Amintiri ce dor…

Viata,m-a calit,m-a huiduit,si pe nicovala,batuta si incalzita de focul vietii am fost fripta.La varsta de,cu diagnosticul,"viata de abea a inceput"Tot greul ce noi il avem sub soare,sa il mai ducem azi din nou iar pe picioare.Anii ne fac pe toti mai batrani,pe putini dintre noi ne fac mai intelepti.Batranetea este un fel de varsta metalica,aur in dinti,argint in par si plumb in sange.In viata aceasta,batranii cred totul,cei de varsta mijlocie suspecteaza totul,iar tinerii stiu totul.Te dor picioarele pana ce nu te-ai dat jos din pat.Motivul pentru care batranilor le place sa traiasca in trecut este ca el este mai mare ca viitorul.Este minunat sa imbatranesti,daca nu uiti sa fii tanar in tot timpul acestui proces.Poate ca cel mai minunat lucru in legatura cu batranetea este ca nu trebuie sa trecem prin ea decat o singura data.Fiecare om la timpul lui o sa fie batran.Zile bune,grele,urite si mohorite,trec una dupa alta,fara a aduce nici o noutate,aceleasi banalitati.Ma resemnez cu scrisul,pentru ca sa nu ma uitati.Profitati de tinerete,sanatate si,capul sus,pieptul inainte."Sa traiti sa infloriti si de rau sa va paziti"Astept o zi,dar in sufletul meu va fi,speranta,ce merge in vesnicii.O zi ce azi vrea sa ne spuna,fii altfel,fi mai bun!As vrea sa numar clipele,dar timpul trece in graba.Ma pierd printre clipe traite,prin amintiri,ce inca dor.Apoi mi-am amintit ca sunt femeie,iar femeia este precum apa,si tot ce am de facut este sa curg,sa nu ma mai blochez in fata pietrelor mari pe care le numim obstacole.Am invatat ca oricat de mari ar fi acei bolovani,ma pot strecura intr-un mod linistit pe langa ei,si sa curg in continuare,vazandu-mi de viata mea.Si tot de la apa am invatat sa-mi dau drumul sa cad in cascada atunci cand vine momentul,sa cad si sa ma abandonez cu incredere.Am invatat sa accept natura lucrurilor.Onestitatea este primul capitol in cartea intelepciunii.Lasa intelepciunea sa patrunda adanc in suflet,si daruieste sufletului tau cantec,muzica,rugaciune si libertatea de a iubi.Sa castigi respectul oamenilor,sa apreciezi ceea ce este frumos si sa descoperi ce este mai bun in fiecare.Lasa in urma ta o lume mai buna,pentru ca ai trait tu.Imi ascult in tacere sufletul.Caut liniste in mine,si drumul catre mine a fost anevoios.Am aflat ca viata este mai mult decat ce se vede cu ochiul liber.Si trebuie sa multumesc,dar sa nu uit sa si actionez,am invatat ca nici nu trebuie sa stiu multe,tot ce trebuie sa fac este sa ma bucur de calatorie.Sa pot sa cred,sa actionez in asa fel incat,maine privind spre ieri,sa nu am nici un regret.Sa fiu fericita si multumita cu mine insumi,sa incep sa ma bucur de fiecare rasarit de soare,de lucruri marunte.Aici,in liniste,ma regasesc,am pace,respiratie,un stop din goana vietii.Iti multumesc Doamne,ai fost,esti si vei fi,cel mai bun prieten,ce imi vorbeste cu iubire.Mai multi ani am stat in singuratate,clipe doar cu mine.Iubesc momentele de solitudine,in care ma pot cufunda in fiinta mea,si imi pot urma drumurile.Am invatat sa ma iubesc si sa ma accept,chiar si in momentele in care uit cine sunt.Am invatat sa nu mai fug nicaieri,si oriunde merg,imi simt prezenta.Sunt recunoscatoare pentru fiecare moment de solitudine,pentru fiecare moment de tacere,in care ma aud,si-L simt pe Dumnezeu.Timpul a trecut asa de repede,si anii tineretii se mai povesteste.Omul se tot transforma si se schimba.Multa binecuvintare,pace,zile senine si implinite.Alege din durere intiul si frumosul miracol,fericire si implinire.O viata frumoasa,sperante,regasiri de drumuri bune.Azi ma doare,si maine la fel,pana va fi de alt fel.Am plans,si mi-a trecut,maine o iau de l-anceput.Pustusag da pui beteag,imi pare rau de tine,ca esti o bleaga,si am ajuns o baba.