Saturday, December 10, 2016

Suflete drag nu mai fi trist!

Filipeni 4:4: "Bucurati-va totdeauna in Domnul!Iarasi zic:Bucurati-va!"Dulce amagire,parca dintr-o povestire,o lume inundata in alb stralucitor,e frig dar ce frumos,ne incalzim auzul cu un colind voios,in suflete caldura,in jur o frumusete,ce parca azi danseaza in ritmuri prea razlete.E peisaj mirific,e un miros de iarna,ce-asteapta o sarbatoare,e un Craciun ce vine cu daruri,iar noi datori ramanem,sa il primim in liniste si pace,iubire sa impartim.Intr-o zi cand nu voi mai vedea rautate,tristete si egoism,in acea zi va fi Craciunul.Fie ca Pruncul Sfant sa va coboare in suflete si sa va aduca liniste si pace.Mesajul meu pentru voi este,sa uitam de griji si suparari,sa iertam,sa iubim si sa ne amintim ca nu suntem niciodata singuri.E momentul in care privim in inima noastra si ne aducem aminte de toti cei pe care ii iubim,si tu esti printre ei,de aceea iti doresc un Craciun Fericit!Va doresc ca linistea,bucuria si caldura Craciunului sa va poposeasca in casa acum si intotdeauna.In fiecare dimineata iti inoiesti bunatatea Ta,in fiecare dimineata Doamne,imi zambesti din nou.Cum as putea sa-Ti arat iubirea,ce o port in pieptul meu.Fata Ta sa lumineze fiinta mea,si pacea Ta sa-mi inunde inima.In fiecare clipa ma coplesesti cu iubirea Ta,cu fiecare clipa ce-o traiesc.In fiecare zi,cand eu aduc destul prinos,mi-e inima de cantec plina,si-s fericita ca sunt al lui Cristos.In fiecare clipa sfanta,plutind ca vantul mangaios,intregu-mi dor spre zori se avanta ca tot pe El eu il iubesc.Caci anii vietii zboara,si cer senin de-a pururi nu-i,dar simt cum Dumnezeu din ceruri imi da putere.Pacea Ta ce-ntrece orice lucru,cunostinta intregului pamant,s-o reversi in inima mea,orice-ar fi,sa pot mereu sa-ti cant.Si cate nu as mai vrea o scumpe Tata,in pribegia mea pe acest pamant,dorintele ce imi raman nespuse,sa le implinesti prin sfantul Tau Cuvant.Viata mea impreuna cu Isus,e un cer senin,cer de soare plin,griji si nevoi eu nu cunosc caci de la El eu toate le primesc.Maine,dincolo de noapte in ai zorii zi,voi deschide ochii,printre galaxi,si am sa strig mai tare,o,cat Esti de mare!

Am venit la taclale...

Odata cu trecerea timpului,ne intrebam ce urmeza?Mai bine am intreba cu ce am mai ramas?Sunt atatea trairi de care fiecare dintre noi am avut parte insa prea putini le recunoastem.Intr-un moment de cumpana a vietii mele m-am straduit sa uit,dar dupa un timp insa am constatat ca nu mi-au mai ramas decat amintirile si am invatat sa traiesc cu ele.Am constatat ca nu s-au sters de tot,atunci cand mi-am dorit.Nu traiesc in trecut,pentru ca doar atat mi-au mai ramas,amintirile.Viata e o lupta,plina de gropi,plina de gunoi,plina de focuri gata sa arda pe oricine,plina de ochi gata sa vada orice slabiciune,plina de noi ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune.Despre mine,nimic din tot ce misca nu ma mai misca,doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig,ura.Dar cum viata are rostul ei,uneori ea te duce unde trebuie sa ajungi,la momentul potrivit,asa s-a intamplat si cu mine.Invata-ne sa ne numaram bine zilele,ca sa capatam o inima inteleapta.Ps.90:12.Adevarul este ca ziua pe care o traim astazi,este ziua cu care incepe sfarsitul nostru.Nu crezi ca e timpul sa te opresti si sa meditezi?Ai oare siguranta ca maine vei mai fi in viata?Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute sa intelegi ce am vrut sa iti spun,in randurile de mai sus.Vedem cum ni se duc anii,sa invatam sa ne numaram bine zilele.Viata trece si povestile raman!"Inainte ca sa se fi nascut muntii,si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea,din vesnicie in vesnicie,Tu esti Dumnezeu!Tu intorci pe oameni in tarana,si zici.Intoarceti-va fiii oamenilor,caci inaintea Ta,o mie de ani sunt ca ziua de ieri,care a trecut,si ca o straja din noapte."Nu-ti mai scriu cuvinte multe ca sa nu te plictisesc,numai tot ce e mai dulce ca sa te mai fericesc.Scriu despre lucrurile care le stiu,dar despre care nu se vorbeste.Deseori,am senzatia ca timpul nu imi ajunge cat sa pot impartasi ce stiu.Din raspunsurile primite,una dintre cauzele pentru care oamenilor le este frica,este ca nu au ordine in idei.Am simtit in suflet o multumire imensa,iar cuvintele de mai sus reprezinta scrisul meu si ceea ce eu mai stiu si atunci cand mai scriu...

