Vezi omule,esti doar un om…

Sunt doar un om,mai complex,simplu ca un labirint,nu-mi fac iluzii din alint.Sunt ca un pom,cresc daca sunt udat,sunt doar un om,par vertebrat.Sunt doar ce par,si sigur ca dispar.Sunt doar un om,am invatat sa nu astept,ci doar sa ma destept.Omule,ti-a spus cineva vreodata,ca poti sa ai lumea la picioare,data,si de indata esti un om de milioane,pe data!Mandra floare trandafir,in viata esti doar musafir,dar cand te trage pamantul,apoi il vezi pe sfantul!Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului si i-a suflat suflare de viata.Sufletul si trupul posedau o sanatate deplina,erau feriti de boala.Datorita pacatului neascultarii am pierdut lumina protectoare,trecand in aceasta lume trecatoare si pieritoare.Sanatatea data de Dumnezeu vindeca atat sufletul cat si trupul.Un insotitor inevitabil al vietii noastre este boala.Bolile trupesti curata bolile sufletesti.Viata omeneasca este asemenea unei flori care se usuca,si asemenea unui nor,care se risipeste si nu lasa nici o urma.Cea mai importanta vindecare este vindecarea sufletului.Dorintele imi sunt nespuse,au multe revendicari,as vrea sa aiba aceeasi seva,cum aveau pana mai ieri.Nici eu nu sunt multumita,dar nu am cui sa ma pling,dar aproape de asfintit,cand anii traiti ma string,nu-mi mai fac vise desarte.E inutill ca mai departe,sa incerc sa reaprind taciuni,cand cioburi de iluzii sparte,ma mai inteapa uneori.Stiu ca sunt doar vise de noapte,si nu adevarati fiori.La fel ca in multe actiuni,desigur e de preferat,unor pure fictiuni,ceva putin si adevarat.De multe ori moartea ii prinde pe oameni nepregatiti,asemenea surprize se pot intimpla oricui,oriunde si la orice virsta.Foarte important este ca,oricand se poate intampla minuni.Omule,tu esti o minune,esti un om de milioane,dar depasesti si catralioane!Opreste-ti pasul,pentru o clipa,apleaca-ti sufletul sa adulmece parfumul vietii,te rog,nu te grabi!Am invatat atunci cand viata ma izbea in fata,sa pot spune ca traiesc,in fapta.Am facut loc in suflet bunatatii,ca-n bunatate sta farmecul unui om.Mi-am pus tot viciul sub taisul daltii,si ne-mplinirile le-am agatat in pom.Am hotarat sa fiu increzatoare,sa iau caldura razelor de Soare,si inimile reci sa le-ncalzesc.M-am impacat cu Viata si cu Cerul,si-am strans la piept comori de-nvatatura.Am descifrat in ce consta misterul,si-am inteles,Iubirea nu cunoaste ura.O iubita mama,steau mea,din vesnicii,m-ai invatat sa nu am teama,sa iubesc si sa fiu iubit.Dar si iubirile,pleaca de unde au venit,si ne lasa pe toti sa suferim.Iubesc si acuma,chiar daca mi-e teama,si toamna vine,si o alunga iarna,apoi primavara,vara,si din nou se repeta,pentru a cata oara.Acum e vara sufletului meu,ca m-am nascut intr-o zi de vara.Poate de aceea si iubesc,ca inima mi-e calda,si cand iubesti,toata te incalzesti,chiar si cand e iarna.Am cladit si am pierdut,dar dragostea niciodata nu mi-am pierdut,dar eu de multe ori in suferinta,m-am pierdut.Pentru tine mama draga,soarele s-a stins,dar tu mama,ai invins,esti in Paradis!Mama,acum tu esti in Rai,si ma vezi de sus,cum eu aici stau,si gandurile imi fug,cu grai,la Rai.Nu te astept sa vii la mine,ma astepti tu,ca eu sa vin la tine,si ne vom iubi,mai bine!Sunt cu inima impacata,si chiar daca nu te mai astept ca altadata,in poarta,inima mea tot in suflet te poarta.Sunt aici in prag,si scriu cum a fost ca altadata,iubirile se nasc si mor,si apoi,ne trec numai fiori.Un strop de vis de paradis,aceasta este povestea mea si-a ta,ce ne indreapta spre eternul Paradis!Bun,rau,sarac bogat,cu iubire suntem toti inzestrati,chiar si patimasi.Si pentru Camelia si cei dragi plecati,noi toti ramanem aplecati.Voi ati plecat,doar amintirile ni le-ati lasat.Sunt impacata cu gandul,ca si mie o sa-mi fie randul.Sunt impacata,dar ma aplec si la lopata.Sunt ani de cand tu mama ai plecat,si pentru Camelia,de cand in Cer s-a asezat,si misterul misterului inca nu l-am agatat.Pentru toti dragii mei,din pamant in pamant mergem repezei,si fara temei,sus pe-a le Cerul crimpei.Vezi omule,nu uita,esti doar un om!