Saturday, December 31, 2016

Gandul de la ora 12Pm-2017Revelion...


Anul nou a sosit acum,sa fiti fericiti.Sa va dea Domnul tot ce doriti,Pace,iubire,multa fericire,si pe Domnul sa-L serviti.Pace si la multi ani sa traiti.Intrati pe poarta cea stramta,larga este poarta,lata este calea care duce la pierzare,si multi sunt cei ce intra pe ea.Viata nu este un concurs,este punctul de intrare in eternitate.Viata aceasta,nu tine asa de mult,deci,n-o pierde fara folos.Mergi pe calea aceasta cu avant,caci ea te duce pana la Hristos.Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu.Dar lucrurile,care pentru mine erau castiguri,le-am socotit ca o pierdere,din pricina lui Hristos.Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere,fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos.Cine traieste o viata dubla,pentru placerile de o clipa ale pacatului este numai minciuna.Ce foloseste unui om sa castige toata lumea,daca isi pierde sufletul.Nu te socoti singur intelept,teme-te de Domnul si abate-te de la rau.Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale.Ascultati si luati aminte,ca sa pricepeti,nu lepadati invatatura.Cand eram mica la mama mea,ea ma invata atunci si-mi zicea:Pastreaza bine in inima cuvintele mele,pazeste invataturile mele si vei trai.Dobandeste intelepciune,dobandeste pricepere,nu uita cuvintele gurii mele si nu te abate de la ele.N-o parasi,si ea te va pazi,iubeste-o,si te va ocroti.Primeste cuvintele mele,si anii vietii tale se vor inmulti.Ca umbra de trecatoare este viata,si sfarsitul ei este fara inapoiere,si nimeni nu mai vine inapoi.Va multumesc pentru rabdare si in continuarea vietii sa radeti,pentru ca este muzica sufletului,sa va jucati este secretul tineretii,sa cititi este fantana intelepciunii,sa ganditi este izvorul puterii,sa fiti calmi,este calea spre fericire,sa fiti buni,este cheia succesului si sa iubiti este ratiunea de a trai.Fie ca binecuvantarea si mila Domnului sa coboare peste voi.Nadejdea mea e Dumnezeu,puterea Lui e mare,prin dragostea si harul Sau,nadajduiesc si cred mereu,o licarire in infinit,e viata mea,dar pentru mine S-a jertfit,Isus din cer m-a mintuit,si-o viata fara de sfarsit,de vesnicii ma leaga.Tarina trecatoare sunt,dar cred in nemurire,caci Duhul Celui vesnic Sfint,imi da putere si avint,sa pot pleca de pe pamint,dincolo in stralucire.Sunt calatoare spre tara mea,Doamne Tu nu ma vei lasa,nicicand sa cad in lupta grea,fiinta mea slabita.Nu va alarmati,ma doare,dar asa e viata,si pe aici trebuie sa trec,dureri,dar le-am incercat pe toate.Stau dreapta,cu coloana intinsa la maxim,ochii cat cepele,tragi aer in piept si in mintea ta se deruleaza scenariul.In cateva fractiuni de secunda ai spus ce aveai de spus,dar ceva parca tot a ramas nerostit.Si auuuuuuuuuu,va las cu bine,oasele inca ma mai sustine...
    



De la sfirsit spre inceput...

Orice inceput are un sfarsit,si orice sfarsit poarta cu el un nou inceput.Si iar o luam de la sfirsit spre inceput.Cati dintre noi stam acum in pragul unei usi pe care inca nu avem tragere de inima s-o inchidem,dar ne aflam in fata alteia pe care trebuie sa o deschidem.Intre sfarsit si inceput nu este nimic altceva decat o linie subtire de care ne mai impiedicam uneori.Cateva ore si inca un calendar s-a umplut si-i face loc urmatorului.Inca un final urmat de un nou inceput.Inca un timp in care ne uitam in urma si tragem linie,ne uitam inainte si planificam.A fost anul in care prin proba focului a fost testata adevarata valoare.Imbratisari,lacrimi,urari,va multumesc.Iar pentru anul care vine,doresc liniste in suflet,sa ascult mai mult decat vorbesc.De atatea ori discutam,pe diverse teme,indemnandu-va din nou la meditatie.Acum cand toata lumea a tras linie si a facut bilantul,gasesc o persoana care priveste spre viitor,asa cum ar fi fost normal pentru noi toti.Orice sfarsit precede un inceput.La Multi Ani,si sa ai parte de tot ce iti doresti.Toti ar trebui sa multumim pentru anii ce au trecut.Reteta pentru un an bun.Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune,mandrie,ura,invidie,frica,si stres.Se imparte fiecare luna in 28-31 zile,dupa caz,astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an.Fiecare zi se prepara separat:1 parte munca,1 parte liniste,1 parte umor.Se mai adauga 3 linguri optimism,1 lingurita toleranta,un praf de bun simt si o picatura de speranta.Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug.Preparatul gata facut se aseaza pe farfurie si se impodobeste cu frunzulite de curaj si incredere in sine.Se serveste zilnic,cu bucurie,alaturi de ceasca de cafea din fiecare dimineata.Prezenta reteta nu se compenseaza,ea este gratuita si se transmite liber de la om la om,insotita de urarea:Un An Nou darnic si bun,Sanatate Deplina,Fericire Maxima si Abundenta Absoluta!











