Saturday, September 24, 2016

De vorba cu mine...

Vorbesc cu mine,cum as vorbi cu zilele de ieri,si parca tot nu-mi vine sa cred ca n-am dreptate.Vorbesc cu mine,si-mi zic,de ce ma minti,de atatia ani de-a rindul,o pot schimba intr-o clipa,de mine si de tine.Singura,aproape-mi este frica,sa mai vorbesc cu mine.Sunt momente in care simt ca am obosit,ca totul e din ce in ce mai greu,clipe in care ma retrag in singuratate,in ganduri,lacrimi,dezamagiri.Sunt etapele prin care trecem si care ne ajuta la modelarea noastra ca oameni.Uneori,devenim mai puternici,mai increzatori,dar alteori,toate aceste incercari ne tulbura.Sunt multe astfel de momente prin care suntem meniti sa trecem prin viata.Nu exista nici sfaturi si nici retete care sa te ajute sa le eviti.Exista doar credinta si speranta ca va fi mai bine,si ca vei reusi sa treci peste.Exista doar atitudinea si felul in care decizi sa depasesti obstacolele,in fata lucrurilor care nu depind de tine.Dumnezeu este cu tine pentru a te calauzi in directia corecta.Nu te teme,atita timp cat mergi in paralel cu Domnul.Fii fara frica,El stie ce este bun pentru tine,ai incredere in iubirea pe care ti-o poarta,lasa-l sa te calauzeasca.Sunt obstacole prea greu de trecut,hai sa punem sufletul pe punte.Ganduri imi lumineaza noptile,sa fug de toate intrebarile,pe care le intampin odata cu minutele.Vreau linistea in mine sa domneasca,din mine sa raman doar eu,si-o flacara cereasca,sa-mi incalzeasca inima in fiecare zi si noapte.Ferice de omul care si-a acceptat menirea si,prin cuvinte si-a observat uimirea.In ultima vreme m-am ingrozit,vazand cat de rai au devenit oamenii.Parca in mod intentionat se ranesc unii pe altii si nu le mai pare rau.Ce va aduce bun pentru omenire,aceasta atitudine care se amplifica.Cred ca exista pericolul de a nu mai putea opri valul de rautate care a cuprins atatea suflete.Ma rog ca Dumnezeu sa ne deschida ochii,macar acelora dintre noi care avem copii,si care ne dorim o viata fericita pentru ei,sa gasim solutii pentru a ne opune pasnic rautatii.Cred ca indiferenta e la fel de periculoasa ca rautatea,pentru ca da voie acesteia din urma sa capete putere.Si cred ca a venit timpul sa ne unim fortele si noi,aceia care inca mai credem intr-o lume mai buna.Ar trebui ca vocile noastre sa fie la fel de prezente ca ale lor,ar trebui ca lucrurile pe care noi le facem,acelea care aduc bucurie si care alina,sa fie la fel de raspandite.Doar eu nu pot construi o lume perfecta,trebuie sa mai fie si altii in lume sa lupte pentru lumea lor.Eu nu fac lucruri mari,nu pot inventa un medicament care sa vindece bolile incurabile,nu sunt bogata ca sa ridic spitale sau sa fac fantani acelora care nu au apa.Nu ma arunc in foc pentru a salva vieti sau paduri,si nu iau decizii pentru binele unui popor intreg.Destinul meu nu e maret,si nu voi ramane in istorie ca cineva care a reusit sa schimbe lumea.Acesta este adevarul.Dar,tot la fel de adevarat este ca sufletul meu va continua sa existe si dupa ce va parasi acest trup,si nu vreau sa fie un suflet chinuit.Lucrurile mici pe care le fac,vreau sa le fac bine si cu dragoste,sa le impart cu ceilalti si sa ne bucuram impreuna de ele.E mai usor sa cladesti ceva bun intr-un om in viata,decat sa repari sau sa indepartezi ceea ce a fost stricat in ani de zile.Mi-ar placea sa oprim valul de rautate despre care scriam mai sus,si sa impartasim ceea ce vedem ca e bun si drept,nu barfe si scandaluri demne sa aduca suferinta.A fi bun nu e o slabiciune.E putere.Mi-am dat seama ca in fiecare