Sunt o pribeaga fara de tara,ratacitoare prin lung pustiu,dar am in ceruri o comoara,tara mea-i in vesnicii.Ma indrept spre cer sa-L vad pe Domnul,sa nu mai fiu o peregrina,caci dupa ce-am sa trec Iordanul,se va sfarsi al meu suspin.Voi lepada a mea povoara,eliberata de crucea grea,nadejdea mea nu o sa moara,si voi intra-n odihna Sa.Vezi ce grea e inaintarea,ma lupt sa biruiesc mereu,un dor nespus ma cheama acasa,e dorul dupa Dumnezeu!Si voi parcurge calea toata,si voi ajunge-al meu sfarsit,primita voi fi cu bucurie,acasa,cand voi fi sosita.Cand in noapte m-ai atins Tu,Doamne,ca sa pot vedea,lantul vechi s-a frant si iata,libera azi Te pot urma.O,slava Tie,Domnul meu iubit,cu Tine sunt prea fericita,intreaga mea viata nencetat,cantarea mea intruna,va fi intotdeauna,Iubirea Ta ce m-a salvat.Nu inteleg cum Tu,Cel de ingeri adorat,Vesnic sfant si Fiu al slavei,ai luat al meu pacat.Iar cand rataceam in lume,sub povara cea mai grea,m-ai chemat,Doamne,pe nume,si m-ai pus pe stanca Ta.Numai Dumnezeu cunoaste numarul zilelor fiecaruia dintre noi,pentru ca El este datatorul vietii.Intrebarea se pune,cand strigatul acestei vieti s-a incheiat,care este muzica,poezia,care este mesajul care ramine in urma nostra?O scumpa zi cand inima mea se bucura,scumpa zi,scumpa zi,voi priveghea si m-oi ruga,in Tine ma voi bucura.Adu-ti aminte,fii bucuros si canta,cu har si pace!
