Ni ni ni,si nu nu nu,nu e viata cum vreau eu…

Toate la ordinea zilei,ni ni ni,si nu nu nu,nu e viata cum vreau eu.Nu sunt serioasa,eu tot ma joc,sa nu iau foc.Un copac care se poate inclina cand bate vantul are mai multe sanse sa supravietuiasca unei furtuni.Omului i poate fi luat totul,mai putin un lucru,aceea de a-si alege atitudinea pe care sa o aiba in orice circumstanta.Toti avem momente de stres,pierderi,esec sau traume.Felul in care raspundem la aceste evenimente are un impact extrem de mare asupra starii noastre de bine.Adeseori,nu putem sa alegem ceea ce ni se intampla,insa putem intotdeauna sa alegem cum sa reactionam la ceea ce ni se intampla.Nu sunt serioasa deloc,sunt suspicioasa lucioasa,cand viata e alunecoasa.Atatea ganduri ma ajung,ca nu stiu unde as mai vrea sa ajung?Sunt imbufnata,si inima-mi mie intristata,ca sunt vinovata.Pentru toate ce sau intamplat tot pe mine m-au blamat,ca de ce eu nu am insistat.Multe am esuat,multe m-au bombardat si multa durere am mancat.Am vrut sa stau tot in pat,dar si de pat m-am saturat.Am facut pe neserioasa,dar am scapat din mana si galeata.Nu pot sa uit,viata m-a facut butuc,si eu am vrut tot sa fug.Dumnezeule mare,arunca-ma-n scaldatoare,si vindeca-ma de incercare,ca de-abea mai stau pe picioare.Sa uit de suparare,ascult muzica cantata la chitara,viata e frumoasa si cand doare.Apoi am inceput sa ma uit la Cer,sunt niste nori pe cer,dar dispar in infinit,si eu sa nu fiu necajit.Unu doi trei,ma vorbeste lumea toata,ca de ce nu dansez cu iei,si raman batrana fata.Oare cum sa le spun eu,ca nu am facut nici un rau,dansez ca sa uit de rau.Eu raman mirata,chiar si suparata,ca dansul nu e nimic rau,pe mine ma scapa sa nu fac la lume nici un rau.Clipe trec iar in tacere,ma framanta ganduri grele,dar vreau sa-ti spun,ca inca mai sper.Chiar daca sunt necajita si amarata,mai cant si o suita,sa nu ma simt asa de parasita,chiar daca sunt o prapadita.Imi sterg lacrimile cu o batista.O nostalgie,o melancolie,o melodie imi vine,si nu stiu de unde-mi vine,dar vine.Dulce melodie,a mea melancolie,din sufletul meu plin de dor,ma invata sa nu ma omor.Mi-e drag codrul si izvorul,si imi sunt mie draga,cand viata nu ma intreaba,eu fug degraba,sa-i spun cat imi e viata de draga,si armonia inimii cu dor!Cu supararea ne-am facut frati,ca sa nu fim infruntati si de suparare sa fim scapati.Scap de una vine alta,si incep din nou sa dau cu dalta,sa nu mai vina alta.Si daca ma plang,nu este o slabiciune,vreau amaraciunea sa nu m-i se adune.Si daca inca mai pot zambi,o fac,ca tot eu,trebuie sa trec prin toate cele grele,chiar si prin chin.Zambesc,chiar daca nu pot a razbate,intr-o zi voi sta pe spate.Nu stiu cat timp mai o sa fiu in viata,dar o sa merg,tot mai in fata.Ceasuri de suspine,impletesc in versuri,ca nu mai am nici intelesuri si nici magistrale sensuri.Fara deosebire,fara asemuire,stiu sa merg si din mersuri.De moarte nu ma tem,si nici de viata nu-mi prea pasa,nimic nu cer,de-o fi ceva,eu merg spre casa.Doar timpul este judecator,daca rezisti,sau daca mori.Prea tarziu e timpul,insa sa-l convingi,cand ai pierdut momentul,nu mai poti