Wednesday, December 28, 2016

Nu vreau statuie sa-mi ridici...

Printre reusite si esecuri,viata iti ofera si oportunitati.Nu am rabdare sa fiu fatarnica,nu ma pricep sa barfesc.Consider ca pe lumea asta exista lucruri mult mai importante cu care sa-mi ocup timpul,decat sa ma comparar cu cei din jur.Nu este zi in care sa nu auzim despre acidente,crima,atacuri,si multe altele,iar atmosfera cotidiana devine apasatoare.Priviti problemele ca pe un test personal,la care nu puteti trisa.Dreptatea este mecanismul cel mai simplu dar si cel mai eficace prin care poti spune ca vinovatia apartine doar celorlalti nu si tie.Nu este niciodata rezolvarea problemelor noastre ci doar justificarea acestora si ajutorul nostru pentru a tine aceste probleme in afara noastra,refuzul de a privi si a vedea adevaratele probleme din interiorul nostru."The highest form of wisdom is kindness"Acela-n lupta grea se teme,ce singur e ratacitor,iar noi uniti in orice vreme,vom fi,mereu invingatori!Si-n cartea vesniciei scrie,ca tarii si neamuri vor pieri,iar cei umili,si blanzi,cu El va dainui.Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai,care nu se opreste pe calea celor pacatosi.Iar a Celui ce,prin puterea care lucreaza in noi,poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi,a Lui sa fie slava in Hristos Isus,din neam in neam,in vecii vecilor!Inainte sa fii fost statuie,am fost femeie.Ce ironie a sortii mai vrei,mai mare decat o statuie.Ma gandeam,eu,nu vreau sa-mi faca nici o statuie,sunt asa cum sunt,da da,nu rideti,si asta nu are legatura cu ceea ce am facut in trecut.Nu,nu am intrat in foc,pentru a salva oameni,nu,privind in urma la tragediile din viata mea.Acelea sunt,realizari de curaj a vietii mele.Nu conteaza,ceea ce faceam,ci faptul sa fiu fericita la batranete si linistita.Pana in ziua de azi,am invatat sa pun gandurile pe hirtie.Am invatat ca poti trai si din scris,si din ideile tale.Am reusit sa invat multe lucruri,si sa-i invat pe altii ceea ce stiu.M-a lovit filosofia.Nici nu va dati seama,eu nu vreau sa-mi ridice statuie.Nu trebuie sa mori,sa-ti ridice cineva statuie,acum se poate si cat inca esti in viata.Daca nu ai reusit sa faci ceva deosebit,cine stie,poate vei avea o statuie.Sa fii fost uns cu talent,ei bine,habar nu am.Motiv pentru care incerc sa intru in intimiteatea vietii,ca sa pot sa inteleg masura vietii.Cu siguranta ni se intimpla sa apreciem un lucru,de-abia dupa ce nu-l mai avem.Cand esti copil,vrei sa fii matur,iar cand ai ajuns la batrinete,privesti cu nostalgie la anii copilariei.Doar cand ai pierdut pe cei apropiati,realizezi ce ai pierdut.Pretuieste ceea ce ai pina nu e prea tirziu,pentru ca,regretele sunt de prisos.Nu stim ce ne aduce ziua de maine.Sa nu lasam o clipa,un moment de durere,sa ne fure bucuria unui minut,care poate sa ne lumineze toata viata.Statuia este o sculptura care reprezinta de obicei o persoana,un eveniment,sau un obiect...

E greu,sa nu pui nimic la suflet...