Thursday, December 8, 2016

Pace tie calator!

Esti un vesnic calator,omule,ai o viata atat de scurta,invata sa o folosesti frumos,si sa te bucuri de ea.Vad Doamne chipul Tau stralucitor,si-n stele sus si-n soare si in nor.Omule,nu intamplarea,ti-a dat chipul minunat,Dumnezeu cu indurarea,El te-a binecuvantat.Trec zilele nebunule,trec anii ca si lunile,Isuse te rog spune-le,sa se opreasca unele,imbatranesc padurile,se irosesc gandurile,se inmultesc chinurile,raman doar amintirile.Trece timpul omule,la fel cum trec visele,dar raman aceleasi strazile,se scurg usor zorile,se irosesc dorintele,se inmultesc minciunile,nu-ti mai plac dreptatile,oftezi asteptand binele.Ti se vor sterge urmele,uitat iti va fi numele,arse iti vor fi pozele,asta-i viata omule?Nu-ti mai simti mainile,te dor acum picioarele,raman aceleasi durerile,te vor lovi nevoile,te vor bate ploile,te va incalzi soarele,miros numai au florile,sau nu sunt bune narile,ochii nu vad randurile.Am traversat un timp indelungat din viata alaturi de notiunile de bine si rau,iar dupa o analiza indelungata,am reusit sa gasesc rostul acelor lectii de viata prin care a trebuit sa trec,ca sa devin cea care sunt astazi,dar sunt altfel de cum eram.Pas cu pas am ajuns pana aici,fiecare pas spune o poveste,povestea celui care a pasit prin acest loc.Cu prieteni vechi si cunostinte noi,cu amintiri frumoase,dar si cu un gust amar in urma unor intamplari.Privim in urma,meditam si incercam sa invatam cum sa ne purtam in continuare,cum sa ne schimbam,ce trebuie sa facem si la ce trebuie sa renuntam.E o zi obisnuita si ma gandesc la amintiri frumoase si de demult.Ca o dare de seama nu in fata publicului ci in fata mea,am ajuns cu bine pana aici,nu va spun prin cate primejdi si tragedii,dar am invatat sau mai bine zis am fost obligata de viata si de copii mei sa merg mai departe cu viata.Viata merge inainte!Life goes on!asa vrei nu vrei,am fost impinsa de imprejurari ca trebuie sa merg si tot sa merg.Dar dupa toate spusele mele,si toate plangerile mele,viata trebuie sa mearga tot inainte,asa ca am ales eu,nesilita de nimeni ci numai de imprejurari.Timpul trece atat de repede si nu asteapta pe nimeni.Va doresc o lume minunata,alaturi de cei dragi,bucurie,pace si multe binecuvantari.Luati o pauza si meditati la adevarata semnificatie a vietii.Viata omului este un dar facut de Dumnezeu omului.Nu e deloc usor sa tii totul in tine cand ai vrea sa urli in gura mare spunand tot ce ai pe inima.De as avea aripi ca o pasare,as zbura cat mai departe,fara sa mai ma uit in spate,m-as simti mai aproape de cer.Sunt persoane in jurul meu care ma iubesc,si mi-au demonstrat asta.Acela care a trecut prin lupte si incercari,care a cazut de nenumarate ori,dar de fiecare data s-a ridicat tot mai puternic.Caci anii vietii zboara,si cer senin de-a pururi nu-i,dar Domnul meu e ca o primavara,cand fericita voi fi mereu.Pacea Ta ce-ntrece orice lucru,cunostinta intregului pamant,s-o reversi in inima mea.Numele mi-e scris in Cartea Vietii,si doresc,Isus,cu orice pret,sa raman statornica in credinta.Imi amintesc de ziua in care El ma pus la incercare,si a fost o zi foarte grea,incercarile sa vina,prin ele eu ma voi oteli,si intr-o zi pe nori de Slava,printre miile de sfinti si eu acolo sus voi fi.Iti multumesc,ca esti in viata mea,mi-ai dat putere si curaj ca sa traiesc,si inca sunt pe picioare,traiesc prin a Ta indurare,si de minunea ce ai facut-o in viata mea.Acum de trecut eu sunt libera,caci Tu ai inoit viata mea,bucurii am in inima neincetat ca ai lucrat asa de minunat.Viata mea impreuna cu Isus,e un cer senin,cer de soare plin,griji,nevoi eu nu cunosc,caci de la El eu toate le primesc.Lasati bucuria divina,sa salte in inima si duh,amarul si ingrijorarea,fugiva de parca nu au fost.Pastrativa curata cararea,pana ce ajungem acasa!