zi,aflu cate ceva.Ca e esential sa ma deschid si sa invat de la toate persoanele cu care interactionez.Mi-am reamintit ca tot ceea ce am de facut este sa actionez conform entuziasmului si bucuriei,si sa fac doar acele lucruri care imi provoaca aceste sentimente,pentru ca ele exprima adevaratul meu sens.De-a lungul vremii am trecut prin diverse etape,si de fiecare data cand am crezut ca stiu totul,experienta a venit si mi-a demonstrat ca verbal si mental m-am programat sa fiu o anumita persoana.Am fost in aceasta ipostaza de mai multe ori in viata mea,si nu mi-e rusine sa recunosc.Sunt un suflet care a venit aici sa traiesc o experienta umana,un suflet care experimenteaza pe zi ce trece.Mi-am dat seama cat de important este sa traiesti,si sa fii constienta,pentru a putea sa dansezi frumos prin viata.De multe ori ne trezim in fata anumitor evenimente si nu intelegem de ce au aparut.Unele sunt dureroase,altele sunt pline de bucurie si incantare.Intentia este una din cele mai puternice emotii pe care le poti avea.E alegerea ta daca vrei sa traiesti constient sau inconstient,o viata intreaga de acum incolo.Te aflii in fata unei oglinzi mari gigantice,care iti da oportunitatea sa vezi cine esti si ce emiti in univers.Sunt miliarde de oameni care traiesc in ignoranta fara a stii toate aceste lucruri,si experimenteaza atata suferinta in viata lor.Pentru ca ce nu intelegi te face sa suferi.Daca esti aici si citesti aceste randuri,atunci si tu esti pregatita sa iti traiesti viata constient.Poate e vorba despre anumite lucruri despre noi pe care nu le-am acceptat pana acum,si avem nevoie sa le vedem.Tot ce e nevoie sa faci este sa te accepti asa cum esti,cu partile intunecate si partile luminoase,si astfel nu vei mai trai evenimente pe care le respingi cu atata ardoare.A trecut ceva timp pana sa imi dau seama de acest lucru,si cand am facut-o mi-am facut o declaratie.Eu sunt si lumina si intuneric.Ceea ce nu imi place la tine,se afla adanc in mine.Ceea ce imi place la tine exista fara indoiala in mine.Te privesc si ma vad pe mine,oricine ai fi.Daca tu poti inseamna ca eu pot.Daca tu esti minunat,inseamna ca eu sunt minunata.Toate au avut ca rol sa accepti cele mai ascunse lucruri despre tine si o data ce le-ai acceptat,ele nu mai au nevoie sa se manifeste in viata fizica.Nu degeaba sunt oameni care retraiesc aceleasi si aceleasi povesti.Sunt extrem de recunoscatoare sa pot intelege asta acum,sunt recunoscatoare sa pot cu sufletul deschis,sa accept totul despre mine,sa ma accept complet,profund si in totalitate.Indragosteste-te de tine,accept sa redevin intreaga.Cu siguranta ca nu sunt la capatul drumului,constienta sau nu.M-am intalnit cu un vechi prieten,de pe vremea cand lucram,si mi-am adus aminte de un lucru pe care mi l-a spus demult,acum vreo 16-17 ani.Nu mai retin care a fost exact situatia atunci,dar gasisem eu o solutie mai creativa sa-l ajut cu o chestie.Postarea ar fi foarte lunga,am scurtat-o cat am putut,ca putea iesi o carte intreaga pe tema asta.Oamenii destepti sunt idioti.Da,pentru niste oameni destepti,sunt destui prosti.Oamenii destepti nu inteleg ca Universul functioneaza dupa un principiu relativ simplu,actiune si reactiune.Daca arunci cu o piatra in geam,geamul se sparge.Daca te gandesti cum sa spargi geamul,geamul nu se sparge.Daca nu faci nimic,nu se intampla nimic.Oamenii destepti gandesc prea mult.Prostii actioneaza,desteptii analizeaza.Daca un prost vrea sa mearga,o ia tot inainte pe aratura.Oamenii destepti se plictisesc repede.Oamenii destepti