Degeaba-s toate...

Drumul pana la Dumnezeu este foarte greu.Astept totul sa treaca,sa-mi fie mai bine,si sa-mi pice para-n gura,ca ma prinde primavara.Degeaba-s toate,ochii se micesc,perii imi albesc,buzele se subtirez,si eu tot ma imbarbatez.Nu vreau sa imbatranesc,dar nu scap,sa nu ma rablajesc.Cate n-am mai auzit,cate n-am mai zarit,despre crez,despre iubire,ca toate-s degeaba,in nestire.Acum mi-a iesit din fire,degeaba or geaba,tot degeaba,eu plec cu graba,ca toate-s degeaba.Multi imi spun ca afara e senin,cand potopul a luat loc focul.Tot degeaba e potop,cand nu mai ai nici propiul loc.Poti sa stai tot in genunchi,si sa plangi pana te frangi.Tot degeaba e potopul,e ca focul.Chiar si de mila daca plang,tot degeaba plang,chiar pana nu se mai poate.Doamne,fa daca se poate,ca pentru Tine,totul se poate,si nimic nu se desface.Pe unde am fost,cand am mai fost?Ca toate n-are rost!Nu ma crede,sunt nebuna,ca ma pregatesc in struna,de strabuna.Nu are rost sa ma-n fior,cand sunt minciuni in pataguni.Cat de repede s-au dus anii,anii astia ce s-au dus?Am imbatranit in ura,ca nu pot tacea din gura,si toata lumea striga,ura!Pentru noi luminile s-au stins,degeaba tot degeaba,degeaba-s toate fara nici un rost.Doamne,cat am mai crezut,ca n-e tii candela aprinsa,sa ne pice para-n gura,si nimeni sa n-o fura.Degeaba,degeaba,nu ne mai vedem zburand,dar suntem cum am ramas,blestemati!Degeaba ne cautam tot locul,daca nu am avut norocul!Tot degeaba,si degeaba!Cum am fost,si-acum cum sunt?