E povestea mea…

O poveste,care este,a fost,si va trece.E povestea mea,care se aseamana si cu a dumneata.Buna sa ne fie inima si viata,sa-i gustam si dulceata.Nu ma iau dupa gura lumii,ca ma baga in negura urii.Am gresit,dar in fiecare zi m-am pocait,si da toate m-am lovit.Nu ma scot in evidenta,ma socot cu prudenta sa fiu mai indulgenta.Am mancat un ou fierbite,si m-am invatat eu minte,sa fiu cuminte,ca ma arde si pe dinte.Am invatat minte,sa nu mai stau cu cei ce ma minte,si nici daca imi dau un blid de linte.Cand o sa ma invat eu minte?Am obosit sa alerg printre dileme,si sa infrunt orgolii omenesti.Am sa privesc la flori si pasarele,si vorbesc mai mult cu Dumnezeu.Cand am cazut m-am ridicat,daca m-am inselat am incercat,daca m-au ranit m-am aparat,daca m-a judecat nu m-a pasat,nu sunt perfecta dar m-am invatat!De am gresit iarta-ma,sunt doar un om.Nu regret nimic din ce-am facut,asa a fost atunci asa este si acum.Lovita de soarta tot timpul am fost,cu rost fara rost,pandea suferinta,si intra ca nebuna in inima mea.Si daca nici acum nu am invatat minte,o sa ma spal eu bine si pe dinte,si o sa iau eu bine aminte.Desigur ca m-am invatat eu minte,sa nu mai manc eu nimic fierbinte.Am gresit,dar ma iert,recunosc.Numai cei curajosi stiu sa ierte.Iertarea e in firea unui om virtuos.Cel bland nu inclina spre razbunare,ci mai mult spre ieratre.Eu sunt de parere ca a cere iertare inseamna mai mult decat a avea remuscari.A ierta este,un atribut dumnezeiesc.Partea cea mai nobila a ratiunii este impotriva furiei mele.Ea imi spune ca este lucru mai pretios sa ierti decat sa te razbuni.Iertarea nu schimba si nu sterge faptele.Iertarea este o virtute.A gresi este omenesc,a ierta este un lucru rar.Nu e razbunare mai buna decat iertarea.Cu totii facem greseli.Nici nu mai trebuie sa mentionez cat trebuie sa invatam din greselile ce le facem.Am gresit si eu de multe ori,si poate o sa mai gresesc.Nu cred ca exista oameni care sa nu fi gresit vreodata.Eu cand am momente din astea,ma refugiez in natura,mai departe de oameni.Ca,oricat de tare ma straduiesc,nu pot multumi pe toata lumea.Cat despre mine dupa atata timp am invatat sa traiesc,sa accept,sa ma bucur pentru fericirea celorlalti.Cand gresim,greseala ne apartine,si nu trebuie sa dam vina pe nimeni.Eu sunt responsabila pentru greseala mea.Am gresit si-mi pare rau,nu mai vreau sa fac un rau!Nu iti iau locul,ca ma arde focul,si nu vreau sa-mi pierd norocul.Nici nu ma bucur bine,si viata ma rastoarna de pe sine.Multele din povestile mele le scriu din inspiratiile mele de zi cu zi.Si daca vreau sa transmit ceva prin intermediul acestui Blog,vreau sa transmit numai lucruri pozitive,dar daca povestea este de un caracter negativ,vreau sa scot in evidenta si consecintele de care fiecare persoana este afectat in masura resposabilitatilor lui.Si daca modelul care il iau este negativ,vreau sa scot afara doar lucrurile pozitive.Fiecare persoana este responsabil in totalitate de tot ceea ce el face.Proverbul romanesc,"capul face,capul trage"dar o tragem si noi ca si parinti.Acest quote,l-am gasit in biroul consilierului,erau multe pe pereti,dar