Che Sara Sara,ce va fi va fi…

Che sarà sarà(kesah-rahsah-rah)Mama mi-a spus o data,fata tu fii desteapta,si asteapta,nu te infinge prea in fata.Au trecut anii,si m-am ales cu patanii,dar nu conteaza anii,si nici banii,conteaza cum mi-am trait anii.Mama,mi-ai spus,ce va fi va fi,nu e treaba ta sa sti!Noi nu stim viitorul,si nici nu putem a-l stii,doar unul singur,Atotstiutorul,El este si Autorul si cunoaste viitorul!Asa eu m-am bazat pe promisiunile Lui,si ma las in grija Lui.Am asteptat,am invatat,astept si invat,ca in lumea aceasta nimic nu t-i se da,doar sa astepti.Aveti putintica rabdare,va rog,chiar de nu ma rogi,trebuie sa astepti.Si mai ceva,am invatat sa scriu,cum eu incerc sa ma sustin,nu e o poezie,dar ce-mi place mie a scrie,parca o comedie.Mi-e dor de mama mea,de sfatul ei curat,de gandul frumos ce mie mi-la lasat,si de exemplul ei ce el m-a modelat.Cu atata dragoste ea ma indemna,asa sa faci tu fata mea,ca bine iti va parea.Chipul ei nu-l voi uita,iubirea cu ce ma alina,cuvintele cu care ea vorbea,ma vindeca.Asa a fost,si nu stiu ce va mai fi,dar cred in invierea sfintiilor,in marea zi!Aleg sa traiesc in fiecare zi,ca si cum mi-ar fii ultima zi,sa cant,sa sper si sa iubesc,si de cer sa ma pregatesc.Dar acum traiesc,si-mi amintesc de zilele ce cu drag acum le povestesc.Deci le traiesc!Si asa a mai trecut o zi,chiar daca nu stiu ce maine va mai fi,ceva va fi.Problema mea,e sa pot sa infrunt cu capul sus,si necunoscutul ce eu inca nu l-am cunoscut.Ma lupt.O sa ajung.Cu bine in aceea zi.Si ce va fi,va fi!E bine ca nu stim.Poate nu mai avem timp nici sa ne pregatim.Murim ori pierim!Toti avem aceiasi soarta,totul e desertaciune,insa nimeni nu poate spune,ce aduce ziua de maine.Cand incercarile,prea grele m-i se par,si zilele-s prea lungi,si de nimic nu am habar.Tin regim,pana ma mai sprijin.Un zambet,o floare,o raza de soare.Nu intoarce spatele celui care vine sa-ti povesteasca necazul.Poate ca el are nevoie in acele momente de puterea si linistea sufletului tau.Si mai ales,nu uita,puterea inseamna a te deschide precum o floare cand este atinsa de razele soarelui.Soarele isi revarsa lumina si caldura asupra intregii lumi,dar nu poate sa imprastie un nor care ii acopera stralucirea.Tot astfel,atat timp cat egoismul invaluie inima omului,Dumnezeu nu poate sa straluceasca.Niciodata nu poti sa primesti mai mult decat poti sa dai.Pamantul ne daruieste hrana pe care o mincam.Cerul ne daruieste aerul si lumina sa.Copacii,pasarile,pietrele ne daruiesc permanent cate ceva.Binecuvantati sunt cei care pot oferi.Un zambet,o floare,o raza de soare,un gand bun sau o incurajare.Chiar si un umar pe care un prieten are nevoie sa planga,la momentul potrivit.Cand daruim ceva din suflet,impartasim ceva din ceea ce exista in noi.Sunt convinsa ca toti avem ceva frumos de daruit.Partea mai frumoasa este,va veni randul sa primim.Traim intr-o lume in care oamenii au uitat si sa zambeasca.Nu judeca fiecare zi,e unica.Bucuria de a primi ne ajuta sa descoperim bucuria de a darui.Fa din viata ta un dar.Aminteste-ti mereu ca tu esti darul!Fa din fiecare moment al vietii,revarsare de iubire.Foloseste fiecare clipa ca sa gandesti gandul cel mai inalt.Ma bucura darurile,dar o bucurie cu totul aparte,apare in suflet atunci cand daruiesti.Bucuria de a darui,poate fi o adevarata binecuvantare pentru oricine dintre noi.Toata viata ni se va transforma din momentul in care nu mai conditionam daruirea,abia atunci incepi sa traiesti.Inteleptu-l isi are ochii-n cap,nebunul umbla nicaieri,si cu stupoare-am constatat,ca si unul si celalalt,aceiasi soarta au.Ca esti nebun sau intelept,ori te-ai starduit sa faci doar bine,altul nu stie nici ce are,de lucrat.Ce intrebare!Aceeasi soarta toti o au.Nu da cu piciorul in cel nefericit,caci soarta este comuna tuturor.Fiecare ne luptam cu gandurile,ce va fi,si incotro ne indreptam.De la inceputul lumii,au fost multe boale,sindromi,bacterii si virusi.Sunt si vor ramane,acesti flageli de noi stiuti,si chiar daca unii raman si muti.Desigur,durerea mortii si pacatul,de la Adam a inceput,de atunci si pana astazi,avem toti amaraciuni.De aceea pacatul a ajuns la culme,bolnavii cad la paturi,ca frunzele din dud.Si multi au mai ramas stricati la minte,din vremea,de pe atunci.Doamne,mai priveste spre lume,e atata rautate,si boli de cele mai multe,pe pamant.Auzi-mi glasul Doamne,intr-o lume in care timpul e prea scurt,si ne grabim sa supravietuim,ne invata Tata,viata sa o pretuim.Poti avea orice meserie,dar cea mai grea meserie,este sa fii om de omenie.Alergam prin lumea toata,o stim sa o rasturnam,de indata,numai sa o traim curata,nu se poate,ca o manjim indata.Cate in viata nu s-e schimba,esti mai fericit intr-o coliba,sau plangand si singur intr-un palat.Poti avea si multi bani,dar daca azi nu traiesti,clipa ce o risipesti,si sanatate nu gasesti,alta viata nu o sa mai primesti,dar pe toate o sa le platesti.Acum haide,nu fii suparat,in viata am intrat,si cel mai important,esti tu,daca stii ce e adevarat,lumea tare s-a indepartat,si nu mai stie incotro s-a iprastiat.Nu lasa tristeti absurde,lasa-ti sufletul sa zburde,canta,scrie o amintire sau o poezie,si deseneaza o floare,cu ac de gamalie.Lasa haina de om mare,bucurate ca un copil,ca viata trece tiptil,si ramai fara fitil.Fa pace cu trecutul,nimeni nu este responsabil pentru fericirea ta,nu compara viata ta cu a altora,traieste simplu si zambeste,ca oricum,incotro se intoarce viata,tot te potcoveste si ramai fara de veste!