Teiul…

La umbra teiul batran,m-am imprietenit cu un vecin,si-l port mereu in gand.Iubesc,si cu copacii ma imprietenesc.Din ganduri imi fac solii si din copaci imi fac prietenii.Nu scapa nici o ocazie,poate alta nu va mai fii,si pe marginea drumului te vei impotmoli.Pentru mine copacii e cea mai buna sursa de energie pozitiva,cand lumea ma face sa fiu negativa si obsesiva.Dar totusi am si o obsesie,ma fotografiez cu discretie si nu astept pe nimeni la nici o intersectie.Ma iubesc cu atentie,si-mi promit o supra doza de frectie.Nu promit nimanui nimic,ca si eu sunt un pitic,si numai cu copacii ma compromit.Ei stiu a mea durere si cu frunzele ma mangaie in tacere.La umbra pomilor ma odihnesc,si langa ei mereu meditez,si de viata le vorbesc.Sanatate tuturor,mai trage-ti un pui de somn langa umbra teiul flocos care miroase sa nu te mai scoli de jos!Teiul,cunoscut sub numele stintific Tilia,este o planta cu flori delicate si un miros dulce,care are o istorie de utilizare in scopuri medicinale si culinare.Proprietatile curative ale teiului sunt cunoscute de mii de ani,fiind utilizat inca din antichitate pentru tratarea insomniilor,ameliorarea migrenelor,dar si ca adjuvant in crizele de anxietate sau chiar in cazul atacurilor de panica.Originea teiului este in Asia de Nord Est si Vest,China,Mongolia,taigaua Siberiana,dar si Europa,respectiv America de Nord.Frunzele,dar si lemnul de tei,prezinta propietati antiinflamatoare,spasmolitice,diuretice,sedative,sudorifice.Floarea de tei este extrem de benefica si se foloseste in special in tratarea virozelor respiratorii,anxietatii,insomniei,tulburarilor digestive,si respectiv,bolilor inflamatorii.Teiul prezinta anumite beneficii asupra organismului-efecte sedative si capacitatea de a induce calmul,infuzia de flori de tei poate ajuta si efecte antiinflamatoare,sprijin digestiv,infuziile de tei pot ajuta la ameliorarea problemelor digestive,cum ar fi balonarea si indigestia,reducerea disconfortului asociat cu infectiile respiratorii.