Monday, December 5, 2016

Este cu mult mai bine sa fi intelept...

Un nume bun este mai de dorit decat o bogatie mare,si a fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul.
Mai bine este sa cauti un adapost in Domnul,decat sa te increzi in om.
Mai bine sa cauti un adapost in Domnul,decat sa te increzi in cei mari.
Mai bine sa fii intr-o stare smerita si sa ai o sluga,decat sa faci pe fudulul si sa n-ai ce manca.
Mai bine putin,cu frica de Domnul,decat o mare bogatie cu tulburare.
Mai bine un pranz de verdeturi si dragoste,decat un bou ingrasat si ura.
Mai bine putin cu dreptate,decat mari venituri cu strambatate.
Mai bine sa fii smerit cu cei smeriti,decat sa imparti prada cu cei mandri.
Mai bine o bucata de paine uscata cu pace,decat o casa plina de carnuri cu cearta.
Mai bine sa intalnesti o ursoaica jefuita de puii ei,decat un nebun in timpul nebuniei lui.
Mai bine sa locuiesti intr-un colt pe acoperis,decat cu o nevasta galcevitoare intr-o casa mare.
Mai bine sa locuiesti intr-un pamant pustiu,decat cu o nevasta galcevitoare si suparacioasa,caci este mai bine sa ti se zica,suie-te mai sus,decat sa fii coborat inaintea voievodului pe care ti-l vad ochii.
Mai bine o mustrare pe fata,decat o prietenie ascunsa,mai bine un vecin aproape decat un frate departe.
Mai bine o mana plina de odihna decat amandoi pumnii plini de truda si goana dupa vant.
Mai bine doi decat unul,caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor.
Mai bine un copil sarac si intelept decat un imparat batran si fara minte,care nu intelege ca trebuie sa se lase indrumat.
Mai bine sa asculti decat sa aduci jertfa nebunilor.
Mai bine sa nu faci nicio juruinta decat sa faci o juruinta,si sa n-o implinesti.
Mai bine ce vezi cu ochii decat framantare de pofte neimplinite.
Mai mult face un nume bun,decat untdelemnul mirositor.
Mai mult face ziua mortii decat ziua nasterii.
Mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat sa te duci intr-o casa de petrecere.
Mai buna este intristarea decat rasul.
Mai bine sa asculti mustrarea inteleptului decat sa asculti la cantecul celor fara minte.
Mai bun este sfarsitul unui lucru decat inceputul lui.
Mai bine cel bun la suflet decat cel ingamfat.
Mai buna este intelepciunea decat taria.
Este cu mult mai bine,este incomparabil mai bine sa fi in viata cinstit decat
fatarnic,fariseu,ipocrit,mandru,arogant,plin de sine,infumurat,ingamfat,egoist.De fapt asta ne dorim toti,nu-i asa?Sigur ca da,cu o conditie,este mai bine sa ascultam de Dumnezeu,decat de oameni.Domnul sa ne ajute...


Sunday, December 4, 2016

Nu e doar o poveste...