Timpul ne e dusman,caci fuge an de an,nu-mi doresc nimic,doar viata s-o infrunt.Iti doresc din suflet doar bine,si-ti spun ce-mi doresc.Tacerea e prea grea,n-as fi crezut ca am sa pot,sa accept sa fiu altcineva.Zadarnic e sa ai aripi,iar cerul usi inchise.Ceea ce nu apreciezi,pierzi.Si ce pierzi,apreciaza altul de doua ori mai mult.Asteptand sa se linisteasca valurile,inveti sa respiri si sub apa.Nu conteaza sa ai multe idei,ci sa traiesti cel putin una.Daca vreodata ai nevoie de o mana de ajutor,o vei gasi intotdeauna in continuarea bratului tau.Pe masura ce te maturizezi,vei descoperi ca ai doua maini,una pentru a te ajuta pe tine,cealalta pentru a-i ajuta pe ceilalti.Fiecare plateste in cele din urma,atat pretul pacatului,cat si pretul bunatatii.Cei care incearca sa isi inece necazurile in bautura uita un lucru,necazurile stiu sa inoate.Moartea nu se stie cand vine,dar anunta cand pleaca.In tot ceea ce faci gandeste-te la sfarsit.Nu confunda coincidenta cu destinul,oamenii nu sunt intodeauna ceea ce par.Tacerea este de aur,atunci cand nu gasesti raspunsul cel mai potrivit.Invata sa treci peste tot,stim cu totii ca nu se merita sa pui totul la suflet.De suferinta ti-e mare,si nu stii incotro s-o apuci,adu-ti aminte ca mare,e Cel ce din lut te-a facut.Nu e incercare prea mare,nu este nimic prea greu,tot ce in suflet te apasa,la crucea Lui sa o pui.Cum adica sa nu mai pun nimic la suflet,cum adica,nepasarea?Nu e vorbva de nepasare,e vorba de tarie sufleteasca.Daca esti prea sensibil la dezastrele si dramele din jur,nu e bine fiindca te afecteaza,si-ti faci rau fara sens.Pai unde sa pui,depinde si cum pui?Pune piciorul drept inaintea stangului,apoi pe stangul inaintea dreptului.Sigur ca nu suntem de piatra dar daca,esti mai realist si nedominat de sentimente,actionezi fara dramatizari inutile.Asta nu inseamna ca trebuie sa ramai impasibil la dramele din jurul tau.Se zice ca cel mai bine e sa fii cu capul in nori si cu picioarele pe pamant,adica cu sufletul mereu la Dumnezeu si cu incredere,dar in acelasi timp cu picioarele clar pe pamant,stapan pe tine si cu incredere in Dumnezeu.Nici eu nu pot sa aplic tot ce am scris,mereu insa incerc.Moartea este o mare incercare pentru noi,oamenii.Ne incearca mai intai de toate durerea despartirii de cei apropiati ai nostri,rude si prieteni,de tot ce avem,de lucrurile pe care obisnuim sa le facem.Ne incearca apoi teama de cum ne va fi dat sa murim,si cei mai multi oameni nu se tem atat de moarte,cat de chinurile ei.Ne incearca spaima de necunoscut,pentru ca nimeni nu stie ce-l asteapta in lumea de dincolo si,oricat de mari ne-ar fi credinta si nadejdea n-avem de unde sti de vom trece cu bine,si de vom fi aflati curati de pacat inaintea "infricosatorului scaun de judecata"Nici un om nu stie care va fi soarta lui in vesnicie.O oarecare alinare aflam la gandul ca pentru starea noastra pacatoasa moartea are si unele foloase.De pilda,cei chinuiti de suferinta asteapta moartea ca pe o izbavire.De multe rele ale trupului si sufletului il scapa moartea pe om,dupa cum spun parintii,si nu trebuie s-o socotim ca lucru de temut,desi a fost rea la inceput.Dar gandul la moartea care vine pe neasteptate,il ajuta sa vada scurtimea vietii de aici si sa se pregateasca pentru ceea ce va sa fie.De aceea,sfarsitul vietii acesteia de aici socotesc ca nu e drept sa se numeasca moarte,ci izbavire de moarte,despartire de stricaciune,slobozire din robie si incetarea tulburarii,risipirea intunericului,si hotarul tuturor relelor.Chiar daca talcuiesc cu finete rostul mortii,moartea nu putea fi socotita decat un lucru rau.Viata omului pe acest pamant este scurta si se imputineaza pe zi ce trece.Viata viitoare insa nu are sfarsit.Asa cum trece pragul mortii,asa va intra in vesnicie,la capatul veacurilor.De aceea omul trebuie sa se pregateasca pentru eternitatea care-l asteapta.In ceasul mortii nu-i vreme de gandire si gatire,aceasta pregatire este lucrarea unei vieti intregi,clipa de clipa.Dupa cum lampa nu poate da lumina fara untdelemn,tot asa crestinul nu poate intra in imparatie fara "untdelemnul faptelor bune".Privegheati,dar,ca nu stiti ziua,nici ceasul.Cel care are pe Fiul are viata,cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata...

Pe cine sa dam vina pentru tot ce se intimpla...

