E Harababura…

Spun o vorba dreapta,harababura,ca ma inteapa.H,e-o scara cu o treapta,si e bine sa tineti minte,cu H,incep multe cuvinte:Harababura,dar nu eu l-am inventat.Tot H,se face vinovat,de vestea ce am aflat:Harababura e in tot locul,prin stat.H,nici nu ar avea habar,ca hulubii din hangar,iau hameiul din hambar.Hotarata sa curm hotia,imi pun haina,iau hartia,si reclam harababura,ca doar nu ma doare hura.Lumea e pierduta in visare,e caldura apriga afara,ne rascolim cu-nfrigurare,crezand in vara fara vara.Doar ganduri dulci de reverie,si te apuca-un dor de mers pe jos,sau de-o plimbare.In arsita,prin pustie,cu o vara si note muzicale.E un timp ce nu e-n timp,pentru a da trairi in schimb.Iar Cerul sta sa se desfete,trairea-i ce-i fara tagada.Simtim si ce inca nu-i zis,lasand imagini in confuzii,ce-i interzis.Totul e amalgam de vara,nici timpul nu mai e ce-a fost.E o harababura afara,inlauntru,in mine,in tine,in noi,in voi,si in lucrurile de apoi.Harababura,imi dai curaj,ca sa raman,in firele de iarba subtiri,incarcate de amintiri,de griji,dureri,dor si iubiri.Se citeste usor,pentru-ca are simtul umor,si e atat de usor,sa nu mori.Si intr-o zi,asa cum este dat,cand n-o sa am ce sa mai daruiesc,sa va amintiti,cu sufletul impacat,ca am sa plec,chiar daca o sa-imbatranesc.Cand nu o sa mai aveti harababura,o sa va intrebati,unde a plecat,ce-a care a scris,aiurea?