A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi fost,nu s-ar mai povesti,de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele.Ma incred in El si ii Multumesc mereu,chiar daca drumul imi este greu,eu ma incred in El.Nu este deloc usor,aici pe pamant unde boale,suferinte de ori ce fel,durerii si multe zile cu lacrimi,dar eu tot ma incred in El,pina in ziua cea glorioasa cand El ma va chema acasa.Ma incred in El ori ce mi se va intimpla,pe drumul meu sau in viata mea,fie ce va fi Domnul ma va izbavi,si in al Lui palat eu voi locui.Ma incred chiar si de nu inteleg,eu voia Lui intotdeauna o aleg,caci doar asa in slava SA,cerescul Tata ma va calauzi.Chiar in cuptor de voi fi pus,eu unsul Domnului voi fi sus,in suferintii sau bucurii,cu El in cer voi mostenii.Cand lupta e gata voi purta cununa,cununa de biruinta!Cand nu stiu ce va urma,ma incred in Isus.Urmatoarele cuvinte sunt o declaratie de credinta impotriva greutatilor vietii,impotriva slabiciunilor si a necunoscutului de maine.Nu stiu ce va urma in urmatoarea vreme,nu stiu cat de mare ori mica va fi lupta,dar stiu ce se intampla azi.Azi si in continuare va fi o lupta mare,dar am un adapost,o scapare,o stanca prin care biruiesc.El e tot ce am nevoie,in El gasesc biruinta.Dupa cum spunea Pavel.2corint 12-10 cand sunt slab atunci sunt tare.Incepe-ti fiecare zi cu un timp de lauda si inchinare,vreme care sa lasi in grija lui Dumnezeu toate ingrijorarile tale.Increde-te in El,pentru lucrurile pe care El le poate face in viata ta,si vei vedea prin raspunsul pe care il vei primi ca nevoile vor fi implinite si ca vei ajunge o binecuvantare.Nu as putea trai nici macar o clipa fara El.Numai prin El voi invinge,vreau sa triesc toata viata mea dependenta doar de El iar,la sfarsitul vietii mele o vesnicie la picioarele Lui.Cand facem un pas catre EL,EL catre noi face o mie.Sa ne rugam si sa-i multumim neincetat caci din mila LUI suntem.Am inceput ziua framantandu-ma cu ingrijorari si frici,si am ajuns sa sfarsesc plangand de bucuria realizarii inca o data a faptului,in cine ma incred.El stie toate nevoile mele si stie cand si cum sa le implineasca pe fiecare dintre ele in cel mai perfect mod.E langa mine,ma tine de mana si imi da pacea care intrece orice pricepere.El e Domnul meu.Si eu decid inca o data,ma incred in El!Vreau sa fiu multumitoare pentru tot ce am,ce am primit si chiar si ce am pierdut.Vin cu sfintenie si recunostinta caci m-a pastrat inca in viata si m-a izbavit din multe primejdi.Toata multumirea este a Domnului si cred ca intr-o zi ii voi putea multumi fata in fata.Voi binecuvinta pe Domnul in ori ce vreme,Lauda Lui va fi totdeauna in gura mea,multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile,si nu va ingrijoratii de nimic ci in toate lucrurile aduceti cererile voastre cu multumirii.Iti multumesc Domnul meu pentru tot ce mi-ai dat in viata asta,in primul rand iti multumesc ca sunt inca in viata,ca am ochi sa vad minunatiile pe care Tu le-ai creat pentru noi,am urechi sa pot auzi de Tine si sa te pot cunoaste mai bine,iti multumesc din suflet ca ai fost tot timpul alaturi de mine si m-ai pazit de toate cele rele,mi-ai ajutat sa trec cu bine peste greutatile vietii si ai ascultat tot timpul rugaciunile mele chiar daca eu sunt o nevrednica si nu merit,dar eu pentru toate iti multumesc.Te rog din tot sufletul meu nu te departa de la mine,ca fara Tine simt un gol in sufletul meu,si simt ca nu am nici un rost in viata asta ca toate sunt doar prin Tine.Toata speranta si toata nadejdea,Tu esti pentru mine.Te rog Doamne sa ai grija de noi de toti,asa cum suntem,mai buni sau mai rai,si iarta-ne noua greselile noastre.Spala-ne sufletele noastre,curateste inimile si gandurile noastre de cele rele si pune in noi un duh nou,curat si statornic sa te putem primi pe Tine ca fara Tine nu exista mantuire.Fi alaturii de