nu sunt consecventi,nu sunt perseverenti,au foarte multe idei si vor sa le incerce pe toate,trec de la una la alta in timp scurt,fara sa le dea timp sa se dezvolte.Din cauza ca au atat de multe idei,nu au rabdare sa mearga cu una pana la capat,mai am alte 400 de idei,una o sa mearga.Si renunta la ideea actuala si incearca alta.Oamenii destepti vor sa schimbe lumea.Cea mai mare prostie de idee pe care o poti avea.Universul are 13 miliarde de ani.Tu cati ani ai?Pe bune,crezi ca n-au mai incercat si alte zeci de milioane de oameni de-a lungul multor generatii inaintea ta,crezi ca tu esti cel mai destept,singurul care si-a dat seama ca e o problema in Univers si trebuie rezolvata?Si cum crezi tu ca poti realiza schimbarea asta?Din aceeasi categorie cu schimbatul lumii e si lupta cu sistemul.Sistemul e rau,e asa si pe dincolo,bla bla bla.Pai nu te obliga nimeni sa ai ultimul smartphone.In esenta,oamenii destepti vor sa-i ajute,sa-i salveze pe cei napastuiti de soarta,insa cu toata inteligenta lor nu-si dau seama ca fac exact contrariul.Daca vrei bani si bunastare trebuie sa incetezi sa mai fii impotriva oamenilor bogati si sa nu-i mai consideri dusmani.Realitatea e in felul urmator,cerul e albastru,iarba e verde.Cerului nu-i pasa ca tu crezi ca ar trebui sa fie roz,pentru ca asa ti-ar conveni tie,sau pentru ca asa crezi tu ca ar fi mai bine.Accepta realitatea si adapteaza-te,in loc sa lupti ideologic impotriva ei.Nu poti schimba natura umana.Nu poti controla ce fac si ce gandesc alti oameni,tot timpul ar trebui ca ceva sa fie altfel.Cele mai multe confruntari se castiga cu tupeu,nu cu dreptate sau logica argumentativa.Din nou,asta e o realitate pe care trebuie s-o accepti,asa functioneaza lumea in care traim.Trebuie sa te hotarasti ce vrei de la viata si sa actionezi in directia respectiva cu incredere si curaj.La capatul suferintelor tale se afla cele mai mari comori ale tale.Undeva de-a lungul timpului,te-ai schimbat si ai incetat sa mai fii tu.Ai lasat oamenii sa arate cu degetul spre tine si sa iti spuna ca nu esti bun.Si cand lucrurile au inceput sa mearga prost ai cautat ceva sau pe cineva pe care sa arunci vina pentru ca lucrurile merg prost.Lumea nu este tot timpul insorita si plin de curcubee.Lumea poate fi un loc dificil si plin de rautate.Si nu ma intereseaza cat de dur esti,te va lovi si te va tine la pamant,daca o lasi.Nici eu,nici tu,nimeni nu poate lovi asa puternic cum te loveste viata.Dar nu e vorba despre cat de tare poti sa lovesti ci despre cat de tare poti sa fii lovit si sa continui sa mergi inainte.Asa se castiga luptele.Acum,daca stii cat valorezi du-te in lume si cere ceea ce valorezi.Dar trebuie sa fii dispus sa fii lovit.Si nu ai voie sa arati cu degetul si sa spui ca nu esti ceea ce vrei sa fii din cauza altora.Lasii fac asta ir tu nu esti un las.Esti mai bun de atat.Eu te voi iubi orice ar fi.Dar pana nu incepi sa crezi in tine nu ai o viata.Viata ne loveste pe toti,intr-un ritm si o intensitate diferita,insa toti ne-o luam in freza.In iubire nu cred ca exista om care sa nu fi plans cel putin odata,si sa considere ca viata nu are sens fara persoana iubita.Am cunoscut oameni foarte duri cazuti in genunchi,ca niste milogi in fata femeilor iubite,si am cunoscut femei care si- au distrus intreaga viata din cauza unui barbat ce nu le-a raspuns iubirii.Care dintre noi nu a avut zile in care a mers pe strada cu capul plecat,si umerii grei de povara unor datorii,sau a unor lipsuri si suferinte materiale care ne-au dat un gust amar.In privinta