Am multe intrebari de pus,si raspunsuri de primit.Doar ca noi avem suflet,sentimente,si tot ce se intampla in jurul nostru ne afecteaza intr-un fel sau altul,radem,plangem,zambim,ne intristam.Pe urma deschidem ochii si totul se naruie,asta e realitatea pe care o traim zi de zi.Viata nu e atat de dura pe cat pare,ca orice lucru are parti bune si rele.Bucura-te,ca ai invatat sa simti si durerea,fericirea,si tot ce tine de viata.Bucura-te,ca sti sa supravietuiesti,sa plangi,sa razi.Nu te mai plange atat,toate au un rol in viata.Mergem la trecut pentru a da vina,din moment ce trecutul nu poate argumenta,mergem la trecutul nostru,pentru a cere socoteala pentru nenorocirile noastre.Atitudinea de victima produce iluzia de defect si vina de la simplul adevar al cauzei si efect.Cand se intampla ceva,este natura umana sa vrem sa invinuim pe cineva.Vrem ca cineva sa fie tras la raspundere,chiar daca uneori lucrurile se intampla fara de voie.Multa agitatie,frustrare se aduna cand simtim vartejul ispitelor acestor vremuri si rautatile care se intampla in fiecare zi.Paharul faradelegilor se umple,si da in clocot.Din pacate, nici noi nu putem sa ne spalam pe maini de la acest iures distrugator.Nu putem sa aruncam vina pe ceilalti,vom fi luati si noi de tavalug,singurul lucru pe care il putem face,fiind sa ne pregatim.Sa luam aminte,la suferinte,este un raspuns tulburator la care avem foarte mult de meditat si noi.Nu inca,nu acum,nu noua.Este linistea dinaintea furtunii.Oamenii iau atitudini tragice si se joaca de-a tragedia,deoarece cred ca stiu ca nu risca nimic,dar tragedia e cu putinta.Asadar,eu nu pot sa acuz pe nimeni,cine este vinovatul.De aici se trag toate,suferinta,si moartea nedreapta a atator nevinovati.Incerc sa nu dau vina pe nimeni,cu exceptia cazului in care stiu sigur ca este vina altcuiva,si atunci,nu am nicio problema in a arata cu degetul.Ridicam o bariera numita vina,care ne impiedica sa comunicam cu ceilalti,cine are dreptate si cine greseste.Este un instrument foarte comun,a da vina pe altii.Vietile unor oameni fara vina,sunt de invinuit.Exista suficienta durere in aceasta lume,fara sa cautam mereu a cui este vina.Nu toata lumea intra in invinuirii,insa nu putem spune precis ce persoane sunt predispuse.Ce putem sti,este cum putem caracteriza invinovatirea si acceptarea a vinei.Este vorba despre oamenii care,aflandu-se in momente de cumpana,se considera a fi testati,iar rezultatele negative ale actiunilor lor sunt interpretate,ca pedeapsa...


Tuesday, December 27, 2016

De voie sau de nevoie...

Port in suflet pe toti,ma rog pentru toata lumea,nu impart eu dreptatea,nu stabilesc eu cine merita si cine nu,cine este vrednic si cine nevrednic.Nu judec ca sa nu fiu judecata.Dumnezeu sa ne ierte pe toti,de oriunde si oricati suntem.Daca vrei,o sa plingem impreuna.Uneori pling de dor,alteori de ciuda ca nu pot face mai mult bine,nu pot ajuta pe cei ce sufera,nu pot sa fiu acolo unde vreau sa fiu,si atunci pling pentru ei,si pentru mine.Stiu ca atunci cand eu pling,mai sunt si alti oameni in intreaga lume care pling si nu pling singura.Unii pling de durere,altii de singuratate,altii de  bucurie,de boala,din mindrie,din taceri apasatoare,altii pling din cuvinte nepotrivite,altii pling din neplinsul plins.Doamne,izbaveste-ma de aceasta suferinta,sau mai bine vino ca sa o impartim cinstit la doi.Sunt la capatul inimii si privesc viata ca si cum nu as fi plecat niciodata.Ne intilnim in rugaciune,acolo unde inimile isi vorbesc,dincolo de cuvinte,in tacerea de dupa rugaciune.Trec zilele printre noi,fara cuvinte,fara motive.Roaga-te fara incetare,stai si asteapta cu rabdare,sa-ti vorbeasca Dumnezeu.Roaga-te si crede,cel ce totul vede nu te va lasa,nu te teme,nu uita,stie de durerea ta.Cand iti vezi pierduti copiii,crede inca,nu uita,El stie de rugaciunea ta.Cand ajungi in vremi de lipsa,ai nadejde,nu uita,stie ingrijorarea ta.Viata merge mai departe atata timp cat esti viu.Mergi inainte cu bucurie,aduna-ti toate puterile,pentru a alege binele din tot ce vei avea de infruntat.De-a lungul vietii noastre facem tot felul de lucruri,real si adevarat.Dar iti amintesc acum,celui care esti in durere,in suferinta si in regrete ca,Domnul este de partea ta.Sa nu uitati de mine,am pus in voi iubirea si grija de parinte,am ocolit tot raul,scotandu-l din cuvinte,sa nu va intine viata,sa nu-i simtiti durerea,in voi mi-a fost speranta si voi mi-ati fost averea.La tot ce v-ati dorit m-am aplecat s-ascult,si-am incercat putinul sa-l fac sa fie mult.Cu peticul din coate am alungat nevoi,v-am aparat cu trupu-mi de vanturi si de ploi.V-am impartit averea ce bob cu bob am strans,si v-am zambit si atunci cand sufletu mi-a plans.Am pus in voi speranta ca singura nu o sa fiu,dar ati plecat,si ma-ti uitat deplin.Sa nu uitati de mine,atata cat mai sunt,eu nu-mi doresc prea multe,mi-ajunge un cuvant,sa stiu ce e cu voi,sa stiu ca sunteti bine.Si bucuria voastra ma tine si pe mine.Dincolo de incercarile cumplite,pe care multi sunt nevoiti sa le infrunte de-alungul existentei,dincolo de boli incurabile sau chiar dincolo de moarte,dragostea triumfa si viata pulseaza mai departe in sevele omenirii.Aceea este lacrima varsata pentru triumful vietii,pentru triumful dragostei.Si cand acestea le izbutesti,in ciuda tuturor obstacolelor ce ies in cale,atunci noi suntem mai mult decat invingatori.Trecem unii pe langa altii,zi de zi,poate ne privim in ochi,poate uneori simtim curiozitate,in ceea ce-i priveste pe oamenii de langa noi,necunoscuti cu care ne intovarasim pe strazi intr-o plimbare solitara.Durerea continua,a devenit un mod de viata.De voie sau de nevoie,omul este muritor...