noi la bine si la rau,pentru toate noi sa multumim,pentru tot ce am primit,sa iertam,sa iubim,sa reparam trecutul si sa cucerim viitorul.Iti multumesc pentru tot ce am,pentru toate lectiile pe care mi le dai,unele mai dure,altele mai usoare.Iti multumesc pentru faptul ca mi-ai dat capacitatea de a iubi si te rog sa-mi dai si puterea de a ierta.Iti multumesc ca mi-ai oferit din nou o noua zi,te rog sa-mi dai si impacarea de a o trai din plin.Ma rog ca fiecare din noi sa cultivam in gradina sufletului nostru aceasta atitudine a multumirii si recunostintei.Ultimele stiri pe care le-am adus pentru voi,au fost ca sa ne multumeasca mai mult gandurile si mintea.Astazi ar fi un moment potrivit sa-i dam si sufletului atentia cuvenita.Traim intr-o lume profana condusa de dorinta de putere,putere care implicit aduce si bani si,din pacate,aceasta lume profana isi spune cuvantul din ce in ce mai mult si pe noi.Cand vorbim astazi despre putere o facem noi,nimeni nu va poate sili sa fiti liberi.Aceasta este treaba voastra.Banii inseamna putere.Puterea inseamna amestecul in libertatea omului de langa tine.Cu cat esti mai puternic,cu atat mai mult te amesteci in libertatea de a gandi a celui de langa tine,obligandu-l,prin puterea ta,de a face ceea ce TU doresti.Din pacate,trebuie sa ne uitam putin in noi insine si sa vedem,ca in fiecare dintre noi salasluiesc 2 personalitati.Prima personalitate este cea a virtutilor,fie ca suntem profani,iar a doua este cea a viciilor.Depinde de noi care dintre aceste 2 personalitati ne va conduce viata.Sa nu uitam ca,in momentul in care am primit lumina,am renuntat la noi si la putere.Vedem insa,ca unii isi doresc puterea de a conduce,vedem ca unii se impung cu alti frati,din pacate,in unii dintre noi,ajunge sa-i conduca in asa masura incat strica tot ceea ce prima lor personalitate a cladit.Bineinteles ca nu putem obliga pe nimeni sa faca ceea ce nu ii place.Aici va amintesc daca un frate este in nenorocire,datoria fiecarui frate este sa-l ajute.Sunt frati in nenorocire.Nu neaparat nenorocire fizica,ci nenorocire spirituala.Gustand putin puterea,ajung sa hraneasca acel gust al puterii care este unul dulce.Viata este ca o autostrada cu mai multe benzi si multi participanti la trafic.Tu singur alegi pe care dintre benzi mergi,pe cele drepte sau pe cele cu curbe.Insa,de fiecare data cand schimbi banda,incearca sa nu deranjezi participantii la trafic.Fiecare om trece prin incercari.Grele,usoare,rele si bune,trebuie sa le trecem,si nu trebuie sa incepem sa denigram pe cei din jurul nostru doar pentru ca noua ne merge rau sau bine.Disputele dintre noi trebuie sa le punem punct.Fiecare poate sa ierte asa zisele greseli ale celorlalti.Pentru ca sta in puterea noastra de a ierta.Pentru ca fiecare asa a hotarat pentru el,sa greseasca.Fiecare greseste.Insa,greseste pentru el.Observam greselile,si le spunem,le corectam,ca,pe viitor,sa nu fie nevoie de noi discutii pe aceeasi greseala.Sigur,toti pentru unul si unul pentru toti.Ca o rugaminte,haideti sa lucram impreuna cu acelasi gand,sa lasam la o parte disputele dintre noi si sa constinentizam ca,lucrand impreuna,putem realiza ceea ce si-au propus si inaintasii nostri.Daca parasim orice ne-ar putea distrage pentru acest putin timp,ar fi minunat ca din momentul in care ne ascultam emotiile si nu infrangerile.Incolo,fratilor fiti cu un cuget,indemnul acesta,se refera la unitatea pe care Dumnezeu o asteapta de la noi.Pavel spune,va indemn fratilor, pentru numele Domnului,sa aveti toti acelasi fel de vorbire,sa n-aveti dezbinari,certuri.In Filipeni 2,Apostolul Pavel exprima esenta,deci,daca este vreo indemnare in Cristos,daca este vreo mangaiere in dragoste,daca este vreo milostivire si vreo indurare,faceti-mi bucuria deplina si aveti o simtire,o dragoste,un suflet si un gand.Unitate,inseamna cumva uniformitate.Domnul Isus