invatat din viata,este sa rezisti si sa-i dai dulceata,ca amara e viata,si cand vine batranetea.Am trait sa vad multe,dar si am suferit,cat un munte,ca m-a facut toate punte.Fica mea Ramona m-a intrebat,unde si la cine merg eu cu problemele mele,ca sa ma usurez de ele.Si repede eu i-am raspuns,la Dumnezeu si la blogul prietenul meu,cand cuvant cu cuvant,eu scriu si ma eliberez de tot ce am eu in gand,si ma pune pe gand.Ma rog pentru lumina,viata nu imi este totdeauna senina,dar astept in tihna,calauzirea sa-mi vina,sa nu ma stresez chiar fara lumina.Cuvantul a fost dulce,ca viata acum ma impunge,si zilele-mi se scurge,dar ma ung cu iubire pe buze,sa pot si cerul a-l ajunge.Motivatia ma tine,cand ma gandesc ca multi altii ca si mine,moare putin cate putin,si nimenea la ei nu vine,doar asteapta,pe nu stiu cine.Ma pun in pielea lor,ca mi-e greu numai sa ma gandesc,si ma apuca un dor,sa zbor.Nu ma gandesc sa mor,ma gandesc cum as putea face sa nu ma infior,cand toate ma-nfasor,si nici aier nu mai am,cand ma pierd prin flori.Ajunge zilei si ceva bun,de gand,nu am vrut sa vorbesc nebun,doar inima din mine,afara sa vi-o pun,ca viata imi mai da un pumn,si o sa pic din nou,si poate din nou un cuvant va spun,si din nou ma adun.In fiecare zi ma tot adun,si toate aici le adun,pana nimic nu se mai aud,si nimic nu mai adun.Asa e viata,asa e omul,e patit ca si pomul,si in pamant merge tot omul.De neuitat,pe cele rele le-am spalat,si la cele bune am meditat.Toate trec,viata ne imparte,viata ne desparte.O amintire ce nu se sterge niciodat,eu pe toate le-am gimicat.Socoata doar lui Dumnezeu i-am dat.Amintirile m-au sufocat,dar nu am cedat,mai inainte am plecat.