Nu va infiorati si nu va inspaimintati...

Nu va infiorati si nu va inspaimintati,viata se repeta,din nou si din nou.Aceleasi dureri,aceleasi framintari,aceiasi viata grea.Am avut probleme,dar si acum inca le mai am,dar cele de sanatate erau cele mai grele,pentru ca-mi era mai tot timpul rau.Pentru problemele mele am facut sa privesc in mine si sa accept.Noi oamenii,cautam valoarea in fel si fel de lucruri minore,dar pana atunci ascult melodia sufletului,asa cum viata trece atat de repede!Anii au trecut,intr-o zi am descoperit cat de singura sunt.Stiu ca fiecare om are nevoie de recompensa pentru tot ceea ce face,chiar daca ea se numeste pur si simplu,recunostinta.Traim intr-o lume agitata din care nu mai stii ce sa-ntelegi,a te intoarce la povesti,inseamna a reveni la samanta ceea divina.De multe ori cuvintele sunt de prisos,as dori doar sa-mi las sufletul sa cante.Fie ca Dumnezeu sa va binecuvanteze cu multe idei,creatii,cu multe povesti pentru ca astfel,mai multi oameni vor inflori,si vor descoperi ceea ce sunt cu adevarat,dincolo de cuvinte.Fie ca Dumnezeu sa va calauzeaca pasii in continuare pentru a reusi sa faceti cat mai multe suflete fericite si impacate prin cuvant.Va doresc sa aveti puterea de a darui mai departe cuvinte cu har,si va doresc tot ce-mi doresc si mie.Nu imi vine sa cred ca inca traiesc,aproape am scapat ca prin minune.Ma simt ca o frunza,ce cade la pamant,dar n-am vrut sa fiu eu aceea frunza,sa stai pe ganduri,si multe planuri sa privesti necontenit.Nu incerca sa intelegi cuvintele,incearca sa privesti dincolo de ele,poate ca te vor ajuta.Stau pe ganduri si privesc,intelepciunea este un dar,chiar daca suferinta ti-a fost profesor.Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata,ci o realitate care trebuie traita.Incearca,Raveca cu sufletul bun,sa-ti faci din nadejde un tovaras de drum.Accepta ce este de acceptat,si mergi mai departe,chiar daca trebuie sa strangi din dinti,spune copacului de langa tine ce te doare,invata de la el sa ramai in picioare.Multi traiesc viata,putini insa o pricep.Un om e precum o piatra,daca e frumoasa si stralucitoare la exterior,toti o lauda.Dar cum ramane cu piatra aceea de munte,plina de noroi,neslefuita?Viata are sui­suri si coborasuri,iar pen­tru a obtine cal­mul si pacea,de multe ori tre­buie sa tre­cem prin ape neli­nistite.La sfar­sit,cand ma voi uita ina­poi vreau sa zam­besc,sti­ind ca ceea ce a ramas in urma mea e de neuitat.Ma pierd printre ganduri,plutesc printre randuri,ascult in tacere,sa uit rautatea,sa las oamenii sa alerge in ritmul lor,sa nu-i tin in loc.Traim in fapte,nu in ani,in bucurii si nu in bani,in sentimente ce-au ramas,nu in orele de pe ceas.Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani,iar pentru cei mai tari,la optzeci de ani,si lucrul cu care se mandreste omul in timpul lor nu este decat truda si durere,caci trece iute,si noi zburam.Dar cine ia seama la taria maniei Tale si la urgia Ta,asa cum se cuvine sa se teama de Tine.Invata-ne sa ne numaram bine zilele,in fiecare zi,cu fiecare ocazie sau eveniment ce-l traim.Ziua de maine nu este a noastra,nici nu suntem siguri de ziua de maine pentru noi.Doamne,spune-mi care este sfarsitul vietii mele,care este masura zilelor mele,ca sa stiu cat de trecator sunt.Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana,si viata mea este ca o nimica inaintea Ta.Da,orice om este doar o suflare,oricat de bine s-ar tinea...

Monday, December 26, 2016

Fi azi mai calculat,mai mult ca niciodat!