sanatatii,de cate ori nu ne-a umilit viata si ne-a aratat cat de fragili,muritori si neinsemnati suntem,ori luandu-ne sanatatea,ori luand-o cuiva drag noua.Iti duci aminte macar odata cand te-ai simtit umilit,rusinat sau parasit de chiar prietenii tai?Cand ai simtit ca nu ai deloc valoare si nu ai ce sa oferi celor din jur?Ei bine,viata are multe cai sa te loveasca insa tu trebuie sa induri.Trebuie sa induri pentru ca dupa multe lovituri,chiar si viata va obosi pentru o clipa,iar daca tu inca esti acolo te poti ridica pentru a-ti lua revansa.Intarit de toate loviturile,ai pielea mai groasa,atentia mai ascutita,loviturile tale au forta,dorinta ta de a trai este maxima,si stii ca nu mai exista cale de dat inapoi.Incepi sa lovesti viata inapoi,cu bucurie ca desi ai primit multe lovituri poti si tu sa dai cateva inapoi.Daca ai indurat bine loviturile vietii,ai invatat suficient pentru ca acum sa fii mai bun,mai puternic si mai pregatit ca oricand sa iei inapoi ceea ce este al tau.Bucuria de a trai o viata,asa cum iti doresti.Iar cand viata va fi in corzi,esti pregatit sa ii dai lovitura finala.Viata nu a vrut defapt decat sa iti fie mentor,antrenor si ghid.A stiut ca ce nu te omoara,te va face mai puternic si ca doar lovindu-te si incoltindu-te,te va face sa dai tot ce ai mai bun in tine.Si acum uita-te la tine!O fiinta mai frumoasa,mai puternica si mai pregatita ca oricand sa faca fata oricaror provocari.Acum ai trecut examenul vietii,viata iti ofera toate bogatiile.Vreau sa te rog,sa induri orice suferinta,ce iti arunca viata in cale.Nu este deloc usor sa iti pastrezi un spirit optimist cand aproape toate necazurile se abat asupra ta.Insa vreau sa stii ca la capatul tuturor suferintelor,vei renaste ca pasarea Phoenix din propria cenusa si vei arata lumii intregi ca esti o personalitate.Si vreau sa stii ca in lupta ta,nu vei fi niciodata singur.Eu nu am sa opresc nicio clipa,pana cand nu vom face impreuna din lumea asta,locul in care meritam sa traim,sau vom muri incercand.In lupta ta vad toate luptele mele,pentru ca la final suntem una si aceeasi.Oameni aruncati intr-o lume de flacari,cu optiunea de a reusi,sau a muri incercand.Totul se naruie,economia se duce in jos pe apa sambetei.Oh,vai si amar!Fiecare din noi are momente in viata cand e fericit,trist,fara sperante sau este dezamagit,speriat si nu stie incotro sa o apuce,indiferent despre ce e vorba.Unele din ele sunt pline de verdeata si flori,altele vai lipsite de viata,vai seci,vai fara apa.Nu stiu prin ce vai ale vieti ai trecut sau ai de trecut,nu imi cunosc nici vaiile din viata mea,stiu insa un lucru si il stiu foarte bine,ori cat ar fi de adanci vaiile din viata mea,lumina lui Hristos poate sa patrunda si acolo,si cred caci si in viata ta.Cum suntem,si conceptii diferite,fiecare vede viata cum crede el ca o sa-i fie mai bine,dar esecurile sunt la toata lumea.Singura modalitate de a ne face ziua de maine mai buna,este sa constientizam greselile de astazi.Fiecare dintre noi este unicul responsabil pentru viata pe care o traieste.Recunostiinta valoreaza mai mult decat toate bogatiile din lume.Ea ne imbogateste sufletul si viata,si ne face sa vedem traiul zilnic cu alti ochi.Ce urmeaza,Dumnezeu cu mila!Probleme vor fi mereu,insa depinde de tine daca alegi sa reinvii sau sa mori.Spun si o voi spune mereu,vai si amar de noi,sunt 5 cuvinte.Nu uita,cand respiri sau mai ales cand esti suparat sau adancit in ganduri,vorbeste cu Tatal,si apoi vorbeste cu tine...










Toti avem povesti,dar nu toti suntem eroi...