Aici le lasam,pe toate…

Aici lasa-vom toate,toate,si nimeni si nimic nu ne mai desparte.Cata binecuvintare lasa Dumnezeu de sus,si o mare indurare pentru lacrime ce-au curs.Orisicat ar fi durerea in inima omului,insa totusi mangaierea e din mana Domnului.Sa-I multumesti daca pe Cerul tau e soare,daca zambesti,si nu ti-au curs lacrimi amare.Caci sunt atati loviti de a lor soarta,si ca sa dea timpu-napoi n-o sa mai poata.O,ce har si indurare are pentru multi,Isus,si-i ajuta pe carare la crucea ce o au de dus.Multi orfani,parintii-si plang,fratii si surorile,si se lupta-n al lor gand cu teama si grijile.Vaduvele si orfanii si saracii-s printre noi,chinuiti sunt toti sarmanii,frati sa nu dam inapoi.Sa se-oglindeasca-n tine si in mine Dumnezeu,si prin fapte de-ndurare sa-naltam numele Sau.Cum sa ma conving,sa ajung la convingere.Cum poate sa ma convinga cineva pe mine,sa te conving si pe tine.Sunt ferma si hotarata pe convingerea mea.Nu stiu cum se mai poate,dar prin toate trebuie sa treci ca prin roate.Ma lupt cu duhurile lumii neancetat,si prin toate sa ramai nepatat.Ma lupt sa inving,sa fiu mai inteleapta,mai vegheatoare,prin toate sa am sfanta indemnare,si flacara mai mare.Sa am prin toate,adevarul,ca sa ma inalt mai tare,pana acolo sus in zare.Si Isus sa-mi spuna,curaj,ai biruit.Fugind in timp,ca anii nu n-e iarta,am revenit din nou,dintr-un trecut incert,si am ramas cu aceiasi soarta,si sa-ti raspund,ca sunt inca aici,prezenta.Etern n-e nastem,si apoi murim,dar prin toate si peste toate,trebuie sa biruim.Pamantul n-e e tiparul,noi supravietuim si trebuie sa iubim.Toate indoielile si gandurile mele,o sa moara,dar prin toate,dragostea va dainui,pana la sfarsitul vietii,cand in Eternitate vom locui!Doar nimanui nu i-a trecut prin gand,ca vom petrece zilele,umile si plangand.Zi de zi stam umili in asteptare,tristi si cu bucurii fara de culoare.Nu,nu Dumnezeu ne-a comandat,si nu ne-a condamnat,cu zilele ce trece si ne petrece,si toate,iar vor trece.Toate le dau uitarii,si le arunc in marea uitarii,dar timpul petrecut candva,niciodata nu il voi uita.Nu o sa te dau uitarii,nici chiar in ceasul instrainarii,ci in a ceasului bun ramas.Zadarnic vrem si nu stim ce mai vrem si vrem,sa nu ne luam bun ramas,doar sa traim vesnic si nevatamati.Un dor se duce,altul vine,dar sa stii ca niciodata nu te-am uitat,ci in inima te-am asezat.Vine un timp,cand totul ajunge la un sfarsit,pentru-ca altfel nu ar putea s-o iei de la capat,sa nu te mai uiti la obiceiuri,deseuri sau chiar cliseuri.Atat de multi oameni tristi,singuri,coplesiti de probleme.Lupt sa imi pastrez inima care imi bate in piept,sufletul ce inca il mai am.Capul sus si minte chibzuita,zambiti,lasati totul deoparte,ridicati-va si mergeti inainte.Nu lasati pe nimeni si nimic sa va doboare.Transforma fiecare zi intr-un etern al fericirii si lupta continuu.Extrage tot ce este mai bun din imprejurarile vietii.Nimeni nu are totul,fiecare are tristete combinata cu bucuriile vietii.Nu te lua prea in serios,secretul este ca bucuria sa domine lacrimile.Sa privim inapoi cu iertare,inainte cu speranta,in jos cu intelegere si in sus cu recunostinta.Pazeste-ti inima mai mult decalt orice caci din ea ies izvoarele vietii.Zideste in mine o inima curata Dumnezeule,pune in mine un duh nou si statornic.Si gandul mi-a zburat la cantarea care spune.Schimba-mi inima,fa-ma mai curat,mai real,mai sfant,mai adevarat.A trai nu inseamna doar a te naste,a respira,a muri.Cate clipe petrecem astazi,de-a lungul unei zile,pentru a vorbi cu noi insine.Nu timpul trece,noi trecem prin timp,si ne da perioade lungi de meditatie si rabdare,sa ne vindece ranile.Sunt tot eu,asa cum ma stiati o data.Maturizata de timpuriu,mi-ai fost alaturi prietene.Sa-ti spun ceva,am iubit si inca mai iubesc.Si ce frumos era,si parca lumea era mai buna.Timpul trecea mai frumos si mai lin.Prindeam aripi,voiam sa zbor atunci,sa nu-mi mai pese de nimic.Si cum iubirea ar fi leacul pentru orice boala,poti fi balsam pentru un suflet ratacit in neguri de tristete.Toate trec,dar nimic nu trece fara sa lase amprente,urme care ne obliga sa invatam.Am langa mine,oamenii iubiti,si-mi dau seama pentru ca stiu sa ascult.Cand iubesti,auzi vantul,auzi pasarile,auzi suras de copii si lumea e un loc mai bun.Fie ca esti de acord sau nu cu spusele mele,nu lasa problemele sa iti intunece fereastra atitudinii pentru totdeauna.Orice situatie poarta un beneficiu echivalent,dar nu poti trai fara iubire.Prietene priveste-n sus Cerul,soarbe-l in privire.Poti fi in rasarit,sau poti fi in apus,dar nu poti trai fara iubire.Noi nu suntem nimic altceva decat iubire si in urma noastra nu ramane nimic altceva,decat iubirea pe care am lasat-o acestei lumi.Restul se sterge cu buretele pe tabla uitarii.Cat de nepatrunse sunt tainele!Eu traiesc pentru Cer,ca mi-e tare dor de el,si intr-o zi voi ajunge la El.Nu stiu cat timp mi-a mai ramas,chiar daca,sunt la ultimul ceas,nu m-am retras.Atat cat inca pot sta pe picioare,si mai scriu cate-o postare,inca mintea-i in lucrare.Nu ma gandesc pentru atunci,ma gandesc acum,ca mai am un pic de drum,si apoi,nu o sa va mai scriu.Aleg sa biruiesc in toate,pana se mai poate.Cineva mi-a trimis un cantec,si a spus ca e cu cantec ordinar,pentru mine,o ordinara fata,care are o ordinara viata.Ce nu s-a scris,se va scrie,ce nu s-a prins,o data se va prinde.Am scris deschis,ca si tu sa te deschizi.Pan la ultimul ceas,o sa mai fac un pas,si apoi intru in popas.Acum pe voi va las,sa culegeti ragaz.Aici lasa-vom toate.