A fost odat ca niciodat,aceeasi povestire,si,totusi,de fiecare data,ca altadat.Nu neglija nimic,ne descurcam ca sa ne descarcam.Nu sa schimbat nimic,o sa luptam pana cand o sa invatam.O sa fie bine ca altfel nu are cum,niciodat,fi calculat acum ca niciodat.Nu am spus niciodat,pana acum.Nu mai suntem in acelas anturaj,faptul ca a fost doar un avantaj.Dar sa sti ca ma inspiri,iar eu am preluat din mers.Tot eu le ajung la urechi,dar de ce stai cu gura casca?Viata,o sa devina amintirea,cand toti se pierd cu firea.Tot ce se intampla iti da de gandit,nu te multumi cu cat sti sau cu cat ai devenit.Stiu ca nu iti place,devin nesmintita cand nu ma simt bine.Si asta te afecteaza si pe tine,cunoasterea de sine.Toate astea imi fac trairea,cand am intins cumva,simtirea,coarda vocala.Mi-ar place sa stiu ca am sa lupt,dar de la sfarsit catre inceput.Sa luptam tre sa invatam,sa invatam tre ca sa luptam.Pentru scris,imi pun viata la risc,si mai apoi sa mai fi si optimist,mai risc.Fi calculat si chibzuit,ai auzit?Nu iti place,poate te-ai plictisit?Asta imi spuneam eu mereu,abia acum mi-am dat seama,eram chiar eu.Mai mult acum ca niciodat,e drumul mai alunecat,credinta parca s-a uitat.Tot mai in umbra-I pus Hristos,e timpul azi pentru trezire,acum intreaga omenire are nevoie de Isus.Fi calculat,mai mult acum ca niciodat,e vremea acum de  ridicat.Deci sa incercam sa fim mai buni,sa ne oprim din alergare,sa stam o clipa sa privim,la ce se intimpla in lumea mare.Poate e ultimul apel,fa-ti azi o cercetare,tot mai aproape e sfirsitul,prinde prietene momentul,fi calculat acum mai mult ca niciodat!








Sunday, December 25, 2016

Nici eu nu sunt exceptie...

Binele pe care ni-l dorim in viata,este binele pe care noi il oferim neconditionat si care se intoarce inapoi amplificat.Atunci cand cautam sa facem bine,caci asa trebuie,sau sa dam,ca asa este frumos.Sunt oameni care se roaga in momente de manie,ei isi creeaza singuri profetiile de care se tem.Cand vom stii ca Dumnezeu ne iubeste cu o dragoste infinita,vom incepe sa traim simtind sprijinul intregului Univers.Daca crezi ca meriti ajutorul,fii gata sa experimentezi miracole!Cand tot ceea ce facem este plin de iubire,tot ce facem ne binecuvanteaza.Lectia este foarte clara,nu exista nici o limita in daruirea iubirii.Si nu exista nici o limita in cat de mult poate face iubirea.Lasa iubirea sa te conduca.Am trecut si eu prin asta,dar acum,privind in urma,descoper cu o intelepciune,tot ce am avut,a fost nevoie sa invat.Ai incredere ca viata iti ofera intotdeauna ceea ce ai nevoie chiar daca nu pare mereu asa.Dumnezeu are un plan minunat pentru tine.Doar daruind din ceea ce esti,poti avea ceea ce iti doresti.Lucrurile din viata,se vor schimba cand ne vom schimba noi perceptia asupra lor.Ceea ce noi credem si vedem in jurul nostru se manifesta in lumea noastra.A venit timpul sa ne schimbam perceptiile,sa cautam intai de toate sa traim cu credinta ca Dumnezeu se ingrijeste de fiecare dintre noi.Cu fiecare gand,cuvant si fapta,noi ne cream experienta de zi cu zi.Eu nu cred in basme,nici in minciuni,adevarul e unul singur.In viata si moarte,nici in stingere ca unii.Visuri sunt si tot una mi-este mie,de-oi trai in veci pe lume,de-oi muri in vesnicie.Toate aceste taine sfinte,pentru om frinturi de limba.In zadar gandesti,caci gandul,nimic in lume nu ma schimba.Si fiindca toate acestea,nici eu nu sunt o exceptie.Dati-mi pace,si faceti precum va place.Nu ma incantati,nici cu stil curat si nici murdar,eu raman ce-am fost... ­

Romane,nu numai de Craciun sa fim mai buni!