Cu toti avem povesti,zilnic auzim sau spunem cate o poveste,si fiecare o interpreteaza in felul lui.Toti avem povesti,dar nu toti suntem eroi.Eu nu fac altceva decat sa spun povestea,si astfel,o spun in felul meu.Cand nu reusesti sa te eliberezi de povara nevoilor,si te nevoiesti pentru ziua cea de maine,bucura-te!Dumnezeu te tine in stare ca sa inveti sa depinzi neincetat de bunavointa Lui,si iti arata zilnic cat de mult te iubeste,asigurandu-ti tot ceea ce iti este necesar,la momentul potrivit.Aceasta inseamna trairea vietii prin credinta.Chiar cand toate ti se arata potrivnice,sa iti amintesti.Dumnezeu va purta de grija!Cele mai valoroase si mai pretioase posesiuni ale tale si cele mai mari puteri ale tale,sunt cele invizibile si intangibile.De aceea,nimeni nu iti poate lua vreodata aceste posesiuni sau aceste puteri.Am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar.Mai multe adevaruri,raportate la Dumnezeu,este egal cu niciun adevar.Iar daca adevarul este unul singur,in esenta,nu e nici in stiinta,nici in filozofie,nici in arta.Cea mai mare glorie nu o dobindesti atunci cand nu esti doborit niciodata,ci atunci cand te ridici dupa ce ai cazut.Am avut o experienta deosebita,cu un om,si asa cum sunt oamenii,oameni si oameni,de incredere sau de dezamagire.Intr-o lume in care nu mai putem intelege nimic,trebuie sa ne legam de ceva,in plus,pentru a ne dovedi bunatatea,trebuie sa fim mai buni cu noi,sa ne acordam timp,sa gasim modalitatea de a crea,bunatatea inseamna spiritualitate.A fi bun inseamna a face ceva bun,oamenilor si societatii,poate implica si lucrurile nemateriale.Din punctul meu de vedere a fi bun inseamna a iubi tot ceea ce te inconjoara,a-ti indrepta greselile si chiar a ierta si a nu renunta niciodata sa lupti.Poate ca in viata fiecaruia a existat un Iuda care ne-a tradat pentru 30 de arginti sau mai multi.Intr-un moment al vietii noastre,o lectie de viata data cu un scop,cu scopul de a te intari,de a te ajuta sa mergi mai departe,de a te pregati pentru viata.Asadar,fiti mai buni,iertati,si bucurati-va de frumusetea vietii.A gresi este omenesc,a ierta este divin.Haideti sa incercam sa fim mai buni!Sa ne gandim putin si la ceilalti si sa nu vedem numai interesul nostru.Traim intr-o lume complicata,in care banii si satisfactia personala conteaza cel mai mult.Viata este minunata,dar noi o complicam.Pentru ce atata ura,atata batjocora,atata minciuna,atata clevetire?Pentru binele tuturor haideti sa incercam sa fim mai atenti la nevoile altora,mai toleranti,mai rabdatori.O vorba buna,spusa cu blandete si cu caldura si un zambet te fac in primul rand pe tine mai fericit si apoi pe cei din jur.Omul isi agoniseste invatatura,alearga dupa bani si cauta sa se intalneasca cu oameni mari,si in toate acestea arata sarguinta jalnica.Ajutorul dat altora te umple de bucurie,liniste si pace.Haideti sa ne iubim si noi unii pe altii,in sinceritate si bunatate.Sa incercam sa renuntam la rautatile noastre,pentru binele nostru si binele celor din jur,se poate.Sfinteste fiecare inceput si sfarsit de zi cu o rugaciune,si cu o cercetare a faptelor tale,si incearca sa nu mai repeti aceleasi greseli ziua urmatoare.Stresul,grija pentru ziua de maine,goana dupa bani,ne determina sa ne calcam principiile in picioare,sa sarim peste cei sapte ani de acasa si chiar peste simtamintele care ne mai tin sufletul in viata.De cele mai multe ori,ne trezim,insa,prea tirziu.E atat de simplu sa privesti spre cer intr-o zi senina,si sa te incarci cu lumina soarelui,datatoare de viata si speranta,e atat de bine sa fii bun.Oameni buni au mai fost,oameni buni mai sunt!Se zice,spune-mi ce prieteni ai ca sa-ti spun cine esti.Nu fii invidios pe succesul altora.Viata nu este doar trandafiri,fluturi si inimioare.Nu incerca sa multumesti pe toata lumea.Un lucru bine facut,ramane bine facut,nu poti multumi pe toata lumea,dar intotdeaua vei avea posibilitatea de a gestiona o situatie