Amintiri in Ajunul de Craciun!

Pentru a cata oara,e Craciun?!Sunt alte povesti,cu alti oameni,cu alte obiceiuri,si bineinteles,cu bugatele gustoase si momentele cele mai frumoase.Se naste iar Isus pentru a cata oara?El sta la usa tot plangand infrigurat si tremurand,sa-ti bata la inima ta bland,dar tu il ti afara.Se naste iar Isus,de-atatia ani intruna,doar la Craciun iti amintesti,serbesti si acelasi esti,si-n obiceiuri stramosesti,te scalzi intodeauna.Craciunul e aici,e aproape,iar ceasul bate necontenit,apropiindu-ne de un nou an.Bucuria Craciunului sa salasluiasca in inima voastra,luminandu-va sufletul.Colind curat,Craciun luminat,gand implinit,Craciun fericit!Fie ca Nasterea Domnului sa va lumineze sufletele si casa,sa aveti parte de sanatate,belsug si fericire!Lasati magia colindului strabun sa va picure in suflet fiori de sfintenie si primiti cu drag gandurile mele de sanatate si prosperitate!Lumina sfanta venita in Ajun sa va aduca in suflet un vesnic Craciun.Este momentul sa uitam de griji si suparari,sa iertam,sa iubim si sa ne amintim ca nu suntem niciodata singuri!Craciunul e Credinta,Speranta,e puterea de a darui si de a primi dragoste!Craciun fericit si binecuvantat!Pentru-ca timpul ma impinge,am venit aicia iute.Nu stiu voi cum sunteti,dar eu de fiecare data imi amintesc cu drag amintirile copilariei mele.Timpul cum a fost in copilaria mea,nu o sa mai fie,dar eu o pastrez inca vie.Cred ca pot sa-mi amintesc inca de la varsta de cinci ani.Imi amintesc de strabunicii mei,pe amandoi i-am intalnit,si cu ei am si vorbit.Oameni harnici,oameni de omenie,dar acum e cam rar sa fii om de omenie.Amintirile imi curg,iar povestile vreau sa nu le incurc.Imi amintesc cum taiam lemne cu firezul,doi taiau iar eu stateam pe lemn,pe capra.Sora mea Emilia si fratele meu Nelu,ei taiau iar eu doar ma uitam.Apoi sa le crepe lemnele cu toporul,sa faca si aschiute,de alea mai micute.Cand tatal meu punea varza in butoi,eu cu fratele meu Nelu,ne suiam sus in butoi,si seream pe varza amandoi,sa se apese sa faca loc mai mult,la varza in butoi.La taierea porcului sa mancam ceva carnat bun,si jumere,cardabos,toba,haios de ala sfarmos,vai ce frumos,mancam si suric gustos.Apoi la spalat de mate,la macinat de carne macra,sa facem si gulas cu varza acra.Da,asa a fost in viata.Apoi in ajunul de Craciun,mergeam cu colinda tot pe drum,sa mai facem si noi ceva bani marunti.Asa viata,sa tot o spui.Acum la cate eu m-am gandit,multe m-i s-a rascolit,dar eu aici le-am istorisit."Nu te uita gazda la cotet,ci te uita in pod,si-mi adu,un carnat si-un cardabos,cat piciorul meu de gros."Am colindat pana dimineata.Sa nu uit si cate bunataturi,toate facute din paturi,si multe aventuri,ca te crucesti daca t-i le spun.Asa a fost pe atunci,cu bucurii chiar daca am fost multi.Noi nici nu am fost multi,doar cinci,si am zis ca suntem tare multi.Ce sa mai zic de altii cu prunci si mai multi.Coarda cu nuca si cu mac,eu am zis tot pitpalac,mie imi vine sa ma sui intr-un copac,si pitpalac,eu ma duc intr-un tufis,ca sa ma pis.Povesti,da multe si marunte,dar de mine la inima au fost stranse.Mergeam la adunare,cantam si o cantare,mai o poezie,o alta melodie,o predica,sa nu visezi sa fii cuminte si sa crezi.A fost frumos,parca a fost ieri.Jocuri de multe feluri,sa nu te plictisesti,si sa nu iei drageuri.Mama,ce viata pe noi,am strigat cat ne-a dus gura ca si doi.Multe peripeti,dar uite dupa cat timp,eu aici le tot scriu.Tata ne punea la sapa,in primavara sa avem si ceapa,sa mai avem si salata si ridichi,sa nu stam ca niste potirnici.Am vrut sa zic puturisi,puturosi,sa stam toata ziua cu fundutu jos.Fratilor noi am lucrat,ori la sapa ori pe sant,dar grije de noi sa nu ne plictisim a aflat.Si la scoala trebuia sa invatam,sa nu ramanem corigenti ori repetenti,nu am jucat noi toata ziua,ca sa batem mingea,si nici briza.O chiuleam din cand in cand,chiar daca mancam si pamant,o tundeam si la ulita fugeam.Ah,ce vremuri,noi doar visam.Nu o sa mai vina vremurile acelea,dar eu cat traiesc le povestesc,chiar si nepotilor mei,pana nu ma prapadesc.Frumoasa a fost viata,frumoasa e si acum,chiar daca nu ma mai spal cu acelasi sapun,dar eu tot va spun,au fost vremuri,de demult.Iar cand am crescut putin mai mare,mama m-a invatat sa fac si mancare,sa spal,sa curat in casa,ca am crescut de am ajuns si pan la masa.Le-am facut cum am putut,dar le-am si uns cu un magiun.Am pus compoturi in sticla,gem di ciselita,zacusca,ghiveci,acrituri si muraturi,pe iarna noi sa avem.Noi ne-am asigurat,toate in spait au intrat.Cand a venit si vara,am pus si apa la soare,sa ne spalam si pe picioare.Ne-am balacit,pana ne-am si zapacit.Ce sa mai zic,si prin ciresi si visini la cules,tot prin pomi stateam noi des.La caise,chiar si alea din mai,ca erau bune,ca sa tot stai.Tot felul de pomi fructiferi,ca sa rupi si crengile de pe ei.Au fost vremuri minunate,parca au fost pline de chiocolate,si toate aromate.Si cand am crescut si mai mare,am mers si la alimentare,am facut cumparaturi,la cozi multe dar sa nu furi.Am lucrat si sezionera,sa nu ajung prizionera,si am devenit si pionera.Tot ce am facut mie mi-a placut,si nici acum nu pot sa le uit.Cred ca de aceea pe mine ma duce mintea,ca am batut toata ziua lintea.Nici nu stiu ce am mai mancat,dar inca creierul nu m-a lasat,eu aici l-am descarcat.A fost greu,dar pe aici eu am umblat,si amintirile din copilarie eu le-am depanat.Nu stiu daca voi va-ti saturat,dar eu povestea am terminat.Eu tot o copila am ramas,viata numai suturi in fund mi-a tras,si am mai inaintat un pas.Nu stiu cum de am rezistat.M-am performat!Am evoluat,si in America am aterizat!Persoanele care au amintiri frumoase din perioada copilariei,au tendinta sa aiba o sanatate mai buna in viata de adult.Riscul depresiei si al bolilor cronice fiind mult mai mic,conform unui nou studiu condus de specialistii de la ”American Psychological Association”Multe multe s-au mai intamplat,iar acum am ajuns o baba,si stau cu fundu pa sant,si scriu da carlant!C’est la vie!