Sunt selectiva...

A fost o data in timp,o fata timida,dar nu nociva,am ajuns selectiva.Si de ce spun selectiva,ca inca sunt activa,nu distructiva.Am primit o ideie buna,de la o strabuna,sa nu fii tot sluga.Acum m-am dezmeticit,cipul l-am deslipit,eu m-am dezlipit.Selectiv,e atunci cand esti pasiv,si vezi ca prin parbriz.Sunt selectiva la mai multe,la oameni si chiar la lucrurile mai marunte,dar nu crunte.Am o selectie,cand am invatat o lectie,sa fiu cu discretie.Selectiva dar nu in deriva,e productiva.Cine am fost,si unde am ajuns,o selectie mare m-a patruns.Am ajuns selectiva in perspectiva,si festiva.Nu sunt o betiva,dar sunt selectiva,si cu o aperitiva.Nu sunt la coperativa,nu sunt nici o diva,dar culeg o mediva.Nu sunt viva,sunt selectiva de prestiga,la enigma.Am ales sa fiu selectiva,ca ma cultiva,cu o saliva.Selectiva a plecat,carul nu s-a rasturnat,caruta mai departe a plecat.Am activat,selectia mi-a aprobat,si selectiva s-a smecherat.V-am salutat!

Sunt dintr-o bucata...

Acum chiar ca sunt blocata,dar eu raman tot dintr-o bucata.Unii m-au facut bucata,altii m-au batut sa nu mai raman nici o bucata.Fac un repaus,sa vad ce vreau,chiar daca altii nu ma vreau,eu stiu ce vreau.De multe ori sunt in bucati,ca altii ma vor impartita in parti,dar tot de parti nu am dreptati.Am ramas tot eu,ma vrei,nu ma vrei,o bucata nu iei.Am ramas dintr-o bucata,chiar daca lumea nu e dreapta,eu nu impart nici o bucata.Ce inseamna sa fii dintr-o bucata?Inseamna ca ori cat altii ar vrea sa te desparta,tu sa ramai mereu pe pozitie de dreapta.Daca tu vorbesti cu mine,trebuie sa stii ce vrei de la mine.Eu vreau sa raman tot dreapta,ca nimic nu se mai indreapta.O bucata de e dreapta,chiar de si te mai inteapa,te indreapta.Sa fii dintr-o bucata,chiar de esti muscata,nu te lasa calcata.Imi plac oamenii dintr-o bucata,ca au fost si ei muscati o data.Cine este om dintr-o bucata,el nu iti ia nicicand din a ta bucata.Ce multe ar fii de spus sa fii dintr-o bucata,dar lumea asta toata e inselata,de la Adam cand a mancat si el dintr-o bucata,chiar din marul fara pata.Toti mancam o bucata,de ori ce-ar fii,dar sa fie nepatata.Acum daca asa este proverbul,am scris sa iasa verbul,sa raman dintr-o bucata.Ori cat ai vrea tu sa ma schimbi,o bucata n-o s-o prinzi,o so perinzi.Sunt dintr-o bucata,chiar daca te lasa lata,nu e stricata,nici expirata,e ultra delicata.Nu va dau nici o bucata,nu va las nimic pe alta data,chiar de sunt ruinata,eu raman dintr-o bucata.Ramaneti fratilor cu bine,nu e nevoie de nici o bucatica din mine,eu va doresc voua,dintr-o bucata sa ramaneti!Chiar daca bucatele s-au impartit,eu si la mine m-am gandit.Acum eu va doresc,o bucata de ciocolata sa aveti!Bucata cu bucata,si la toata lumea data.

Tot mai sus imi inalt eu cantarea...

Obosita de atita nepasare,sub pasii grei ai unei lumi fara repere,privesc lumea cu ochi de dragoste,si ma hranesc cu Lumina.Partea care ne revine,s-o impartim cu bucurie,zi de zi.Exista momente in viata,cand vezi cat de mult egoism exista in fiecare.Toti vrem ceva,recunoastere,iluminare.Aceasta este fiinta umana,este lumea unde noi am pus o caramida la nedreptate,sau am zdrobit un suflet din egoism.Nu ma lasa sa ma rostogolesc intr-un abis al gandurilor rele,si nici sa-mi incui inima,caci ea este biletul de zbor spre Casa,pe care nu trebuie sa il pierd.Iti multumesc Doamne,pentru ca ai fost linga mine de fiecare data cand Te-am chemat,de aceea doresc ca in fiecare dimineata cand ma trezesc sa Te Slavesc,sa-Ti multumesc pentru iubirea ce o am in suflet atunci cand Iti vorbesc.Cum as putea sa tac,si sa nu-Ti cant?Caci daca eu nu-Ti voi canta,Te va lauda si marea si pamantul.Daca voi tacea,pietrele vor striga,daca nu iti voi canta,natura intreaga Te va lauda!Cum as putea sa nu iti spun,cand vad la orice pas ca ma iubesti,si ca esti bun.Cum as putea sa stau in nepasare,cand simt atat parfum,si vad culori pe fiecare floare.Ma inchin cu multumire,ingenunchind in fata Ta.Sa-L laudam pe Dumnezeu pentru ceea ce a facut,face,si va face in vietile noastre pe acest pamant.Lovesc o piatra,vibrand,ea-mi spune,povestea apei ce-a trecut,venea,de undeva,de sus,din munte,atat de multe.Imi mai spunea aceasta piatra despre o mama.Indiferenti,prin viata,ne impiedicam de-o piatra,far-a gandi o clipa cate povesti ascunde,iata.N-o fi degeaba vorba din batrani,apa trece,dar pietrele raman.In framantarea zbuciumat-a vietii,te caut,tinerete,intr-o piatra.Privesc prin panza vremii,azi numar pasi uitati demult pe pietre.Daca durerea ma pune la pamant,lacrima durerii,risipi-voi,oare?Timpul fara grai se aude-n toate,tot incerc,sa uit,mama sunt si nu se poate.Cand timpul carunt isi scutura pletele,si-mi picura in viata cateva clipe de pace alba si pura,alerg sa il salut,sa simt mirosul apei si sa ma plimb prin lumea pietrelor si a nisipului.Dar dupa un lung si anevoios urcus,mi-am aruncat privirea in urma.Dragii mei sunt momente in viata cand Dumnezeu ne incearca credinta,in momentele acelea parca nici rugaciunea nu mai este ascultata,te simti singur,parasit,dar uneori nu ne raspunde tot pentru binele nostru.