De voie,de nevoie,am voie…

Pierduta in tacere,o raza de lumina imi lumineaza sufletul imers,dar tot din mers.De voie,de nevoie,am voie,sa stau langa un copac,barzele si ratele,imi canta,si eu scriu,despre un unghi de langa lac.Cand ma uit din unghi obtuz,parca totul imi este confuz,dar privind din unghiul drept,am inceput sa ma destept.Si printr-o ureche de ac,am inceput din nou sa tac.Fac umbra la pom,ori pomul imi face umbra mie,si cant de veselie.Din slove am ales micile cuvinte,ca si furnicile cuminte,si am vrut sa umplu cu ele,celule de molecule in pendule.Mi-a trebuit un violoncel,dar nu am gasit nici un brotacel,sa cante nitel.Pe o foaie de trestie,canta o lacusta,ca era prea ingusta.Cimpoiul si vulpoiul,a crezut ca eu sunt musuroiul,dar i-am prins cu valaul.Farmece nu stiu sa fac,de-abia stau,si ma uit la gandaci.Ma strecor putin prin apa,ca un fir de ata,ca nu vreau cel rau sa ma inhate.Vai ce viata,sa fii de gheata,si sa nu poti fii isteata,si salciile ma agata.Voi reveni din nou la viata,ca sunt creata,dau in albeata,spatele nu ma lasa,dar vreau tot viata!Multumesc Bunului Dumnezeu,ca am ajuns pana aici,dar cu greu,incet,incet,m-a impins numai El!O zi minunata,scaldata si baltata,dar binecuvantata!De voie,de nevoie,am voie,sa fiu frumoasa.Incercand sa gasesc raspunsuri intrebarilor,am voie,si nevoie sa fiu cu voie.Tind sa cred ca de fiecare data,pe masura ce inaintez in varsta,raspunsul meu va fi altul,asa cum de fiecare data cand imi vine in minte intreabarea,si reusind sa ma surprind eu pe mine.O alta intrebare de gandire era aceea.De ce ti-e frica in viata?Nu,nu este vorba de moarte,de ea nu mi-e frica.Raspunsul e,de oameni.Da,de oameni.Ma sperie foarte tare caracterele atat de diferite,mentalitatile oamenilor.Cu rabdare,treci si marea.Sa aspiram intotdeauna catre fericire,fara probleme si intrebari,pentru ca intr-o zi o vom gasi,ca oriunde am fi,si prin orice greutati am trece,acelasi Dumnezeu ne vegheaza pe toti.As vrea sa fiu ce azi n-am fost,in ziua mea pierduta,intelegand al vietii rost,as vrea sa fiu tot eu.As vrea sa fiu ce n-am fost ieri,si nici cand inainte,sa nu m-abat spre nicaieri,din drumul vietii Sfinte.As vrea sa fiu ce altii nu-s,mergand in viata spre apus,in timp spre vesnicie.Aproape-as vrea sa fiu oricand,de cei ce trec prin lume,dar si de cei cazuti din rand,ranitii fara de nume.As vrea sa fiu un simplu glas,atat,e tot ce mi-a ramas,si as vrea sa fiu ceva,o raza de lumina.Sa duc lumina undeva,si sa ma-ntorc in Soare.Am voie,dar mare grije,de voie si nevoie,in toate.