parca acesta mi-a atras atentia cel mai mult.Albert Einstein-"I fear the day technology will surpass our human interaction.The world will have a generation of idiots."Fiecare este responsabil in dreptul lui.Esti responsabil pentru ceea ce gandesti,simti si faci.Aminteste-ti ca intotdeauna esti responsabil pentru modul in care actionezi,in gand,sentiment,vorba sau fapta.Gaseste-ti curajul sa te privesti asa cum esti,pentru ca dand la o parte toate aceste emotii,vei avea surpriza sa te regasesti.Cauta atent in tine raspunsul si apoi actioneaza astfel.Tu esti responsabil de viata ta,nu e vina parintilor,nici macar greutatile vietii.Nu cauta a te scuza.Oricand ai posibilitatea de a alege,dar si a culege.Daca roadele de astazi nu-ti plac,planteaza alte seminte si peste un timp vei culege ceea ce ai semanat.Zile minunate iti doresc,pline de responsabilitate,si entuziasm.Suntem sculptori de personalitati si destine.Umbla cu grija,alege-ti bine uneltele,caci in functie de acestea te vei dezvolta armonios sau nu.Poti sa pasesti pe carari neumblate sau autostrazi betonate.Iti doresc cititorule,sa fii pe langa toate altele,cu responsabilitate.Uitandu-ma in jur,am ajuns la concluzia ca oamenii au etaloane diferite.Omul a fost creat cu vointa proprie.Nu avem niciun drept sa judecam.Cu ce masura judecam,cu aceeasi masura vom fi judecati.Intai sa ne uitam la cararea noastra,sa vedem daca traim asa cum se cere.De ce sa ne uitam in curtea vecinului?Nu ne ramane decat sa ramanem tari in El si sa traim dupa Cuvantul Sau.Tu sa te tii in totul totului tot,numai de Domnul tau.Nu exista secunda a vietii mele in care sa nu fiu responsabila.Invat zi de zi,pentru ca EU sunt responsabila pentru faptele mele.Nu vreau sa fiu in locul tau,il am pe al meu.Si nici nu vreau sa-ti iau locul,ca pica pa mine focul,apoi si blogul.Nu poftesc nimic,sa nu prostesc,trebuie sa postesc si sa ma pocaiesc.Multe mai am de invatat,si multe mai am de aflat.Oamenii intotdeauna cauta iubirea.Unii iubesc si nu sunt iubiti,altii sunt iubiti dar nu pot da aceeasi dragoste,iar altii,iubesc si sunt iubiti.Dragostea e singurul sentiment care te ridica si te coboara.Privim nu la cele vazute,ci la cele nevazute,stiind ca cele vazute sunt trecatoare,dar cele nevazute sunt eterne.Acum stiu,dar atunci nu stiam.Acum vad,dar atunci n-am vazut.Unde am fost cand eram doar un plod in pintecele mamei mele,si unde am ajuns chiar acum,la aceasta virsta,prin cate transformari am trecut,cate amintiri frumoase si triste vor mai veni.Am cautat fericirea,dar lumea nu mi-a dat,numai ISUS e acela ce pe brate m-a luat.Am alergat la oamenii sa le cer ajutor,si am vazut ca si ei sunt tot niste muritori.Ma duc acum cu gandul departe,si ce viata si copilarie am avut,nu am fost noi bogati,dar am stiut sa pretuim.Chiar lumea intreaga de m-ar chema pe tine Doamne nu te-as lasa,esti fericirea esti dorul meu.O lume unde dureri si lacrimi nu vor fi,ci doar IUBIRE.Cu gandul departe,imi spun povestea mea de dor,si versurile le astern pe al meu Blog.Mi-e dor de toti plecati acasa,mi-e dor sa te privesc venind pe norii.Caci nu am pe nimeni in aceasta