Sunt un inger ce sta pe un nor,dar sunt si om ce asteapta cu dor,sa trec prin nori.Asa cum cerul albastru,e versul ce il scriu,ca frunza pe ram,ce n-are nici suflet,nici gand si nici glas,e versul simplu,ce eu il las,e primul cuvant.Prin tarana timpului trec ca un plug,cu cat mai mult ma cufund,viata se ascute mai mult.Ca seva in arbori,viata te urca si te coboara,si canti ca si o mioara.Viata patrunde in noi,ca apa in pamant dupa ploi.Viata m-a smuls ca si pe copii de joaca,viata cu mine tot se joaca.Cand ma gandesc ce zile vin,pline de lacrimi si de chin,plina si de pelin,plang sa nu am si venin.Dar nu am crezut vre-o data,ca poate fii asa de incruntata.Sunt inger,ca vreau sa ajung sus in cer,dar sunt si om,ca nu am cazut dintr-un pom.Noi toti suntem ingeri,de igeri,cu infrangeri chiar si de ingeri.Dar ca sa fi un om,nu trebuie sa fii atom,nici domn,doar om.Si daca din om o sa ajung un inger de om,pot sa fiu si domn.Un inger printre ingeri,un om printre oameni,si cu totii sa fim buni oameni.Toate vin si toate pleaca,dar pe mine nimic nu ma apleaca,nu sunt o fleaca.Sa ne aplecam mai bine,la timpul care vine,ca viata ne apleaca si pe mine si pe tine.Aplecaciune la carbune,sa nu ne arda ca un taciune,sa fim toti de minune.La viata m-am aplecat,ca nu am vrut sa raman culcat,dar pentru voi nu ma aplec,eu vreau acum sa plec,nu imi petrec,dar va petrec,si sa stiti cum timpul aici eu mi-l petrec.Nu te intrec,nu mostenesc,ma rasucesc sa reusesc,sa nu ma palesc.Oameni buni,ingeri din cer,nu va stresati,ca toate pier,si vom ajunge ingeri in cer!
