Inapoi nu ma mai intorc...

 Nici nu pot sa ma mai storc,ma simt ca un flostomoc,e foarte greu si sa ma-ntorc.Lumina e prietena mea,gradina e vindecarea mea,cu ochii larg deschisi te astept,si umbrele negre sa l-e stergi.Eternintatea mi-e vecina,prietena si cu lumina,si raza mea topeste ura.Opreste Doamne,tipatul isteric,si pototeste-mi frica,de-ntuneric,si daruieste-mi lumina,ca un far.Si cuvantul potoleste-l ca vantul,sa nu-mi tulbure gandul.Si duhurile rele,si aprigile grele,sa nu mor de ele.Si fosnetul inimii,si gandul de pacat,sa fiu nepatat,de patimi si oftat.Iar timpul ce trece prin veacuri,lecuieste-l cu leacuri,sa nu mai fie boale si atacuri.Linistea sa domneasca peste veacuri,si fruntea s-o aplecam pe straturi,sa nu fie nici asalturi.La viata sa-i cantam cantarea,si sa aprindem candela,cu visarea.Acum e inspre seara,duhurile rele sa dispara,cu miros de tamaie,si fara fiori de gheara,spre rosii nori de seara!Sa ma intorc nu pot,dar invat sa inot sa nu ma scufund,cand nu mai pot!Inapoi nu ma mai intorc,dar drumul pe care am fost,e un drum,fara intoarcere inapoi,dar e scris,drum nou,alege din nou!

Si mie...

 Unde esti dumneata,mi-e dor si mie,sa pot sa spun asa.Mi-e dor de dumneata,din toata inima mea,cuget zilnic,sa-ti vad privirea ta!Mi-e dor de un prelung ecou,ce-mi canta zi de zi,tu,esti al meu erou.Chiar daca timpul n-e desparte,amintirile raman mereu pe-aproape,si le rostim tacut,in soapte.Acum nu e noapte,dar te simt aproape,cu lacrimile-mi ce curg pe ploape.Sunt mai aproape,tot mai aproape,dar nu te pot strange in brate.Si mie,ca si tie,n-e vine randul,sa ne intalnim cu gandul,si sa trecem tot de-a randul,cu cuvantul.Si mie cat imi esti de drag,ma intorc de-a roata sa nu te scap in lac.Te privesc din departare,si la orice miscare,te alint cu o cantare.O cantare de iubire,voie buna si veselie,pentru cine imi este mai drag si mie!Tot ce fac e pentru tine,ca sa nu uiti de mine,cand batranetile n-e vine,si nu mai stim unul de altul,asa de bine.Ma bucur de tine,ca nu ti-e rusine cu mine,si mie nu mi-e rusine cu tine!Ma gandesc la dumneata,chiar daca nu mai trec pe strada ta,esti cu mine mereu,in inima mea!Mi-e tare dor de dumneata,si de imbratisarea ta!Sa nu uiti iubirea mea,sunt cu dumneata!

Tot asa...

 De tine tot trag,dar tot asa mi-ai ramas de drag,cu o sfoara te leg de prag.Fa din ziua aceasta una fermecata,sa nu fie blestemata,sa fie binecuvantata!Si de mine,ca de tine,am obraz,si nu mi-e rusine,tot asa,graiesc de bine.O zi trece,alta vine,nu e zi,sa nu ma gandesc la tine.Amarul tot vine,dar il alung de la mine,cu cantari in limbi straine.Si cand dorul nu ma lasa,ingenunchez si-mi vad de viata.Pot sa fac din fiecare zi ce trece,un curcubeu pe indelete,cu acuarela si burete.Am si zile intunecate,dar l-e petrec tot parfumate,sa nu raman pe despoiate.Unele sunt si incruntate,dar nu ma tem,ma ascund in apele cele mai curate,sa ma spele si de pacate.Dar tot asa,vreau sa am zilele senine,chiar daca nu sunt cu tine.Tu,nu uita,bucuria mea,este sa-ti fac voia ta,precum e voia mea.Precum in cer,asa si pe pamant,si tot asa eu o sa cant!Ramai mereu in al meu gand,pana mai pot sa stiu,ce e un gand.Tot asa,si mai frumos ca asa,eu nu te voi uita,esti legat de legatura mea,cat va tinea vesnicia mea!Dar poti sa fii deslegat,cand ai incalecat pe-o sha,si iti scri si tu povestea ta!O zi magnifica,de Septembrie,terifica,care te purifica!