lume,sa stie dorul si necazul meu.Fie ca aceste randuri sa te puna pe ganduri,si sa meditezi asupra sufletului tau.Fiecare clipa ne spune ca mult timp nu mai avem.Si dupa nori va fi soare si greul sa nu ma doboare,hai Raveca din nou mai fa inca un pas.Traiesc de pe o zi pe alta,si nu ma tem de nimic din ce ar veni,foamete,ciuma,bolii si urgii,ca toate le-am vazut si in curind Tu vei veni.Asa trec zilele,si astept cu nerabdare,pe El sa-l pot privi.Poate la noapte,sau poate chiar acum,dar El tot mai bate si inca e pe drum.Ce e viata omului?E ca frunza codrului,frunza se duce in vint,iar omul merge in pamint.Omule cat esti in putere,nu cauta sa-ti faci avere,ca viata e o parere,e un abur care piere,si la urma toate piere.Sa traiesti si sa faci bine,ca nu iei nimic cu tine. De cate ori imi curg lacrimi,in urma amintirilor,cand ma scol.Si tot de-atatea ori inlacrimez in urma vietii.Privesc soarele din zori,si ma gandesc cu atata dor la clipele ce nu mor.Sunt clipe in viata ce dor,sunt amintiri fara culori,iubiri ca te infiori,lacrimi si sudori.Dar sunt si minuni ce raman in gand si te impresori.Eu sunt o minune,tu esti o minune,noi toti suntem minuni.Si ce minune?Iubesc cu inflacarare cand merg eu pe carare,si privesc in departare.Tu esti o minune!Esti o minune din vesnicii,dar si mai mare minune,e minunea ca Isus ne-a iubit!Am fost,sunt si voi ramane o minune atat cat eu voi trai.Minunile sunt prietenele mele,eu traiesc doar cu ele,ma ajuta sa depind de ele.De nu era minunea in viata mea,eu astazi nu mai eram.Dumnezeu a facut o minune,a prelungit viata mea.Cand eu te-am cunoscut pe tine,ingerii au venit la mine,mi-au soptit cu dulci cuvinte,ca sa iau aminte,ca eu cat voi trai trebuie a iubi.Melodiile iubirii le fredonez eu tot mereu,si te-am invatat si pe tine,ca sa faci si tu la fel.Daca noi am invatat,de iubit si de cantat,toate ni s-au desteptat,si cu lacrimi am cantat.Ce minune mai mare,decat sa canti o cantare,ca esti minunat!Minunea a venit,de ea nu ma despart,nimic nu pot sa fac caci ea m-a legat.Traiesc doar prin minune,o minune.Ma minunez in fiecare zi,de minunile din zilele pustii.Fara o minune,nu trece o zi,si soarele de nu ar rasari,si zilele de ar fii tot pustii,eu cred ca o minune tot va fii.Inconjurata de minuni,am invatat sa nu ma opun,chiar daca trec doar prin minuni.Nimic nu este la intamplare,totul este o intamplare ce sa petrecut in viata mea.Eu printr-o minune am inceput sa scriu,ca gandurile mele sa desluseasca tot ce eu scriu,o poveste,o minune,o iubire fara nume.De dimineata m-am sculat,si cu minunea mea eu m-am conectat,nu am lasat-o sa plece pana nu m-a binecuvantat.Binecuvantarea am luat si de toate eu m-am bucurat.Acum eu iti doresc si tie,pe drumul vietii inspre vesnicie,minunea mare sa te tie.E o minune si cand soarele apune,e o minune pentru noi zi de zi,dar cea mai mare minune va fii,atunci cand El va veni!Cu sufletul curat ramai acum,ca eu inchei acum,si iti urez din nou pe drum,pace si un lung belsug,zile sfinte fericite,minunate,aurite,si de iubire implinite!Minunea a fost povestea mea,si am incalecat pe-o sha,luand iubirea mea!