Greu este sa fii bun?Nu-i greu deloc.Daca prin natura ta esti bun,nu-i greu de loc.Este greu insa sa arati ca esti bun,atunci cand nu esti bun,cand raul te domina,rau provenit din invidie.Bunatatea sau rautatea este o exteriorizare circumstantiala a unor sentimente.A spune despre cineva ca este bun sau rau este un reflex subiectiv si relativ.Deci nu pot sa accept ca toti oamenii sunt rai.Dar accept ideea ca in om exista un rau de intensitati diferite de la persoana la persoana.Nu ma grabesc cu incruntarea,doar zambesc putin in dulce resemnare.Din an in an sosesc mereu,sarbatorile ce eu le vreu,dar drumul pentru mine e tare greu.Azi cu stramosii cant in cor,Colindul sfant si bun,tot asa era si-n vremea lor.E sarbatoare in casa ta acum,dar sunt bordeie fara foc,si maine plingi pe drum.Acum te las,fii sanatos,si vesel de Craciun.Dar nu uita,cand esti voios,Romane,sa fii bun!Romane,nu numai de Sarbatori sa fim mai buni.Sa fim mai buni tot timpul,sa uitam rautatile si sa fim buni unii cu ceilalti,mai intelegatori,si sa facem fapte bune!Cred ca e familiar indemnul.Ei bine,de ce nu putem fi mai buni si in aprilie sau in august.Oamenii nu pot deveni mai buni la comanda,dar imi este imposibil sa imi imaginez ca putem fi 365 de zile pe an toleranti,plini de mila,grija si compasiune pentru soarta semenilor nostri.Intr-un fel mi se pare binevenit,cand pana si orasele respira atmosfera sfarsitului de an,cand zbuciumul sufletesc este alinat de colinde in ceas de seara.De povestea nasterii Domnului,arome de bucate proaspete,si de intalnirea cu cei dragi in jurul mesei de Craciun.Desi nu ma consider deloc inspirata,am participat cu inima deschisa,iar sentimentul produs a fost inegalabil,imposibil de descris in cuvinte.Sunteti de acord cu indemnul,fii mai bun nu numai de Craciun?Oare avem nevoie de un prilej anume,de un impuls,de o sarbatoare pentru a fi mai buni,mai toleranti?Am o viata,dar nu vreau sa traiesc dupa inima sa-mi dai,nu vreau nici luxul luxurilor,cum vezi la altii in popor.Nu vreau sa traiesc cat corbul,dar vreau sa traiesc ca omul.De am gresit,azi imi cer iertare,sunt om ca orisicare,sa n-aveti suparare.Am cunoscut amarul,stiu ce-i singuratatea,am cunoscut iubirea,stiu ce e nedreptatea.Cele mai puternice imbarbatari ni le dam singuri,cele mai multe scuze ni le gasim singuri,iar atunci cand ramanem fara scuze,ne suparam pe noi.Ce vorba mare,dar de acum sa nu mai gresesti,pentru totdeauna sa ne ramana bine cele vorbite.Lasa mania,paraseste iutimea,nu te supara,caci supararea duce numai la rau.Opriti-va si vedeti cat de minunata este viata,caci fiecare clipa traita este un dar de la Dumnezeu si trebuie pretuita.Tuturor ne plac vestile bune,de fapt noi toti suntem chemati sa ducem Vestea cea Buna in lume,o lume care este framintata si chinuita de vesti rele...


Ce simt eu de Craciun...

Eu simt o mare bucurie de Nasterea Domnului Isus,dar tot odata si o tristete,pentru dragii mei plecati la Domnul.Dar bucuria cu tristetea se impletesc,si apoi mai la urma,va fi iar bine.Cu totii ne bucuram de cadourile pe care le primim de Craciun.Cu toate acestea,este mai important sa ne deschidem sufletul atunci cand primim cat si atunci cand daruim.Dorinta de a primi cadouri nu ar trebui sa insemne mai mult pentru noi decat dorinta de a fi mai buni cu ceilalti.Copilaria este sa crezi ca printr-un brad de Craciun si cativa fulgi de nea,intreaga lume poate fi schimbata.Cand eram copii ne lasam invaluiti de magia sarbatorilor de iarna in asa fel incat simteam cum toata lumea se transforma.Gaseam in brad si in zapada bucuria unei schimbari care ne facea sa credem in spiritul Craciunului.Craciunul este singura perioada a anului cand oamenii isi pot urma propriile impulsuri,si isi pot exprima propriile sentimente,fara retineri.Craciunul este sansa de a fi noi insine.In acest sezon plin de farmec ne deschidem inimile mai mult ca oricand,vom da frau liber sentimentelor pe care le-am ascuns pana acum in adancul sufletului nostru.Spiritul sarbatorii ne determina sa fim mai indulgenti cu noi insine si cu cei din jurul nostru,astfel ca ne vom debarasa de teama.Un dar micut de Craciun pentr-un sarman poate aduce veselie timp de un an.Oricat de mic ar fi cadoul,ceea ce conteaza cu adevarat este faptul ca daruim din inima.Aceasta apropiere le umple sufletul cu bucurie,gestul nostru devenind o amintire frumoasa care ii ajuta sa treaca peste greutatile vietii cu speranta.Chiar daca suntem departe de familie,ne face sa ne gandim cu drag la cei apropiati,retraim clipele frumoase din trecut petrecute alaturi de acestia si ne imaginam momentul in care ne vom reintalni.Poate fi o zi de sarbatoare sau de rugaciune,dar va fi intotdeauna o zi de aducere aminte.Gandul ne zboara la cei pe care i-am iubit,si ne dorim sa impartasim bucuria Craciunului cu cei care au facut parte din vietile noastre.Nu este atat deschiderea cadourilor,cat deschiderea inimilor noastre.Pace pe pamant,va fi atunci cand vom pastra Spiritul Craciunului pe toata perioada anului!Ne regasim linistea sufleteasca atunci cand ne reamintim de importanta compasiunii cu care trebuie sa ii tratam pe ceilalti,iar astfel ne putem apropia si mai mult de cei dragi.Dumnezeu ne alduiasca si ne miluiasca!