pentru a face ce este mai bine.Rabdarea nu este doar o virtute,este insasi virtutea.Daca stau sa ma gandesc,nici macar Isus nu a putut sa-i multumeasca pe toti.Cum as putea eu,o simpla muritoare sa reusesc asta?Sa nu uiti niciodata ca esti unic.Sunt povete dupa care ne-am trait viata,sau mai bine spus,am lasat pe altii sa ne conduca viata.Nu pot sa-ti spun cat va mai dura pana vei descoperi toate aceste resurse,stiu doar ca totul este in timp.Timpul trece,sa acumulam amintiri frumoase,n-are niciun sens sa ne gandim la trecut,pentru ca nu facem altceva decat sa neglijam prezentul,iar prezentul e singurul care conteaza.In fiecare moment iti poti alege atitudinea.Facem promisiuni pe care ne este imposibil sa le tinem,ne cautam atent cuvintele si ascundem parti de adevar pentru a nu deranja,continuand sa pierdem,in speranta ca vom castiga acceptare.E nevoie sa fii atent la toate cererile,si sa-ti aduci aminte,lucru care este peste puterile unui om.Imi este suficient sa ma multumesc pe mine.Exista un drum al ochiului catre inima care nu trece prin intelect.Pentru a vedea,imi inchid ochii.Si pentru ca observatiile sa fie de experienta,am sa iti spun o poveste.Daca ai o gandire pozitiva,daca esti optimist,vei primi raspunsuri pozitive de la viata,vei intalni oameni buni si vei trai intamplari fericite.Mai exista ceva in aceasta poveste care imi umple sufletul,si la care ma gandesc de cateva zile cum sa impartasesc cu tine.Curajul,in orice imprejurare,este posibil,acum priveste la viata ta si la ce faci tu din ea.Alege intelept,alege bucuria,alege implinirea sufleteasca,armonia si frumusetea in tot ceea ce esti,faci,si spui.Toate povestile de viata sunt fascinante,pentru ca nu exista om sa nu fi trecut prin experiente complexe,care l-au marcat si din care a invatat ceva.Fiecare experienta in parte sunt unice,sa invatam unii de la ceilalt.Poti gasi ceea ce cauti abia cand renunti la disperarea de a cauta.Miroase a toamna,cu ganduri calde eu iti scriu.Ma tem de vorbe,le rostesc precaut,si apoi pornesc din nou ca sa mai scriu,iar restul e tacere…




Indeajuns mi-e Doamne...

Indeajuns mi-e Doamne
Doar harul Tau.
Te laud Doamne,
Te preamaresc
Imi ridic mainile spre cer
Si te slavesc.

Indeajuns mi-e Doamne
Cuvintul Tau.
Indeajuns mi-e Doamne
Dragostea Ta.
Ma inchin in fata
Tronului sfant.

Cu Tine in slava curand voi sta!
Te laud,Doamne,Te preamaresc,
Ridic iar mainile spre cer si Te slavesc!
Si te slavesc...




O poveste de demult...

Te laud ca sunt ceea ce sunt,caci tot ce sunt,sunt prin Tine.Cu Tine,mi-e mult mai usor sa trec prin greu spre bine.Ma-nalt in iubire cu gandul la Cer si vreau doar langa Tine.Caci Tu-mi dai puteri,sa trec spre bine.Spre ceruri zbura-voi de pe acest pamant,sa plec de la greu la bine.Respira,inchide ochii si vei intelege ceea ce incerc sa iti spun.Un om moare si altul se naste.Daca intelegem cu adevarat ce este,VIATA,va trebui sa recunoastem ca este un vis.Nu sunt o persoana importanta,dar nici copil nu sunt demult timp,dar am ramas cu ceea ce sunt pentru inca o vreme,pentru toate greselile mele si pentru toate celelalte defecte,care nu se potrivesc,sau asteptand pentru aplauzele voastre.Pentru ca oricum nu prea ma intereseaza parerea altora,o ascult ca asa e frumos,dar tot ca mine fac.Cu totii gresim,cu totii avem momente in care ne fixam teluri complet nerealiste,avem momente in care devenim utopici.Visele sunt cele care reusesc sa ne mentina pe linia de plutite.A visa nu e gresit,atata timp cat visele se mentin in sfera realismului.Este nevoie sa tragem invataminte din greselile trecutului,care nu mai au voie sa revina in viitor.Sa stai si sa accepti orice vine in viata nu este o atitudine castigatoare,este o atitudine de resemnare.A-ti recunoaste greselile,a invata din ele,a accepta ca treci printr-un moment de esec este de cele mai multe ori un pas inainte.Primul lucru pe care l-am facut in clipa in care mi-am acceptat