Ai mila Doamne de noi…

De ce atata nedreptate?Doamne,cat sa mai stam tot cu rautate?Fie ce-o fii,cu totii ne vom lecuii!Sunt umila si mi-e mila,nu cer de mila,privesc in departari,nu cu sila,doar sa am mai multa mila.Doar asa se zice,toate bune si frumoase,asa se cade,la fiecare-n casa.Cu privirea in tavan,si cu gandul la mostean.Viata imi e cantul,zilele-mi sunt cuvantul,si momentul doar privindu-l.In fiecare zi scriu cate-o strofa,ca viata tot ma strofoca,si ajung ca o foca.Apoi iti vine o durere,de te sufoca.Toti vor sa te apuce,si apoi de tine sa se apuce,ca esti tare dulce.Si din mine vrea un dumicat,chiar cand m-am rasturnat,si de tine m-am impiedicat.Toti au fete ca de ingeri,si cand te uiti la ei,sunt slabi de ingeri.Si cand dau de alea,rele,vai de costitele mele.Apoi sa ma vezi cum fug,ca vai de mamele mele.Am inventat sentimente,si am cladit monumente,pe mostenirile mele.Dumnezeu cu mila,ca n-e ia toate cu sila,chiar si dragostea si mila.E o vorba din batrani,ca e val,si vai,dar valul trece,si eu raman tot rece.Multumesc celui de Sus,ca mi-a condus pasii,chiar si pe cei marunti,ori prin vale,ori prin munti,dar tot m-au dus.Tot El ma pastreaza,si nu dormiteaza,ma tot vegheaza!Sa nu-mi pierd credinta,chiar nici pocainta,am urmat cainta.Cu putere de Sus,eu tot m-am dus,si in gaura de sarpe am ajuns.Sunt doar niste ganduri,am stat pe ganduri,si am scris printre randuri,sa nu fac riduri.Pentru o zi,ca durerea v-a venii,si viata ma va ocolii.Te vedeam razand,cand ma vedeai cazand.Dar eu m-am ridicat,si din nou spre Cer,pasii i continuam,chiar mai incet,dar eu nu incetam.In fata mortii toti suntem egali,chiar daca sunt si jandarmi,bogati,saraci sau izolati.Capul sus,eu mie mi-am spus,si din nou spre un alt drum.Mult am riscat,si mult am zbierat,doar fluierand am mai ramas.Dragoste nu a mai ramas,speriata ca exist,mai departe m-am indepartat.Merg tot mai departe,cu hohote-n soapte,si ma ascund peste noapte.In soapta va spun,nu mai e mult!Greul va trece,o data!Spre Cer tot ma uit,baloane colorate si sarcane pe cer am vazut,si mila m-a patruns.Nu dau dragoste pa mila,ca ajung o camila,si nu vreau mila ta pa dragostea mea!Oricum te iubesc,pana ma prapadesc!Tot cu mila o sa platesc,ca de dragoste,numai o soptesc.Sunt optimista,dar viata uneori te face pesimista,si te mai trezesti si pe o pista.Frumusetea vietii nu este in a avea,ci in a fi.Cine esti tu cu adevarat,aceea conteaza.Ideea a fost a mea,grija poate a ta,de aceea nu trebuie sa ne ingrijoram.Ajunge zilei necazul ei.Eu am incercat,tu ai rezistat,si noi ne-am predat.Pana aici a fost totul frumos.Si de ce sa nu ne bucuram luminosi.Catedata vreau sa zbor,de alta data vreau sa mor,dar stiu ca incercarea e foarte grea,si ma rog acum pentru biruinta mea.Ce a fost v-a mai fi,si ce va fi,inca nu s-a stii.Indemnul meu e ca tu sa stii,de mila sa nu ceri de nicari,decat numai daca poti iubi.Si nici iubire de mila,sa nu poti darui.Iubirea se ofera cu placere,si in mila cauta sa nu mai fie nici o fiere.E bine sa-ti fie mila,de omul in durere,dar mila nu se cere,doar se ofera.Cred ca am invat,si acum cu mila v-am lasat.Ceva am uitat,mila Tatalui din cer,sa va miluieasca cu tot felul de placeri,sa nu le mai cautati nicaieri.Mila si indurarea sa cuprinda toata suflarea,si noi miluiti sa cantam cantarea.Ai mila Doamne si de noi,ca ne vedem toti goi!Doamne,mila ta sa cada peste noi,sa nu facem razboi!Umila v-am umilit,si acum sa nu mai cersiti!V-am miluit!