Aici odihneste sufletul neisufletit al mamei  mele Elena...

Traieste Craciunul!

Craciun fericit!Merry Christmas,Feliz Navidad,Happy Hanukkah and Happy Kwanzaa!❤Merry Christmas to all!A special Happy Hanukkah to all my Jewish family!Hope you all are surrounded with love and laughter on this wonderful day!In umblarea mea prin lume,prin ispitele haine,peste tot Isuse,Doamne,numai harul Tau ma tine.Trece ziua cea de azi,mai injos cu-o treapta cazi,sau cu una te ridici,ca nu poti sta tot aici.Te ridici,sau cobori,te intreb de doua ori,te ridici sau te cobori?Banii oare-ti sunt caderea,de nu poti sa te ridici?Caci sunt multi cu mari avere,iar cu sufletele mici.Daca vrei sa fii bogat,sa ai sufletul curat,bogatii sa nu le zici,celor ce raman aici.Nu vorbesc de-o ridicare in privirea celor multi,caci aceasta e pierzare,daca vrei sa ma asculti.Dumnezeu a lepadat ce-i la oameni inaltat.Umilinta de-o iubesti,afla ca pe drum bun esti.Doamne,Tu ma cunosti,Tu ma cercetezi de aproape si-mi cunosti gandul meu si starea mea,sti cand stau si cand ma scol,chiar cand sufletul mi-e gol,eu primesc raspuns si balsam vindecator.Mi-am ridicat privirea si cand am inceput a plange,am simtit o strapungere adanca in mine.Si tie,om drag iti spun bun venit,si iti mai spun multumesc ca mi-o infrumusetezi.Acum stau si ascult,ascult si stau.Aud cuvintele scrise din sufletul meu,recitandu-le din nou numai de mine.Am scris ceva,si cat am simtit,cine stie mai mult,sa stie,cine nu,sa incerce sa afle,pentru ca va putea.O zi frumoasa de iarna,pe cerul albastru se ivesc si nori mai negriciosi.Ne-am bucurat mult,a fost bine si asa de frumos.Mesele frumos aranjate,de traditionala sarbatoare de Craciun.Bineinteles ca nu a lipsit nici cadourile pregatite pentru fiecare.Cata bucurie,si chiar m-am gandit la povesti despre nasterea Mantuitorului,nu cred ca ar fi interesati mai mult decat mancarea si cadourile primite.Cateva din secventele din ziua de azi,le-am si pregatit sa le pun pentru arhiva.Sarbatori fericite tuturor,Craciun fericit,si un an nou fericit sa aveti!Pe urme dalbe de colind,ma poarta din nou gandul.Strang amintirile sirag,si doruri,randuri,randuri.Eu numar anii,dalbe flori,cantari ascult,iti vad tristetea pe obraz si lacrimi inodate.Astept demult,astept si azi,dar ei sunt dusi departe.Nu ma amagesc ca vor veni,facand din an,doar amintiri,deschid ferestre si imagini,si din nou ma apuca dorul.Pe urme dalbe de colind,alte amintiri incet ma prind,si Ceru-i plin de stele.Craciunul nu este o perioada,nici un sezon,ci o stare de spirit.Adevaratul spirit al Craciunului inseamna sa pretuiesti pacea si bunavointa,sa oferi din plin,compasiune.E cea mai mare sarbatoare a noastra,Isus se naste intr-o zi maiastra.Craciunul este sarbatoarea fara de sfarsit,pe care noi o iubim la nesfarsit.De ziua ta eu imi doresc,mereu mai mult sa te iubesc si gata sunt sa te urmez.Am vrut sa fiu eu prima,ce iti ureaza"Bun venit!"Umbland pe strazi,vedeam cum oamenii se pregatesc de sarbatoare.Ma incanta!E plin orasul de lumini,si totusi e-ntuneric.Caci nu-i lumina Ta.Ma bucur ca am o Sarbatoare diferita,pe Fiul sau l-a trimis.Fa-i o bucurie lui Isus zi de zi,si accepta-l pe EL sa fie Domnul inimii tale.De ziua ta Isus,am o dorinta,sa iti dau un dar,dorinta mea de a fi cu Tine,ca sa te bucuri de mine.Va doresc din toata inima mea,dragi prieteni,Sarbatori Binecuvantate,cu multa sanatate,pace,liniste in suflet,iubire si numai bucurii!Un Craciun fericit,din adancul inimii mele!Craciun Fericit!


Un Cracin cu mama mea sus in cer...
la tine mama ma gandesc...
De Craciun prin cimitir...


O parte din fam