cele mai mari defecte,a fost sa plec capul in jos,umil.Acceptarea este o moarte si o renastere in acelasi timp.Pentru ceva nou sa se nasca,ceva vechi trebuie sa moara.Acceptarea inseamna ca aici si acum accept ca sunt o persoana puternica,plina de iubire si potential,si in acelasi timp accept ca de azi vreau sa imi folosesc acest potential mai eficient.Sa accept,inseamna sa imi dau seama ca desi conditiile de viata si deciziile m-au adus in punctul acesta al vietii,toate astea se pot schimba.Libertatea se termina acolo unde incepe libertatea celorlalti.Nu exista nimic mai puternic decat sa faci in fiecare zi cate putin pentru o viata mai buna.Citeste,si tot restul zilei iti apartine sa faci ce vrei tu.Sa dormi,te culci implinit ca azi ai mai pus o caramida fundatiei pentru viitorul tau.Orice iti place ofera-ti zilnic.Incepe cu tine.Accepta-i pe cei  din jur.Daca te enerveaza cineva,primul care are o problema esti tu.Oamenii sunt diferiti,cu nevoi diferite.Incerc sa invat si macar sa nu repet aceeasi greseala.Cu cat ma cunosc si ma accept,cu atat ma pot evalua mai bine si incep sa pot cere de la mine lucruri pe care le pot realiza cu succes.Increderea creste la fel cum creste si un copil mic,cu multa dragoste,incurajari si cateva cicatrici care sa ii aminteasca sa fie atent la ce il inconjoara.Aleg echilibrul,deoarece prezentul este asa cum este,chiar daca astazi poate nu inteleg pe deplin cum am ajuns aici.Prezentul este imperfect,asa cum este intreaga noastra viata,in sensul ca intodeauna mai putem evolua.Iar faptul ca este imperfect ne arata ca suntem vii si ca putem creste.Acceptand imperfectiunea putem evolua.Fara a ne judeca pentru cine suntem acum,incet sa devenim cine ne dorim sa fim.Afara e soare,este frumos,iar timpul trece.Vine un moment in viata noastra,in care nu mai ramane nimic,in afara de Dumnezeu.Iar daca nu crezi ca asta,iti va schimba viata,mai gandeste-te inca o data.Permit gandurilor mele sa fie libere.Trecutul s-a dus.Sunt in pace si in armonie.Eliberez din mine tot ce mi-a creat aceasta problema.Merita sa fac asta pentru mine.Acesti ani care au trecut s-ar putea sa ne fi adus multe motive de a ne indoi de sinceritatea,iubirea si angajamentul celorlalti fata de noi.Trebuie sa-i vedem pe ceilalti asa cum sunt ei,inainte de a putea intelege de ce avem nevoie sa-i eliberam ca sa-si gaseasca propria lor cale si putere.Roaga viata sa iti spuna o poveste.Ea o sa zica mai multe,dar nu toate o sa iti placa.Deci accepta viata asa cum e ia.Cred in Dumnezeu asa cum cred in rasaritul soarelui.Nu pentru ca il vad,ci pentru ca vad tot ce atinge.Daca Dumnezeu nu exista si tu crezi ca exista,atunci nu ai pierdut nimic,dar daca Dumnezeu exista si tu crezi ca nu exista,ai pierdut totul.Chiar daca va trebui sa trec prin valea umbrei mortii "Domnul va fi cu mine".Vreau ca tot ce a fost rau sa se spele si sa se uite,iar cele bune sa se adune,iar ce va mai veni sa pot invinge.O dorinta si un dor ce il am in suflet este sa fiu cat mai aproape de El,si in fiecare clipa din viata mea sa fiu tot mai iubitoare de El.Vreau ca viata mea sa fie dedicata in intregime doar Lui,si sa traiesc curata pana in ziua cand El ma va chema acasa.Cate zile voi mai avea nu stiu,dar un lucru stiu ca El ma asteapta cu bratele deschise,si imi va sterge ori ce lacrima din ochii mei.Cum as putea eu sa-i multumesc pentru bunatatea si Dragostea Lui care a avut-o fata de mine pana in aceasta clipa.De multe ori mi-a fost asa de greu,dar m-a incurajat ca nu sunt eu singura in lumea aceasta ce trece prin probleme si suferintii."Vindeca trecutul,traieste prezentul si uitate spre viitor"Asa am hotarat eu in inima mea sa aleg Iubire,Dragoste si Bunatate.Cand viata este amara eu sa fiu dulce,sa fiu lumina cand afara este atata intuneric.Cand ma gandesc la viata mea prin cate schimbari si transformari am trecut,parca acum a fost ca la o clipeala de ochi,vorbesc acum cand au trecut asa