s-a rugat pentru unitatea dintre copiii lui Dumnezeu,iar El a fost un exemplu in sensul acesta.Incolo,fratilor traiti in pace,si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.Petru a spus,harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Hristos.Un obstacol al pacii si armoniei,este lipsa de iertare.Se spune,tu cu paguba si tot tu si cu suferinta.Sa nu uitam ca Dumnezeu ne-a scos de sub puterea intunerecului si ne-a stramutat in imparatia Fiului dragostei Lui,in care avem rascumpararea,prin sangele Lui,iertarea pacatelor.Col.1:13-14 El sa ne ajute prin puterea Duhului sa fim sanatosi,sa ne desavarsim,sa ne imbarbatam,sa fim cu un cuget,sa traim in pace,si atunci Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu noi.Unii oameni trec prin viata fluierand,iar altii se lupta din greu.Chiar azi am ascultat de la un predicator,ca femeia sa nu-si distruga copii,sa se ascunda cand plange sau e necajita,sa nu o vada copii.Dar asa viata sa traiesti,tot cu frica,ca iti da barbatul cu ciocanul in cap,ori de una,ori de alta.Stiu,am trecut si eu pe aici,si nu e usor,dar din clipa cand mama nu e respectata de barbat,si nu este iubita,din aceea clipa copii sufera nespus de mult,si chiar daca mama trebuie sa se mai si ascunda.Cunosc oameni,asa cum fara indoiala,cunosti si tu,care provin din medii teribile.Numai ca un fapt divers,eu va pot scrie cat de grea este sa ai sau sa fi intr-o fam.disfunctionala sau dezmembrata.De ce am socotit eu,ca aceasta este un subiect foarte delicat?Pot sa scriu,pentru-ca am trecut si eu pe aci.Ma doare foarte tare numai sa ma gandesc,dar si sa mai pot pune in cuvinte,pe scris intamplarea mea de o viata.Ei,bine,am mai invatat de atunci,multe si marunte,si mai mari si mai tari.De cand te nasti si pana cresti,tot invatam,pentru unii mai usor iar pentru altii mai greu.Si asa am invatat si eu foarte greu.De ce foarte greu?ca a trebuit sa ajung pana aici,unde am ajuns.Nu stiu unde?De mica am fost si eu abuzata de tatal meu,dar nu sexual,tatal meu era bolnav cu nervii,si cand se inerva sa nu va spun,era vai de mine,si tocmai pe mine,isi descarca nervii.Nu stiu de ce?nu a facut-o cu fratii mei,ci doar cu mine,ca zicea el ,ma iubeste.Fiind o copila,nu mi-am dat eu seama de ce este el asa de nervos,dar cu timpul,crescand mai mare,am invatat ca tata-l meu a fost copil orfan,abuzat si el de viata si de soarta,de mic copil a fost sluga,si cu un tata alcoolist,nu a avut o crestere si o dragoste de parintii,era tot timpul abandonat de altii,ca fiind golanul strazii.Pe la varsta de 19 ani el s-a insurat cu mama mea,care si ea la randul ei nu a fost cu multa scoala,dar a avut o inima mare fata de tatal meu si l-a iubit mult.Mama mea credinciasa fiind,nu a spus nimanui problemele ei,si le-a tinut inchise in ea.Anii au trecut si problemele sau agravat,pe la 15 ani eu nu am mai putut rezista,si am vrut sa plec de acasa sa-mi iau campii,dar mama mea nu m-a lasat.Asa eu am hotarat sa merg la lucru,sa-mi fac niste bani de buzunar si poate si mai repede sa ma casatoresc.Multe sunt ele de spus,dar acum dupa zeci de ani,nu mai pot sa dau timpul inapoi.Dar asa a fost.Nu vreau sa ma dau in evidenta cat de proasta am fost,dar pentru unii,dai doamne mintea romanului din urma,ca mai bine mai tarziu decat niciodata.Nu am primit o educatie de acasa,ca nici parintii mei nu o aveau,doar Biblia.Tatal meu nu ma batea sa invat Biblia,sau sa ma forteze sa merg la biserica,caci asta o aveam deja in sange de la mama mea.Exemplul mamei mele,eu la-m urmat,doar nu a fost indeajuns,trebuia sa mai trec si prin experiente fenomenale,ca eu sa pot invata despre viata si tot odata educatia copiilor.Pe la 19 ani m-am casatorit,si aceleasi greseli,nu le-am ocolit.Am dat de ele "ca de dracu."dar nu va speriati,eu nu injur,aceasta este o zicala"asa se zice pre la noi"Cati ani am acum?pai,sa ma gandesc