Tot lupt,cu rani de demult...

Multe am invatat,dar si de multe m-am dezvatat.Nu am uitat sa lupt,chiar daca uit sa lupt,o sa tot lupt,chiar si cu lacrimi si rani de demult.Multi m-au imbracat,si unii m-au dezbracat,unii m-au imbarbatat,iar altii m-au condamnat.Unii mi-au zambit in fata,altii au fost cu cutitul pe din spate,si ce folos,de multe nu am avut nici parte.Toate m-au intors pe dos,si m-am prabusit pe jos.Nu condamn pe nimenea,stiu ca lumea poate fi si rea,si buna,de asemenea.Cateodata am inghetat,alteori m-am desghetat,si tot pe gheata am alunecat.Am intalnit oameni care m-au apreciat,dar au fost si din aceea care m-au criticat.Eu nici de una,nici de cealalta nu m-am suparat,toate le-am rumegat.Azi mi-am scris amintirile pe un petec de cer,si cand am ganduri negre,privesc catre cer,si tot vreau sa sper.Aseara mult am zbierat,cu viata tare m-am certat,am plans,am meditat,multe raspunsuri nu am aflat,si acum sunt la izolat.M-am controlat,putin m-am si disciplinat,ca nu e neaparat sa stiu toate,ce in lume s-au intamplat.Ori ce pas Isus mi-l conduce,mana sfanta El imi aduce,cand ma aplec la cruce.El imi ia toata povoara mea,si ma poate vindeca,de durerea si boala mea.Harul sau in slabiciune,mi-l aduce,si ma saruta pe frunte.Slava Lui,cu El ma voi duce,cand crucea nu o mai pot duce.Afara e frig,si de gheata m-am desghetat,ca toate oasele m-i sau inmoiat,si invatatura m-a transformat,sa nu fiu un stricat,degenerat.Pe toti cu suflet bun,eu v-am lasat,dar Dumnezeu sa va ajute,la ce nu se mai poate ajuta!Continui sa lupt,cu lacrimi ma duc,si ranile din inima le bandajez cu uituc.Ma tot duc,trebuie sa lupt,ca toate o sa le uit.Lupt,am lacrimi de haiduc.

Imi ling ranile...

Omor suspinul,inec inima si veninul,si-mi ling ranile,tot cu aceiasi mana,imi mangai sufletul.Sa fiu tare cand contradictia ma doare.Imi cer socoteala,la atatea provocari dramatice,parca sunt matematice,si cu ecuatie.Imi caut deznodamantul,si vin aici cu gandul,e dincolo de puterea mea de om.Caut explicati rationale,nu mentale,ca toate ma baga-n boale.Apoi eu le pun in oale,si fac din iele sarmale.Matematica iubirii,nu are formule,teoreme sau solutii,numai revolutii.Se zice ca te maturizezi cand faci fata provocarilor,asa ca la toate provacarile,fac fata si evadarilor.Sunt in stramtorare,nu mai vreau nici o provocare,nici de suparare,nici de mancare,doar de o inima tare.Provocare,provocare,eu te provoc,nu te sufoc,te invoc la un joc.Te provoc sa nu ma strofoci,sa-mi faci stafilococi,de cojoci.Cata provocare intr-o lume asa de mare,sa rezisti cand rezistenta te masoara,fara sfoara.Si eu te-am provocat,si tu nu m-ai ascultat,acum te provoc sa ma intelegi,sunt satula de provocari,chiar de sunt scrise pe sfori.Cu o provocare te-am lasat,sufletul sa nu-l lasi neglijat,doar el e ce te-a scapat,de primejdii cand ai dat.Provocariile au plecat,sufletul mi-a ramas curat,si ranile putin s-au vindecat.Nu sunt complecta,putin mai intelecta,dar mi-am lins ranile discreta.Am facut si silueta,dar am ramas fara stafeta,mai prudenta.

E iarna,si pra la noi!

A venit si pra la noi,iarna cu lacrimi in butoi,sa nu mai facem taraboi,ca ramanem goi.Nu stiu sa cantaresc lacrimile,dar stiu painea sa o cantaresc,ca de-o viata,eu tot muncesc.Plang ca ma plang,si plang ca lacrimile-mi curg,atunci cand plang.Painea mi-a uscat lacrimile mele,ca au cazut cu stropi,pe painile mele.Si atunci,dar si acum,lacrimile toate-mi spun,Raveca tu ai fost un om bun.Cu lacrimi eu va spun,de lacrimi mi-e podul plin,si a mai fost si cu venin.Chiar daca nu stie lumea toata,prin ce am trecut eu,cand eram o fata,dar si cand am ajuns o mama.Lume draga,lume buna,lacrimile pe toti o sa n-e ajunga,ori esti buna,ori nebuna.Eu pot sa spun despre mine,ca am fost buna,dar mai la urma,am ajuns si pe nebuna.Acum imi pun frau la gura,ma arde rau la batatura,chiar si fara bautura.Fica mea cea mica,Alice,din California m-a sunat,sa ma intrebe,cum eu am rezistat.Si cu drag i-am explicat,ca inca sunt batuta bine,dar nu m-am daramat,m-am inclinat,si de boale eu tot m-am spalat.Toti suntem pe frontul de lupta batuti,dar sa rezistam,sa nu fim pierduti.Poti sa stranuti,poti sa te imputi,dar pedeapsa nu poti sa o imprumuti,esti obligat sa nu renunti,doar sa o duci.Aici ma gasesc si eu,ma stie doar Dumnezeu,cum am tras povoara,cu lacrimi de curcubeu si apogeu.Mi-au facut bine lacrimile,ca mi-au muiat si sufletul meu,ca sa-l vad pe Dumnezeu!Cu lacrimi merg pe drum,ori joc ori ma joc,toate sunt la mine pe cojoc.Cant si joc,sa am noroc,ca lacrimile acum imi iau foc,si nu mai vreau nici un cojoc.La lacrimi le-am facut eu loc,si le adun toate la un loc,si le cantaresc,acum pe loc.Lacrimi,lacrimi,lacramioare ori lacrimioare,toate aveti picioare,dar lacrimile mele nu ma omoara,ma curata de duhoara,sa cant la vioara.Cand lacrimile de durere se vor sfarsi,atunci cantarea mea v-a inflori,si cu drag mai multe eu va voi povesti.O lacrima si un gand,ramane aici cat voi traii eu pe pamant.Iubitele mele lacrimi,va port in burduhul meu,sa ma spal cu iele cand mi-e tare greu.Veniti cu drag lacrimile mele,ca nu uit cum curge ele,pe genele mele,si apoi pe inimioara mea,care saraca e si ea,ca vai de ia!Si iarna din nou a venit,dar lacrimile nu le-am oprit,ele tot au venit.O iarna minunata,cu lacrimi imbelsugata,si in inima purtate.Bun venit iubita iarna,te iubesc chiar de inima nu ma indeamna,toate ma condamna.Pentru fiecare,o iarna cu zapada mare,si mamaliga multa,sa rezistam cand toate ne patrunde.