Pun frana,de mana...

Lumea ma tot calca pe batatura,dar am invatat sa pun frana,si la gura,ca la mura.Si la viata asta nebuna,ce te sparge ca o aluna,am invatat sa-i pun frana,si la bautura.Cant chiar daca cu nimic nu ma incant,eu scriu doar din gand.Inima ma doare si sufletul imi moare,dar cantul ma tine pe picioare.Lumini si umbre,vor fi in mine si maine,dar ca sa ajungi vedeta,iti trebuie buna reteta.As vrea,si multe nu as vrea,nu numai de ziua mea.Acum vad doar alb si negru,si colorat,numai sangele m-i la lasat,sa vad cum am existat.Multe clipe fericite,raman de mine ratacite,ca toate au fost sucite.Vreau o virgula,in loc de punct,ca la multe am pus,punct.Si cand pui punct,trebuie sa o iei de la inceput,si vreau un nou inceput.Asta seara vreau sa uit de toate,relele sa le dau la o parte,si sa-mi cant numai mie,de dragoste si viata.M-am suparat pe viata de multe ori,si atunci imi las gandul sa imi fuga,ca nu vreau inima sa-mi planga.Vreau la inima sa-i cant,ca ea tanjeste dupa fericire.Cand ma gandesc la toate cate au fost,doar de suferinta am avut folos.Astazi mi-am amintit,chiar daca nu mai am mult de trait,multe sunt far de sfarsit.Multe as mai avea de facut,dar m-am saturat,de mult,ca nu mai pot,nici sa mai uit,doar la viata,m-ai ma uit.Doar mai cant,cu astea ma mai incant,pana le mai port in gand.Totdeauna imi controlez frana,chiar si aia de mana,sa nu alunece,pe duna.Frana e buna,sa te controlezi,sa nu ajungi ca nebuna,si sa-ti pui frau la bordura.Incetinez acum,frana imi este buna,chiar daca viata face pe nebuna!Cant si ma rog,sa nu alunec in potop.Eu frana pun,chiar si cand ma rog,sa mai suflu un pic,sa nu imi intorc capul pe dos.Acum ma duc sa joc,ca la toate am pus frana,pe loc.Am invatat sa joc si frana sa pun,si cand iau foc!

Am lasat de la mine...

Sa fie bine,am lasat tot de la mine,sa nu ma pierd prin ruine.Am vrut sa fug,si nu am putut,ca nu am mai stiut sa fug.Acum am incercat din nou,si atat am fugit,pana m-am zapacit.Sa vedeti cum am fugit?Lucas a lucrat la montat,si pe mine m-a trimis la carat,pe scara sus si jos,am alergat de am luat foc.Nu a trecut un minut,si din nou,tot cu buna m-a tinut,sa tot fug.Am fugit de m-am spetit,si nimic nu am dobandit.Vreau ciocanul,ia ciocanul,da-mi carlanul,ti-ne tu volanul,si atat am fugit,nici kilogramele nu le-am nimerit.M-am infuriat asa de tare,am fugit in pijamale,si vecinii imi cantau agale,parca era de jale.Am fugit cu inima in dinti,ca si la alegerile de presedinti.Fugind am ragusit,am baut apa rece,pe gatul fierbanti.Si apoi din nou am fugit,ca telecomanda nu s-a oprit,si la fuga din nou m-am pornit.Fuga e buna,sa nu ramai ca nebuna,cand toata lumea te vrea sa fi sluga.Atat de tare am fugit,ca nimeni nu m-a prins,dar eu m-am stins.La un metru departare,am crezut ca am ajuns la soare,fara masuratoare.Nu a fost nici o ninsoare,doar eu mi-am lins buzele de unsoare,sa pot sa fug si mai tare.Am tot fugit,de necazuri,de talazuri pana am vazut stelajuri.Si in jur,ma uit imprejur,sa vad cum sa fac sa nu injur.Fug,sa ajung,departe de amurg,sa nu mai trag in jug,mai bine sa fug.Am fugit de acasa,ca am primit pe cocoasa,ca sa fug la coasa.Am fugit,si inapoi nu am mai venit,ca toti m-au zapacit,si tare m-am inalbit.Si fuga e sanatoasa,cand ajung cu bine acasa,si fug ca sunt tare bucuroasa,am fugit pentru Sanatate!

Ma redefinesc...

Sunt recunoscatoare norului din fata soarelui,lacrimii dinaintea zimbetului,noptii dinaintea zorilor,bolii dinaintea vindecarii.Este cea mai importanta lectie pe care ne-o da intelepciunea.Omul nu poate fi inlocuit,si nici viata nu se poate repeta,sarcina fiecaruia este unica.Viata,este foarte pretioasa,experientele de viata ale fiecaruia dintre noi sunt,in mod evident,diferite.Prin orice experienta ai trece,cauta motivele pentru care aveai nevoie,invata lectiile si mergi mai departe.Eu ma simt asa cum ma exprim,gust din psihologia umana.Pot fi cumplit de trista si sa am ganduri optimiste sa fiu mereu cu zambetul pe buze,dar fara a oferi un zambet.Fiecare moment este un moment sublim pentru mine.Ma redefinesc iar si iar,cu cat ma vei cunoaste mai profund cu atat sti mai putine despre mine.Uneori viata este cumplit de grea si de complicata,ai impresia ca nu mai poti merge mai departe,simti ca te scufunzi in tristete si durere.Ne trec zilele,trec anii,clipe scumpe si dureri,noi traim hraniti de visuri si-nsetati dupa placeri.Cand viata te doboara,sa cazi cu fruntea sus,cand viata e tacere,tu spune ce-ai de spus.Cand toti din jur te fura,sa nu-ti fure mandria,cand tot in jur e haos,sa fii tu armonia.Orice ai pierde-n viata,sa nu iti pierzi speranta,invata zi de zi,sa iti pretuiesti viata.Suntem suflete de oameni dincolo de ecranul acesta rece al monitorului,unii ne iubesc,altii nu,unii ne privesc,altii trec nepasatori pe langa noi.Multi se uita,fara sa citeasca,peste insiruirea de cuvinte.Totul e un mister,fiecare dintre noi are dorinte,trairi,impliniri,fericiri dar si dezamagiri.Azi si in fiecare zi,sa fim optimisti,chiar daca viata este asa cum este.Pentru a fi fericit este de ajuns un rasarit de soare,mirosul florilor,o adiere de vant,sau o muzica buna care iti atinge sufletul.Aveti grija de suflet,de toti si de toate,pentru ca in tot si in toate este Dumnezeu!Fiecare sa-si insusesca lectiile,veti fi uimiti de puterea pe care o puteti avea asupra vietii.