putin,"ia intreaba pe mosu"am si uitat,va dati seama unde am ajuns!Semne de intrebare?Dementia,ma uite ca vine si batranetea.La asta nici nu m-am gandit.Ma gandesc la multe din trecut,si le stiu,dar la viitor nici nu mai pot sa ma gandesc,traiesc doar in prezent.Si uite,ce s-a intamplat?chiar vreti sa le stiti?sau intamplat multe,multe.Nu stiu daca este adevarat sau nu,dar se zice ca eu am fost o mama neglijenta,nu am putut salva copii mei,de la ce?Sa va spuna ei.Am fost foarte slaba,nu la propiu,ci la figurat.Nu am stiut sa ma lupt cu autaritatiile,adica puternica,tare,la drepturiile mele si a copiilor.Dar am ajuns aici,cum?Cu bune cu rele am supravietuit Holoucastului,dar nu ma plangeti,sunt atatia altii mai rau de plans.Daca inca mai pot sa scriu,e inca pe bune,si cum mai scriu,numai eu stiu.Sa intru la subiect,povestea este compusa din:
1.Introducere-care vam facut-o
2.Cuprins-care contine
3.Incheiere-cu ce voi incheia subiectul meu....
Cu ce vreau sa va las pe voi,dragii mei,la incheiere,invatati,invatati si iar invatati.Se zice ca invatatura multa strica.Depinde de care?caci in viata noi tot invatam si stiti voi?"tot prosti o sa murim"Invatatura e buna,dar sa mai faceti si ceva pauze sa va relaxati,sa va odihniti si apoi sa o luati iar de la capat.Multe trebuie de invatat,de una de alta,dar cred eu,ca lasa de dorit,educatia si formarea familiei.De ce trebuie familii sanatoase?familia este societatea,si daca vom creste copii bine de acasa si un suport moral bun,sansele la copii sunt mai bune pentru ei in afara societatii.Nu totdeauna este adevarat,dar noi putem construii copii mai bine,daca nu atunci,ne va educa statul,copii.Presiunea de afara este foarte mare,si asa cu famili bune si tot se pierd copii,dar sansele sunt mai scazute.Omenesc sau crestinesc,este bine ca familia sa fie familie.Cand mama si tata se iubesc,copii detin o securitate mai stransa fata de parinti.Da,se zice ca Biblia este manualul de ghidare si baza care se modeleaza familia.BACK TO THE BIBLE!dar sa ne fie cu iertare in zilele de azi,stiinta este asa de avansata,si eu nu am gasit acolo cum sa ne invete despre"cum sa inveti copilul tau despre sex?Mama mea nu mi-a spus nimic,si cand m-am maritat "nu spun nimic"mie rusine si acum.Stiti ce i-am spus copiilor mei?U lay,u play,u got to pay!ei sau ras foarte tare de mine,si mi-a spus ca nici nu stiu ce este"sex"ma iertati,dar trebuie sa scriu,azi si la copii din gradinita se spune de lectile acestea.Da societatea,da mult mai mult afara,din tot ceea ce noi parintii vrem sa-i invatam.Asa deci,ce este de facut?Copii mei au ajuns mari acum,dar sa va zic,boala este boala,Camelia,fica mea,nu stiu de cate ori i sa facut ungerea,si tot la doctori umbla,Alice,Emanuel,Ramona,ce credeti?sunt tot depresati,nervosi,si nu mai stiu in cine sa mai creada.Boala este tot acolo,doar numai se trateaza,dar nimic nu amelioreaza,si asa ne luptam zi de zi sa fim pasnici si hazlii,si oamenii sa nu stie.Ne ascudem dupa o hartie,medical diagnosticat.Depresie,bypolar,ura,rautate,neincredere,sensivitate si toate sunt aprobate.Va rog frumos acum,voi mai,fratii mei cei buni,ia sa va puneti pe treaba,si sa nu mai stati asa de geaba.Sus la lucru fratii mei,sa nu dati si voi de ei,de cei care fura si inseala,si va baga si pe voi cu ei in oala.Sunt foarte serioasa acum,eu ma pregatesc de drum.Ia va mai tineti voi de gura,fiti de treaba,fiti pe pace,si invatati de toate ce va place.Sa fim o familie unita,sa fim o familie reala,familia in care Domneste,ISUS!Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme,lauda Lui va fi totdeauna in gura mea.Mai bine sa asculti mustrarea inteleptului decat sa asculti la cantecul celor fara minte.Totusi acum ma bucur,nu pentru ca am fost intristata,ci pentru ca intristarea m-a adus la pocainta.Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa...