Unchiu Ion Isfan,a plecat la Domnul…

My uncle Ioan Nelu Isfan,Nelu Frizerul,went to be with Jesus,he joined his wife Tusa Mimi,My mom,Elena,my uncle Sami Isfan,my Aunt Tusa Ana,and tusa Lidia,from 9 siblings from Familia Isfan are left 4 brothers here.He was a nice man,great husband,great uncle to many.You May rest in peace unchiu Nelu.We love you,until we meet again.Ca si toti ceilalti,sa luptat lupta cea buna. Daniel 12:13 Iar tu du-te pana va veni sfarsitul,tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire,la sfarsitul zilelor.

Chicior peste picior…

Nu te iau peste picior,chiar de esti chior,eu pun picior peste picior,si beau apa din ulcior.Un fir de iarba s-a uscat,si am cules din calendar,clipe rebele.Am decojit totul de amaraciune,ca sa nu mai ai ce-mi spune,ca nimic nu-s bune.Nu ma gandesc la ce nu pot,nu-mi prididesc sufletul,am decupat simtirile de ceara,sa nu ma omoara,si le-am dat la moara.Mi-au ramas nervurile sa doara,si am agatat iubirile in cui,ca pe-o ebosa palida,neclara.Am mai sarit peste nenoroc,din piatra-n piatra,ca au dat foc.M-am saturat sa-ncalec pe himere,prinse-n raiuri efemere,ratacind al fericirii auster.Voi fi mereu in calea ta,doar o persoana trecatoare,dar din toata viata mea,am fost o visatoare.Oamenii stiu sa raneasca,port a fericirii masca,si stie bine si cum sa te-n veleasca.Am un secret de dat,nu uri toti trandafirii,findca unul te-a intepat,lasa timpul sa treaca,si bucura-te neancetat!Adevarata fericire,aici nu o gasesti,e sus in slavile ceresti.Un gand ca altadata ma apasa,ca timpul iute a trecut,peste mii si mii de frunze ce s-au vestejit,au cazut jos la pamant si au murit.Din emotie in emotie,am simtit o emotie.Tot ce scriu,va ramane aici,in spatiu si timp,si in inimile ce pot sa le ating si sa le prind.Alegere,culegere si reculegere.Aleg sa gandesc,culeg sa traiesc,si ma reculeg cand nu inteleg.Ma descarc in cuvinte,si din ganduri traiesc.Ma hranesc cu iubire,cant de bunatate,dar viata tot ma loveste peste spate.De aceea sufar eu de spate,ca pun gandurile doar la spate.Le pun aici pe frunte,ca inima sa nu se incrunte,si sa ma tot ajute.Cand inima mea vrea sa ia foc,o lecuiesc eu,chiar pe loc.O duc in spate,o mai put si jos,si ne intelegem,la mijloc.Daca inima nu ma ajuta,era mai grea boala mea.Inima m-a inteles,cand la drum cu ia am mers,si ochii m-i i-am sters.Ma hranesc cu voie buna,dragostea sa fie buna,si eu sa nu ajung nebuna.Parale nu dau,ca nici doi bani nu am,dar doua parale,mai fac.Cu ce eu m-am hranit,de am biruit,si nu m-am prapadit?A fost un pic,de nimic,cu fistic.Din memoriile de viata,din povesti si cantece cum sa traiesti.Mancarea a fost buna,nu m-a facut nebuna.Tot neamul sa invete,ca viata te slefuieste si te randuieste.Rand pe rand,eu am aflat,mancarea mea,ce de la moarte de multe ori,pe mine m-a salvat.Dar mai am multe de invatat,si de mancare de mancat.Nu m-am saturat,gust putin din fiecare,ca nu cantaresc nimic pe cantare.Doar cant o cantare,sa vad ce gust are.Imi place