sa-nvingi.Nu-i timp de regrete,fac si piruiete,si toate le las asa,pen-delete.Nu sunt serioasa deloc,ca acum am sarit pa foc,si ma arde la mijloc.Deloc,nu mai stau pe loc,acui o iau din loc.Sanatate si mult noroc!Nu ma uit in urma,de unde am plecat nu ma mai intorc,merg cu toata viteza,si apoi imi scriu teza.Dar peste toate cele intamplate,am invatat sa merg mai departe.Am un talent latent,ce l-am transformat intr-un om bun,permanent.Nu sunt invidioasa,nu vreau sa am ulcer la mate,si nici nu vreau sa crap de ciuda,cu o scurgere perfida.Asa sunt eu,rafinata si intruchipata intr-o personalitate ciudata,rigida si incapatanata.Mi-e ciuda pa mine,ca sunt capoasa si curioasa,dar tot nu ma dau jos da pa masa.Cateodata mai fac pa proasta,sa vad cum e sa fi dasteapta.Am facut o tidula cu fala,chiar daca nu ma duc la sala,viata ma spala da imala.Pentru orice in lume,nu as vrea sa plang.Dar de cand m-am nascut,tot am plans.Stiu ca plansul pentru mine,este o terapie,imi curata toxinele din mine.Si mai stiu ca,aspectul este cartea de vizita.Nu mai fac risipa de cuvinte,ca raman toate pe dinte,si imi mai trebuie mai multa minte.Nu o sa fac nici din lacrime risipa,vreau sa am putere in fiecare clipa.In ciuda greutatilor purtate,am invatat sa zbor si c-o aripa.Un fapt imi pare evident,prin adevarul ce-l transmit,ca nu oricine are talent,iar cine-l are,nu-i oricine.Cand unui mai destept ca mine,gasesc ca-i foarte omenesc,sa nu port invidie pe nimeni.Nu e prea mult de facut,si prevenirii trecerii timpului.Va doresc o relaxare proaspata si o imbratisare fina,cu drag Raveca.Studiile efectuate de-a lungul timpului au dovedit ca exista o influenta a conditiilor meteorologice asupra starii psihice,dar nu este la fel de evidenta la toate persoanele.Orice schimbare a unui anotimp aduce cu sine si modificari in starea sufleteasca,mai vizibile la persoanele cu o vulnerabilitate psihiatrica,si la cei care se adapteaza mai greu la schimbari.Dificultatea organismului de a se adapta rapid la schimbarile meteorologice se poate observa.Petrece-ti cat mai mult timp in aier liber,consumati alimente de sezon pline de vitamine,rezervati-va suficient timp pentru odihna si minim 7-8 ore de somn.Anul este impartit in patru anotimpuri,fiecare cu durata de trei luni.Langa poli,totusi,exista numai doua anotimpuri,iarna si vara,care dureaza cate sase luni fiecare.La Ecuator,in schimb,nu exista anotimpuri.Ziua si noaptea au mereu aceiasi durata,ploua des si este intotdeauna cald.Cand treci de la un anotimp la altul,nu este vorba doar despre o schimbare exterioara a vremii.Corpul are nevoie sa se adapteze diferentelor climatice care apar,pentru ca este influentat foarte mult de transformarile din jur.Nu poti schimba anotimpurile,dar te poti schimba pe tine.Pamantul s-a nascut din clipe incrancenate pentru a oferi vietii armonia necesara,insa omul a devenit cu buna stiinta ostaticul unui anotimp inventat de el.Planeta nu are nevoie de inteligenta artificiala,ci de fondul autentic al omului.Pamantului i este dat sa fie pamant dupa infatisarea anotimpurilor care i-au fost date.Iar omului,sa nu fie calcat,pe degete.