Scriu sa nu impresionez pe nimeni...

Scriu pentru-ca simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile.Poate ca imi scriu chiar mie.N-am sa uit niciodata prin ce am trecut,spunea regele in cartea,"Alice in tara minunilor".La care regina ii raspunde:Ba ai sa uiti daca nu-ti notezi undeva!Ma folosesc de acest citat ca sa te conving sa pui pe hartie tot ce-ti doresti sa faci cu viata ta.Scriu pentru cei curiosi,pentru femei pe care nu am ce sa le invat,poate doar le ajut sa gaseasca mai usor drumul spre raspunsurile din ele.Scriu pentru barbati care stiu sa planga,nu pentru cei care-si fac femeile sa planga.Scriu despre ce vad,ce aud,ce simt si despre ce pot schimba,macar in lumea mea pe care o povestesc.Scriu din naivitate,am senzatia ca pot muta intr-un om cuvintele pe care le scriu,astfel inca sa-l obsedeze.Scriu si am inceput sa scriu din placere,act ce necesita echilibru si seriozitate.Scrisul mai reprezinta si un refugiu in care ma regasesc,si ma linistesc.Melancolica,am inceput sa scriu si din nevoie.Din nevoia de a ma exprima,de a transmite si celorlati mesaje,trairi si sentimente,mai putin intense,ori cumpatate.Scrisul inseamna sa citesti si sa asculti,nu doar sa spui o poveste.Scrisul pentru mine e o usa deschisa spre divinitate.Scriu pentru a evada din realitate.Pentru ca simt ca nu apartin acestor vremuri,mi-ar fi placut sa mai traiesc un pic de eternitate.Atunci cand scriu,cuvintele au puterea de a ma face sa ma simt,frumoasa.Scrisul imi este necesar vietuirii,tot asa cum imi e necesar sa respir,sa maninc sau sa dorm,iar muzica e cafeaua mea energizanta.Scriu in timpul cand muzica imi fredoneaza cuvintele.Plimbarile in natura ma relaxeaza,familia e starea de care am mereu nevoie.Scrisul e gandire.Uneori ma intreb ce are rost cu adevarat,ce conteaza cel mai mult in viata.Unicul lucru care da sens vietii este iubirea.Iubirea de oameni,pentru familie,prieteni,apropiati.Tine minte ca cele mai valoroase lucruri nu sunt lucruri.Scrisul pentru mine inseamna joaca,bucurie,cantec,intalniri cu prieteni.Cand scriu evadez in orice loc din lume imi doresc,fac tot ce imi trece prin scris,dar cel mai important INVAT.Scrisul e intimidare,o arta mistica,o abilitate practica.Scriu pentru ca toate lacrimile par sa-si gaseasca un rost,bucuriile un sens,dorurile o cale,si emotiile bune sau rele se transforma in ceva ce pare sa nu raneasca pe nimeni.A scrie e motivul pentru care abia astept,e una dintre ratiunile pentru care ma bucur ca traiesc.Scriu sa-mi vindec inima de indiferenta,de negativism.Pentru ca lumea in care traiesc poate deveni mai frumoasa si mai buna doar citind,uneori,e ceea ce indraznesc eu sa scriu.Scriu luandu-mi subiectele din viata de zi cu zi,din tanguielile unuia sau din bucuriile altuia,fapt ce m-a incurajat sa scriu.Si spre surprinderea mea postarile au placut.Faptul ca pentru mine,scrisul e maniera prin care Dumnezeu imi spune zi de zi ca ma iubeste.Multumesc Doamne pentru toate!Daca scriu pentru voi sau scriu pentru mine,ma bucur ca o pot face.Prin scris imi pot fauri o poveste care depinde doar de mine.Scrisul nu o sa ma dezamageasca niciodata,pentru ca eu nu o sa ma dezamagesc niciodata.Uneori plang prin cuvinte,alteori pot zambi prin semne de punctuatie.Cuvintele sunt ciudate,corecte sau gresite,dar niciodata nu mint.Sunt parti sincere din sufletul meu,mai bune sau mai putin bune,dar intodeauna sincere.Si asta e tot ceea ce conteaza.Nu scriu nici pentru a deveni cel mai bun blogger,ci pentru a informa,pentru a va spune viata merge inainte!Nu scriu cum sa va traiti viata,scriu despre ceea ce simt prin constiinta iubirii de Sine,pe care ma bucur s-o desavarsesc in scurta mea existenta pe aici.Nu scriu si nici nu vreau sa-mi expun viata publicului,prea putine despre mine,si multe despre voi.Asa mi-am vindecat naivitatea si timiditatea fata de lume.Scrisul a fost singurul moment de onestitate de-a lungul timpului.Scrisul m-a invatat sa zic ce gandesc,chiar daca mi se pare gresit.Mai scriu pentru ca vad lucrurile asa cum se intampla si nimeni nu vorbeste despre ele.Scriu pentru ca nu mi-e rusine,sa zic lucrurilor pe nume.Nu scriu pentru ca am cota de jurnalist,si nu scriu sa te impresionez pe tine.Scriu pentru ca traiesc tragedia zilei de ieri,azi si maine.Scriu pentru ca nimeni nu scrie lucrurile pe care le scriu eu.Scriu pentru ca sunt putini cu picioarele pe pamant si cu bunul simt de care am nevoie.Prea multa minciuna in jurul meu,prea multa degradare,si sincer cred ca s-a meritat efortul sa fac aceasta schimbare.Nu am nimic fata de tine,sunt o femeie simpla,nu ma plang pe internet.Prea putini cunosc situatia,prea multi se bucura.Ma bucur ca nu este nevoie sa jignesc pe cineva ca sa ma fac inteleasa.Se pare ca am trecut de copilariile acestea.Am uitat sa ma mai gandesc la lucrurile frumoase pe care le am,si care imi incalzeste sufletul.Nu scriu sa impresionez pe cineva,scriu sa-mi vad mai bine gandurile,care uneori sunt prea delicate,sa ma mai pot concentra pentru ele.M-am regasit atunci cand imi era cel mai dor de mine.Scriind,am avut posibilitatea de a impartasi ceea ce cred si stiu.E placut sa stii ca nu esti singura.Datorita tie,eu ma pot elibera de cuvintele ce cresc in interiorul meu,caci cuvintele nu sunt decat niste forme de care ma folosesc pentru a va surprinde pe voi...


Colinde,colinde...

https://www.youtube.com/watch?v=NN_3FiIojdg&index=1&list=RDNN_3FiIojdg