Ai mila Doamne de noi…

De ce atata nedreptate?Doamne,cat sa mai stam tot cu rautate?Fie ce-o fii,cu totii ne vom lecuii!Sunt umila si mi-e mila,nu cer de mila,privesc in departari,nu cu sila,doar sa am mai multa mila.Doar asa se zice,toate bune si frumoase,asa se cade,la fiecare-n casa.Cu privirea in tavan,si cu gandul la mostean.Viata imi e cantul,zilele-mi sunt cuvantul,si momentul doar privindu-l.In fiecare zi scriu cate-o strofa,ca viata tot ma strofoca,si ajung ca o foca.Apoi iti vine o durere,de te sufoca.Toti vor sa te apuce,si apoi de tine sa se apuce,ca esti tare dulce.Si din mine vrea un dumicat,chiar cand m-am rasturnat,si de tine m-am impiedicat.Toti au fete ca de ingeri,si cand te uiti la ei,sunt slabi de ingeri.Si cand dau de alea,rele,vai de costitele mele.Apoi sa ma vezi cum fug,ca vai de mamele mele.Am inventat sentimente,si am cladit monumente,pe mostenirile mele.Dumnezeu cu mila,ca n-e ia toate cu sila,chiar si dragostea si mila.E o vorba din batrani,ca e val,si vai,dar valul trece,si eu raman tot rece.Multumesc celui de Sus,ca mi-a condus pasii,chiar si pe cei marunti,ori prin vale,ori prin munti,dar tot m-au dus.Tot El ma pastreaza,si nu dormiteaza,ma tot vegheaza!Sa nu-mi pierd credinta,chiar nici pocainta,am urmat cainta.Cu putere de Sus,eu tot m-am dus,si in gaura de sarpe am ajuns.Sunt doar niste ganduri,am stat pe ganduri,si am scris printre randuri,sa nu fac riduri.Pentru o zi,ca durerea v-a venii,si viata ma va ocolii.Te vedeam razand,cand ma vedeai cazand.Dar eu m-am ridicat,si din nou spre Cer,pasii i continuam,chiar mai incet,dar eu nu incetam.In fata mortii toti suntem egali,chiar daca sunt si jandarmi,bogati,saraci sau izolati.Capul sus,eu mie mi-am spus,si din nou spre un alt drum.Mult am riscat,si mult am zbierat,doar fluierand am mai ramas.Dragoste nu a mai ramas,speriata ca exist,mai departe m-am indepartat.Merg tot mai departe,cu hohote-n soapte,si ma ascund peste noapte.In soapta va spun,nu mai e mult!Greul va trece,o data!Spre Cer tot ma uit,baloane colorate si sarcane pe cer am vazut,si mila m-a patruns.Nu dau dragoste pa mila,ca ajung o camila,si nu vreau mila ta pa dragostea mea!Oricum te iubesc,pana ma prapadesc!Tot cu mila o sa platesc,ca de dragoste,numai o soptesc.Sunt optimista,dar viata uneori te face pesimista,si te mai trezesti si pe o pista.Frumusetea vietii nu este in a avea,ci in a fi.Cine esti tu cu adevarat,aceea conteaza.Ideea a fost a mea,grija poate a ta,de aceea nu trebuie sa ne ingrijoram.Ajunge zilei necazul ei.Eu am incercat,tu ai rezistat,si noi ne-am predat.Pana aici a fost totul frumos.Si de ce sa nu ne bucuram luminosi.Catedata vreau sa zbor,de alta data vreau sa mor,dar stiu ca incercarea e foarte grea,si ma rog acum pentru biruinta mea.Ce a fost v-a mai fi,si ce va fi,inca nu s-a stii.Indemnul meu e ca tu sa stii,de mila sa nu ceri de nicari,decat numai daca poti iubi.Si nici iubire de mila,sa nu poti darui.Iubirea se ofera cu placere,si in mila cauta sa nu mai fie nici o fiere.E bine sa-ti fie mila,de omul in durere,dar mila nu se cere,doar se ofera.Cred ca am invat,si acum cu mila v-am lasat.Ceva am uitat,mila Tatalui din cer,sa va miluieasca cu tot felul de placeri,sa nu le mai cautati nicaieri.Mila si indurarea sa cuprinda toata suflarea,si noi miluiti sa cantam cantarea.Ai mila Doamne si de noi,ca ne vedem toti goi!Doamne,mila ta sa cada peste noi,sa nu facem razboi!Umila v-am umilit,si acum sa nu mai cersiti!V-am miluit!