Numai o viata am pe pamant…

Nu vreau sa va incruntati,mai bine cantati si pe Domnul sa-l laudati.Inca se mai poate,in vie sa lucrati.Raveca mi-e numele.P pronumele.In Arizona locuesc.Si eu pe Domnul il iubesc!De mult timp ma gandesc daca e important sa ai un NUME BUN,intr-o vreme in care nu mai conteza nimic.Standarde inalte,calitatea nu mai e importantata,doar cantitatea.Cu ani in urma cand vorbeai de o firma spre exemplu,stiai ca legat de acest nume este calitatea produsului,astazi emblema nu prea echivaleaza cu calitatea produsului.In Biblie gasim ca un nume bun este foarte important.proverbe 22:1 spune"Un nume bun este mai de dorit decat o bogatie mare"in cantarul lui Solomon un nume bun este mai greu decat o mare bogatie.Pare un pic interesanta aceasta comparatie a lui Solomon,un nume bun sa cantareasca greu si bogatia sa fie usoara la cantar.In zilele de azi bogatia pentru multi este foarte importanta chiar daca incercand sa se imbogateasca,si-au murdarit numele,mintind,inseland,facand lucruri urate,crezand ca daca vor fi bogati numele lor vor fi foarte importante.De multe ori cred ca proverbul"Scopul scuza mijloacele"e foarte actual,nu ne mai intereseaza cum ajungem la ceea ce ne-am propus,prin ce mijloce,conteza ca ne-am atins scopul.Imi place ce spune un intelept.Numele bun aduce bogtia,si nu bogatia aduce numele bun.Am cu ce sa ma acopar.Iubeste pacatosul,dar uraste pacatul.Sa ma cunosti profund,nu-ti pierde timpul,ma schimb precum se schimba anotimul.Iti trebuie rabdare,sa poti sa ma suporti,e vai si-amar ca toate ma doare,va rog,luati-o ca atare.Asa sunt eu,mai calma si nebuna,amestec de parfum in vreme buna.Tot timpul sunt cu capu-n nori,si sunt al meu dirijor,cand altii urca,eu cobor.Viata mea e mai tarziu,prea tarziu sa o iau de la capat,nicidecum de la-nceput,si prea devreme sa renunt.Cu aroma de tarziu,acum iar va scriu.Daca stau sa ma gandesc,si privesc atent la mine,mi-a luat atatia ani,sa arat asa de bine.Acu,nu c-as fi grozava,m-am cam imbotit si eu,bag de seama si presimt,c-am sa fiu o super baba.Imi iau vesta si sosoni,ma boiesc si ma festesc,si cu babele ma insotesc.Asta este treaba deci,ca sa nu cadem in beci,fara a nascoci,ca aratam de vre-o trezeci.Cu aroma de tarziu am invatat,cum sa ma port si sa ma comport,sa fiu om intre oameni si sa iubesc mai mult.Tarziu a fost,dar am invatat sa stiu,ca doar ziua de maine,o pot numi tarziu.Stau aicia fripta,in pripta,si trista,cu gandurile ce cu drag imi canta.Sunt suficient de buna,dar nu mai vreau,sa fiu nebuna,sa iubesc si dezamagita sa imbatranesc.Nu vreau sa mai fiu naiva,pot sa iubesc,si chiar fericita sa traiesc.Si amintirile ma estopeaza incet,ca un parafet,iubire,dragoste si suferinta,si vreau sa mai am credinta.Si tu vei suferii,in scrisnirile de dinti,si de pacatele din tinerete,cand vei ajunge la batranete.Cat voi mai sta in sanul vietii,si calc pe roua diminetii,vreau sa port haina simplitatii.Imi e deajuns cerul cu stele,luna si paduri cu floricele,pentru a pune capat,urii rele.Nu vreau mai mult,unde le-as tine,ce-i trecator nu-mi apartine!Nu-mi vand pe vise vesnicia,o alta viata nu mai vreau,vreau creionul si hartia,sa pot sa scriu de viata mea,o alta nu o voi mai avea.Un zori de zi,ivit in noapte,si-un te iubesc,din cand in cand,atat mai pot,dar nu mai vreau.Voi pleca din acesta lume sluta,dar imi voi repara viata urata,privind la cer,si gandindu-ma la lumea ce ma stramuta.Viata simpla,dar cu stima,sa o traiesc de azi pe maine.Azi sunt trista,dar maine poate o sa fiu si parasita,de toate ce ma inconjoara,dar lumea tot o sa mai existe.Pot sa stau singura si cuminte,ascult muzica ce nu ma minte.Si vara vietii mele trece,acum ma simt ca un burete,ce suge din amintirile mele,care trece.Amintiri de dor,o sa le iubesc pana mor!Cu stima si respect,sa nu ma zugrumati.Trece vara,trece viata,trece si gandurile mele,dar raman,asa cum sunt.Ma iubesc,plang si rad,ca numai o viata am pe pamant.