Imi dau voie…

Imi dau voie,sa am o viata armonioasa,cu bucurie si pace.Este frumos sa simti ca traiesti,sa fii tu insuti,sa te eliberezi.Am gresit,am cazut,am invatat,si acum ma odihnesc de toata oboseala si osteneala.Si spun nu,chiar si cand imi este greu.Cand m-am saturat de fugit,stau.Sunt atata de ganditoare,stau cu picioarele pe pereti,pana vad scaieti.Am fugit destul,acum stau si ma gandesc,cat sa mai stau?Domnul sa se indure de noi toti.Dar iata ca din nou mi-a venit inspiratia.Si ma duc mai departe cu gandul.E durere,abisuri ale deznadejdii,sufletul se inalta spre piscurile sperantelor,din seninul boltei ceresti si din caldura razelor de soare.Am stiut ca va fi greu,dar niciodata nu esti pregatit pentru astfel de situatii.Am incercat sa ma incurajez,dar ma simt de parca ar fi smuls cineva o parte din mine.Multora dintre lucrurile pe care le fac,nu le mai gasesc rostul.Am incercat sa-mi pun ordine in viata,ganduri,sentimente si in amintiri.Prezentul si trecutul se amesteca,neputintele imi dau o stare,si ma apuc sa stau.E un impuls inconstient al nevoii interioare,ca lumea se afla permanent in miscare.Incerc sa stapanesc ceea ce se intampla in viata mea,dar lucrul asta ma depaseste.In final ma izbesc de zidul de indiferenta,iar bunele mele intentii,e un mister.Toata lumea isi cunoaste bine interesele si nu sunt capabili sa se miste.Odata ce a aparut ceva neprevazut,simt nevoia sa renunt la aceste prejudecati.Dar din pacate,lucrurile nu sunt atat de simple,cand este vorba despre mine.Sunt satula de durere si panica de afara.Timpul nu sta in loc,desi toate aventurile pe care le traiesc,sunt fictive.Sunt o fiinta contradictorie,sunt surda la zgomotele din jur.Timpul curge si se scurge repede pentru un timp de intamplari.Ma vantur intre viata si viitor.Am un jurnal de viata,scris cu voie buna si cu simplitate.Mi s-a parut ca toate aceste lucruri reprezinta viata mea.Cel mai simplu mi se parea sa ma las dusa de val,iar locul unde ma duce valul este departe de tot ce mi-am inchipuit.O fi bine,o fi rau?Nu stiu,dar stiu ca va trece si asta,si undeva ma asteapta frumosul curcubeu.Aceste randuri s-au nascut in urma multor situatii de care m-am izbit,panica care ne cuprinde pe toti.Priviti in sus,nici intr-o parte,nici in alta.Fericirea noastra este sa ramanem in El.Ce e viata asta-n lume,ce e omul,cum e zis?Totul este inselaciune,umbra si vis.Ce e viata asta,oare?E ca pulberea in vant,astazi este om in floare,maine,o mana de pamant.Viata asta-i o clipita langa viata cea de veci,atunci fati-o fericita langa Domnul s-o petreci.Trece timpul,trece viata,zboara fara veste,intr-o zi iti vei da seama ca mult nu mai este.Te vei duce in tarana fara a ta vointa.Singura speranta,ce imi da puteri,e Iubirea ce va ramanea.Toata viata mea am cautat un prieten adevarat,si numai pe Isus l-am aflat.Avem nevoie de curaj,rabdare,credinta,dar dimineata va veni.Credinta noastra nu e in zadar!Treziti-va si fiti gata!Mai las-o in balta de ingrijorare,si pune-ti picioarele intr-o caldare,si mergi pe pereti,cu rabdare.Asta am facut eu acum,si ma tolanez,precum va spun.Am pus si greutati la picioare,sa ma ajute,cand ma doare.Am ridicat si 5 pounds de greutati,ca sa vad tot scaieti.Merci bine si frumos,m-am dat din pat jos,si ma simt mai luminos si frumos.Asa imi petrec zilele,sa nu imi numar clipele.Imi dau voie,sa fiu,si sa trăiesc frumos,acum,azi si in fiecare zi,pana in vesnicii.Imi dau voie,sa fiu asa cum sunt.Am ramas cu picioarele pe pereti.