gustul,beau si mustul,sa-mi tina suflul.Prin cata incercare,si cata rabdare,m-a dus si calare,sa scriu povesti bune.Dumnezeu e mare,a avut cu mine atata rabdare,m-a ars ca pe un soare,m-a bagat si in caldare,sa simt ca ma doare.Dar Dumnezeu e si tare,nici nu mai stiu la cata incercare m-a pus,dar nu am putut sa trec nici o mare.Vreau azi sa va spun,cat de mare e Dumnezeu,ca a salvat si azi sufletul meu,si de la moarte m-a scapat mereu.Sa va zic si cat e de tare,mi-a dat un sut sa fug si mai tare,dar am picat de pe picioare,si m-a ridicat din nou,asa cat sunt eu o batoza,de mare.Bun a fost cu mine Dumnezeu,chiar si in ceasul cel mai greu,mi-a dat sa mananc bataie cat vrei.A facut ce a vrut cu mine,m-a batut,tot El m-a uns,si mi-a spus ca pot sa duc.Eu mult am plans,si tot El mi-a spus,ca harul meu iti este indeajuns!Nu i-am cerut nimic,doar i-am multumit,si de toate m-am pocait.Azi din nou sarbatoresc,din ziua cand am spus ca ma pocaiesc,si pe El o sa-l urmez,toata viata cat traiesc.Dar nu totdeauna am fost cuminte,mi-am mai scos si un dinte,si de par mult m-am tras,a fost cret si indestulat,nu s-a vazut nimic,cat a mai ramas.Multe palme,chiar mi-am tras,cu capul de tavan am dat,pana cand lectile le-am invatat,dar mai am inca multe de invatat.Din ziua de cand m-am nascut,mama mea mi-a spus,ca multe am avut de dus,dar nici ea nu stie cum eu le-am dus.Acum vreau sa va arat,cum eu am ramas,din ziua cand in lumea asta am intrat,si pana la anii astia,cum eu am tras,calare pa magar,dar tot am tras.Nu stiu cat pot sa mai trag,ca nimic nu imi mai este drag,doar de voi imi este drag,de aceea mai tot trag.Mai trag nadejde,pana florile nu se vestejeste,si sfarsitul se opreste,Raveca tot va povesteste.Sanatate tuturor,acum am venit sa scriu,pana nu mor.Mai stau si-intr-un picior,mai vad si chior,dar in natura tot ma strecor,cu un decor.Nu stiu cat mai am harul,sa merg cu magarul,dar ma bucur si cu cobzarul.Pana se sfarseste harul,chiar daca raman cu amarul,ma tot duc cu carul.Dumnezeu e bun,si in toate imi face un drum bun.Prin parc trec pasi nepasatori si toate,imi par desprinse parca din trecut.A mai trecut o zi,o clipa,aceeasi viata lunga,aceeasi zi fara de sfarsit.Inchide ochii,si haide sa cantam cu vantul melodia vietii.Sa dansam cu soarele,si sa simtim cu sufletul,sa invatam sa vedem minunile,sa credem in ele,si nu in ultimul rand,sa speram.Vino sa zburam departe de realitate,pentru o clipa.In gradina mea am regasit si unele taceri,pline de curaj,in cuvinte rostite deplin.Iar eu,chiar privesc in ochi,fara teama,destinul.Opreste-te pentru o clipa si priveste in jur,vezi cine te iubeste cu adevarat.Fii sincera cu tine si vei vedea ca sunt oameni care doar pretind ca tin la tine.Opreste-te pentru o clipa si gandeste,la acele fiinte din viata ta care te iubesc neconditionat.Imi aduc aminte de copilul din mine,de linistea din apropierea verii,de frunzele miscate de vant,si apoi,liniste.Acolo chiar traiesti,la pas,ca mai nainte,aceeasi banca,dar intr-o alta melodie.