de repede atitia ani,cand capacitatea de cunostinte este mai mare ca la inceput.Tot invat,ca viata este o lupta impotriva tuturor relelor ce ne sta inainte.Se duce anii ca un nor,se duce in infinit,si viata mea se duce in zbor,se duce spre ETERNITATE!Am reusit sa inteleg cu adevarat,de-a lungul vietii,mesajul mamei:"Voi fi mereu cu tine!"Adica pentru totdeauna,in eternitate.Inainte de a judeca viata mea sau caracterul meu,pune-te in locul meu,parcurge calea pe care am mers eu,traieste durerea mea,indoielile mele,noptile mele pline de lacrimi,rasul meu.Parcurge anii ce i-am parcurs eu si impiedica-te,eu nu doar o data am facut-o,si apoi ridica-te cum si eu am facut-o.Acum te intreb mai poti judeca?Fiecare are propria sa poveste.S-a scurs multe amintiri din viata mea,din cartea vietii mele.Unele in care am experimentat atat bucurii,cat si multa tristete,si in care Dumnezeu mi-a dat ocazia sa intalnesc oameni care sa isi lase amprenta in viata mea,dar am cunoscut si oameni care m-au criticat si care nu au crezut in mine.Criticile lor m-au determinat sa privesc in Sus si niciodata in jos,chiar daca a trebuit sa platesc un pret.Si in anii ce au trecut,am vazut tot mai clar cum Dumnezeu ma inaltat precum vulturii in inaltimii,am vazut cum dragostea Lui reflectata bucurie in inima mea.Viata mea nu a fost nici pe departe una fericita,dar am iubit-o si trait-o.Am nutrit mereu dorinta de afectiune.Uneori am cersit un zambet,alteori am furat imbratisari cu gandul ca nu o sa ma mai intalnesc mult timp cu ele.In urma cu ani,traiam cea mai fericita perioada din viata mea,a fost viata din copilarie.Prea lunga a fost calea pana aici,pentru ca acum sa nu am macar putina admiratie pentru mine.Si draga mea viata,de care nu am prea avut parte,am ajuns unde am ajuns.Daca as parasi aceasta lume tot de bucuroasa as fi ca si cand as mai trai din nou o alta lume.Daca iubirea de viata s-ar dezamagi in moarte,atuncea cancerul dezamagirii ar roade maduva a toate,iar stelele si-ar tot zbirci lumina.Pana atunci viata are orice forma dorim.A mea,de exemplu,este una cu suisuri,coborasuri,ascunzisuri si locuri tainice.Se intalnesc deopotriva infinitul si contingentul,moartea si viata,clipa si eternitatea.Moartea nu este o trecere,ci o trezire la o stare de puritate a sufletului."To die is to wake" In definitiv,fiecare ne purtam crucea,toti cei din frontul vietii condamnati sa ardem pe rugul unui vis.Orice viata este o sticla aruncata in mare.Scrii mesajul cu greu.Luni si ani intregi trudesti asupra frazelor demne de a fi trimise sa poarte in lume incarcatura dorita.Stiu ca Dumnezeu m-a asezat in focul suferintelor.Am acceptat loviturile de ciocan pe care mi le-a dat viata si uneor ma simt la fel de rece si nesimtitor ca apa care provoaca suferinta otelului.Asa-i randuita viata,asa o traim de cand lumea,ca la fel de ganduri incat nu mai stii daca sunt parerile tale,astea de acum.Atat mi-e de putin timpul,atat de grabite sunt toate,si las in urma mea,doar clipe si soapte.Pot sa spun caci pentru mine a trai este Hristos iar a muri este un castig.POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE!Pot sa scriu si sa vorbesc de toate,despre tot ce Tu ai scris si ai facut,cum cu paini si pesti ai saturat multimea,si in dragoste pe cruce ne-ai nascut.Cand eram eu singura si in deznadejde,Tu,cu dragoste,in brate m-ai primit.Tu ne-ai adus iubirea,ca pe un vesmant curat,dar pentru acestea toate,Isus,eu ce Ti-am dat?Eu stiu ca totdeauna esti cu mine,stiu ca ma vei iubi intotdeauna.Am simtit nevoia sa scriu aceste randuri,poate sunt pe aici si din cei ca mine care au ajuns la o asemenea rascruce,dar au gasit solutia.Daca simti ca ai si tu o poveste care ar putea inspira pe cineva,o lectie despre iertare,pasiuni,viata si iubire,sunt convinsa ca multi au nevoie sa auda experientele tale care definesc viata.Nu trebuie sa fii vreun geniu in ale scrisului,eu sunt aici sa armonizez cuvintele.