Pierduta in tacere,langa un unghi din Univers,o raza de lumina imi lumineaza,sufletul imers,dar tot din mers.Nu sunt cu voie,sunt fara de voie,in nestiutul adanc,pervers.Sunt langa un unghi de copac,barzele si ratele,imi canta,pit palac langa un copac,si eu scriu,despre un unghi de langa lac.Cand ma uit din unghi obtuz,parca totul imi este confuz,dar privind din unghiul drept,am inceput sa ma destept.Si printr-o ureche de ac,am inceput din nou sa tac.Fac umbra la pom,ori pomul imi face umbra mie,si cant de veselie.Din slove am ales micile cuvinte,ca si furnicile cuminte,si am vrut sa umplu cu ele,celule de molecule in pendule.Mi-a trebuit un violoncel,dar nu am gasit nici un brotacel,sa cante nitel.Pe o foaie de trestie,canta o lacusta,si m-i s-a bagat sub fusta,ca era prea ingusta.Cimpoiul si vulpoiul,a crezut ca eu sunt musuroiul,dar i-am prins cu valaul.Farmece nu stiu sa fac,de-abia stau pe craci,si ma uit la gandaci.Ma strecor putin prin apa,ca un fir de ata,ca nu vreau cel rau sa ma inhate.Vai ce viata,sa fii de gheata,si sa nu poti fii isteata,si salciile ma agata.Voi reveni din nou la viata,intr-o buna dimineata,ca sunt creata,dau in albeata,spatele nu ma lasa,dar vreau tot viata!Multumesc Bunului Dumnezeu,ca am ajuns pana aici,dar cu greu,incet,incet,m-a impins numai El!O zi minunata,scaldata sub lopata,dar binecuvantata!