Ea,rade de ziua de maine…

Proverbele 31:25 Ea,este imbracata cu tarie si slava si rade de ziua de maine.Fii motivul pentru care cineva zambeste.Fiecare zi pare prea scurta pentru toate.Se zice ca viata este ceea ce ti se intampla.Foarte adevarat,de cate ori nu s-a intamplat sa-ti faci planuri pe termen lung,si sa se intample cu totul altceva.Viata este intotdeauna imprevizibila,niciodata nu stii ce ti se poate intampla maine,de aceea viata trebuie traita asa cum este.Viata e pretioasa,fiecare clipa trebuie stoarsa de tot ce se poate.Important nu este sa traiesti,ci sa stii pentru ce traiesti.Ca o piesa de teatru este viata,nu conteaza cat de mult a tinut,ci cat de frumos s-a desfasurat.Cu bune,cu rele,cu tristete,cu bucurie,zambind sau plangand,viata oricum trece.Am uitat ca viata e prea scurta,sa ne prefacem.Dar nu e niciodata prea scurta pentru o prietenie frumoasa.Viata este o perioada scurta de asteptare,un timp in care tristetea si bucuria se impletesc.In spatele fiecarui zambet exista o lacrima.In fiecare imbaratisare exista singuratate.Viata este scurta,rade,si nu inceta a zambi,oricat de ciudat ar fi motivul.Du-te in natura,deschide ochii,dar deschide si inima ta pentru ceea ce vrea natura sa te invete!Frunzele care cad vorbesc despre scurtimea vietii si despre apropierea rapida a vesniciei.Acest lucru iti aminteste ca aici nu ai o cetate statatoare,ca va veni ziua cand va trebui sa-ti iei ramas bun de la pamant.Asculta si stai linistit inaintea lui Dumnezeu,adu-ti aminte de vremelnicia tuturor lucrurilor de pe pamant.Suntem buni si rai,aici si acolo,pretutindeni si nicaieri.Suntem,fara a fi nimic,in tacerea din lucruri.Suntem pierduti,de atata insingurare,incat ni se da dreptul la trecere.Suntem fire de nisip ce rezistam de-a lungul tarmului.Asteptam sa fim luati de valuri pana cand nu mai suntem.Unde ne gasim azi?Cand se va incheia totul?Dar,ce va fi in acele ultime zile?Care vor fi lucrurile la care sa ne atintim privirile ca la niste pietre de hotar intre prezentul de azi si marele maine care sta numai la un pas de noi?Acesta este de fapt motivul pentru care soseste ziua de odihna si bucuria cerului si a noastra.Pana la revarsatul zorilor omenirea intreaga va trebui sa treaca prin acea noapte a strimtorarii,a necazurilor si a suferintei,caci va fi o vreme de strimtorare,cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta.Aceasta inseamna ca lumea ultimelor zile va incerca sa bea pana la ultimul strop paharul.Secerisul este sfirsitul veacului,seceratorii sunt ingerii.In aceasta vreme a sfirsitului unele nume care niciodata nu au apartinut lui Dumnezeu vor fi scrise in cartea vietii,iar ale altora care credeau sau pretindeau ca apartin lui Dumnezeu vor fi sterse.Toti se vor scula din somnul mortii,dar dintre toti,unii se vor scula pentru viata vesnica,iar altii pentru ocara si rusine vesnica.Bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri.Cei intelepti vor straluci ca stralucirea cerului si cei ce vor invata pe multi sa umble in neprihanire vor straluci ca stelele in veac si in veci de veci.Bagati de seama sa nu va insele cineva,fiindca vor veni multi in numele Meu,a spus Domnul Isus,si vor zice:Eu sunt Christosul,si vor insela pe multi.Te rog fiebinte inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Christos Isus care are sa judece viii si mortii si pentru aratarea si imparatia Sa,propovaduieste cuvintul,staruieste asupra lui la timp si nelatimp,caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatorii dupa poftele lor.Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite.Dar noi unde ne gasim?Credinta cum o traim?Nu cumva avem doar forma primilor crestini?Sa fim motivul pentru ca cineva azi,si-a schimbat viata.Fii un motiv de bucurie pentru cineva!Ziua de maine nu este a noastra,si daca va venii,tot in via Domnului trebuie,a fii.